24,488 matches
-
Colecția „Byblos”). Reactivarea unei monarhii nu e atît de simplă pe cît ar putea să pară. Se pune problema tipului de monarhie ce urmează să fie instituit. Pépin vedea cu ochi foarte buni varianta constituțională, iar asta nu doar datorită firii lui tolerante, ci și din cauză că răspunderea absolutismului era foarte mare. Recunoștea că era prea comod ca să depună eforturile pe care le cerea succesul și prea laș ca să se lase învinovățit pentru toate greșelile. Întrunirea tuturor partidelor chemate pentru stabilirea procedurii
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pe care l-ai menționat, că Eliade își cunoștea bine studenții, pe fiecare în parte, și este adevărat - deși era mult mai apropiat de unii din ei decît de mine (aceasta a fost, în parte, vina mea, sînt timid din fire și sigur nu la fel de inteligent ca mulți dintre studenții lui), dar, pe de altă parte, în Jurnal și-a exprimat uneori regretul că a pierdut timp predînd și dînd sfaturi studenților - timp pe care ar fi preferat să-l petreacă
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Tudorel Urian Nu e nevoie să fii o fire paseistă pentru a savura cărțile cu gust de sarailie despre Bucureștiul aflat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. Este lumea lui Caragiale și a lui Claymoor (Mișu Văcărescu), a saloanelor simandicoase și a mahalalelor veșnic
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
Constantin Țoiu dunarea, parlamentul țiganilor este alcătuit din persoane conturate cu fierul înroșit, precum, - citez pe sărite: Goleman, Cucavel, Burda, Parpanghel, Boroș, Guladel, Neagul, ș.a. acesta din urmă un fel de prim ministru care avea fire de a grăi batjocuri câteodată... Singurul care se arată sceptic în ce privește un stat țigan înjghebat la porunca lui Vodă se arată a fi faimosul producător de ciure Cucavel, care obiectează: Intracea se rădică cu ciudă Cucavel, făcătoriul de ciure Strigând
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
unul dintre cele mai dure editoriale ale sale la adresa partidului de guvernămînt, Cornel Nistorescu afirmă în Evenimentul zilei că România are o economie funcțională pentru PSD. Directorul Evenimentului e de părerea că partidul de guvernămînt nu s-a omorît cu firea pentru a face din economia României una de piață pentru că asta ar însemna sfîrșitul dominației PSD asupra economiei autohtone. Dominație care concret înseamnă licitații făcute anume pentru a fi cîștigate de oamenii partidului. Sau, cum scrie Nistorescu, dacă licitația trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
privire Vis și presimțire tot ne-apar. Ce-o să ne rezerve Soarta! spune. Să ne lege strîns, cum se făcu? Ah, în vremi ce le-am trăit, mai bune, Soră sau soție mi-ai fost tu? Mă știai pînă-n străfundul firii, Nervul cel mai pur vibrînd ușor, Mă citeai cu fuglerul privirii, Altfel greu pătruns de-un muritor; Și-mi calmai tu sîngele fierbinte, Ca din rătăcire să mă-ndrept, Brațe îngerești, să mă alinte, îmi strîngeam din nou zdrobitul piept
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
Nervul cel mai pur vibrînd ușor, Mă citeai cu fuglerul privirii, Altfel greu pătruns de-un muritor; Și-mi calmai tu sîngele fierbinte, Ca din rătăcire să mă-ndrept, Brațe îngerești, să mă alinte, îmi strîngeam din nou zdrobitul piept; Fire mi-l țineau în vrăji, ușoare, Și-l distrai cu fleacuri cîte-o zi. Ce desfăt și-extaz, cînd la picioare îți zăcea ca pentru-a-ți mulțumi: Inima-i cu-a ta sta-ntr-o bătaie, Se simțea în ochii
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
urmărit în evoluția societății românești după revoluția din '48 - cu adepți și adversari ireconciliabili într-o înșiruire de generații până în zilele noastre închise dialogului. Pentru o mai clară orientare sunt evocate mai întâi opiniile unor reputați filosofi sau sociologi asupra firii însăși a poporului român, de la C. Rădulescu Motru, D. Drăghici, Ștefan M. Zeletin (la acesta românii sunt considerați ca rasă occidentală, cu obiceiuri orientale) până la Mihai Ralea. în Fenomenul românesc Ralea trasa un tabel al psihologiei naționale dominat de spiritul
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
țină urechea cît mai aproape de gura mea. înainte de a-și lipi urechea de gura mea o pot zări o secundă. Urechea e frumoasă. Nu știu ce înseamnă o ureche frumoasă. De cînd nu mă mai bărbieresc din urechile mele încep să răsară fire de păr. înainte mi le tundeam după ras. Știu că urechile mele sînt și mai urîte cu firele alea de păr la vedere. Din urechile femeii nu crește păr. Multe mai îmi spune femeia. Un miracol că mai aud. Femeia
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
uzurpîndu-l pe cel de-al doilea, azvîrlindu-l în zbuciumul autonegației. Relevant e raportul dintre materie și spirit care dobîndește aci un caracter paradoxal. Pe de o parte, materia e resimțită ca un factor ostil, ca o cloacă a tuturor degradărilor firii umane, pînă la urmă ca o compromitere dacă nu ca o suspendare a vieții. Umilință între umilințe, supremă pedeapsă: "umilește-mă/ pînă la transparența oscioarelor/ aburul tău n-are pruncie/ nu ai lut nici vedere sferică/ nu ai deasupra/ nu
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
unele, pe altele le părăsesc, deși le rîvnesc încă. Nu am temperament de colecționar. Sufăr de tristețe". Experimentatul intelectual nu pregetă a jubila, cu un sarcasm abia voalat, în fața unor defecțiuni mărunte ce răsfrîng însă dereglarea normelor fundamentale ale mecanismului firii umane. îl amuză copios greșelile de tipar: "îndoială-învoială, pasiune-presiune, cuget-muget, asumat-afumat, ideale greșeli de tipar - vezi presiunile tinereții, cînd doi cad la îndoială, gata să-și afume...". Ori, pe același portativ adolescentin-infantil, erorile de lectură: "Tomiță, citind pe dosul unei
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în universuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
poetul, prozatorul, traducătorul, editorul, profesorul Marin Mincu merită din plin să-i fie arătată prețuirea confraților. Și cu atât mai mult merită cu cât a fost o vreme când i se arăta mai degrabă antipatie. Era și din vina lui. Firea-i certăreață, îngâmfarea, reală sau aparentă, nu prea te lăsau să-l simpatizezi. Ceva s-a schimbat însă în atitudinea contemporanilor față de Marin Mincu. Sunt tot mai mulți aceia care-i spun fără ocol că-l admiră, o spun și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
după spusele lui Aristotel, asemănător, dar totuși mai frumos, ci pur și simplu patetic. Celelalte cerințe formulate de învățătorul lui Alexandru (interpretat în film de Christopher Plummer) privesc potrivirea și statornicia. Prima recomandare a lui Aristotel, cu referință precisă la "firea bărbătească" nu e realizată: s-a comentat deja că eroul e foarte feminin, ceea ce, în contextul corectitudinii politice, e perfect comprehensibil: dacă s-a scris că Dumnezeu e femeie, de ce n-ar fi și Alexandru una? Aristotel mai adaugă o
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
Alexandru una? Aristotel mai adaugă o observație care e necesară dacă vrei să transformi un incident într-o narațiune, adică să impui o finalitate unei viniete: Chiar dacă obiectul imitației ar fi să fie nestatornic și să înfățișeze acest soi de fire, încă trebuie înfățișat statornic în nestatornicia lui". Or, Alexandrul lui Stone nu e nici una, nici alta, tocmai pentru că personajul sfârșește prin a fi un container în care regizorul aruncă idei și emoții de-a valma. Co-scenaristul Stone îl vrea pan-
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
celui interior, sprintenelor întorsături de condei. Care este maniera de lucru a lui Henri Zalis, ca să nu zicem strategia? Portretul pe care-l trasează nu este niciodată negativ, cei selecționați fiind modele și artistice și de caracter. Dar ei au firi omenești în care studiul atent află contraste ce s-ar numi și scăderi - pentru alții inacceptabile. Portretul făcut lui Zaharia Stancu este, în acest domeniu, exemplar. în luptător, în insul dintr-o bucată cu reflexe de cremene, martorul îl descopere
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
fumul într-o inefabilă perdea. Un patefon îndepărtat răspândea întrerupt și cam hârâit ceva din Wagner, bineînțeles. - Pesemne e adevărat! exclamă dracul bibliotecar apărut instantaneu din perdeaua de fum, arătându-se preocupat să-și șteargă lentilele ochelarilor cu pămătuful de fire din capătul cozii. - Ce anume? am întrebat mascându-mi tresărirea. - Se spune că hoțul se întoarce mereu la locul cu pricina. - A, asta! V-am avertizat că întâlnirea noastră nu va fi confidențială. Și apoi, prevenirea unei nelegiuiri e același
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
pragmaticului editor european". Despre sentimentul tranziției la români: "Construim frecvent cu sentimentul că 'n-o să țină', iar cînd construcția ține, totuși, ne plictisim". Despre noi toți: "Din păcate, pasiunea demolării și jovialitatea parastasului, adică a monumentalizării postume, fac parte din firea românească și, e curios că uneori tocmai cei care vorbesc apăsat despre europenizare se comportă atît de parohial românește". l Din același număr din Ziua literară, recomandăm tinerilor autori "planul de lucru" pe care Lunetistul de la rubrica Diligența cu luneta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
prin Liga Poporului la evitarea bolșevizării țării urmărite asiduu de Lenin. Oameni cu inteligență politică și cu tărie de caracter care în momentele de cumpănă au acționat ca adevărați oameni de stat. Față de meritele lor enorme micile derapaje datorate slăbiciunilor firii omenești sunt insignifiante. De altminteri, în preziua morții, cu conștiința datoriei împlinite, Alexandru Averescu avea să-i spună colaboratorului său Petre Papacostea: "pe cât am fost de mici în luptele dintre partide, pe atât am fost de uniți când a fost
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
63), "amphitrionul voluminos, cu capul mare de copil de săpun unsuros și cărunt" (p. 78). Tușele caricaturale se amplifică repulsiv: "E naiv de serios, gura arcuită ca de prunc e proiectată de la comisura buzelor spre bărbie, în jos, prin două fire de salivă, gulerul și umerii hainei sunt cu ochiuri de pete de grăsime și mătreață" (p. 78). Răzbunarea se hrănește dintr-o furie neagră, în febra căreia pamfletarul repetă la nesfârșit adjective menite să îngroașe ridicolul adversarului: "voluminos, dolofan, cărunt
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
perfect regizate coșmaruri pe care elevate personalități le "aștern" pe hârtie, mascată aluzie la nesuferite fețe ale realității, dacă nu calea dreaptă spre noi genuri ale artei, în tot mai reușita izbândă a acesteia la capitolul necomunicării. Da, câte nobile firi de către viață înșelate, de către comunitate dezamăgite, de propriul trup trădate nu și-au scos pârleala speculându-și franc coșmarele în nemuritoare opere, aducătoare de fotolii academice, de acea bunicică stare materială pe care capodopera premiată o produce. A nu-ți
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
din plămada inexplicabilei lor genialități), Creangă este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
Cristian Tudor Popescu nu era stacojie, ci portocalie - culoarea protestatarilor (deh, vremurile se mai schimbă, metehnele rămân intacte!). Efectul psihologic a fost atât de puternic, încât mulți români au rămas cu impresia că la Kiev se petrecea un lucru contra firii. Că o bandă de iresposabili încercau să pună cu forța mâna pe putere, că se foloseau arme și naiba mai știe ce. Nici vorbă. O superbă demonstrație pașnică arăta unei lumi întregi că până și dincolo de Nistru soarta comunismului e
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la tata, sufletul, de la mama." În ciuda rugăciunilor și a lumînărilor arse înaintea icoanelor, negoțul lui Pavel Egorovici se ducea încetul cu încetul de rîpă. Repezit din fire, cu vederi înguste și foarte avar, își descuraja practic clientela. Apoi, la el marfa era din cale afară de proastă. Într-o bună zi, un șobolan s-a înecat într-un butoi cu ulei, iar pe proprietar nu l-a lăsat
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
bătrânului secretar general al Partidului Comunist Sovietic, Cernenko, ce se înscria în acei ani într-o serie: Câtă nedreptate pe lumea asta: la alții câte unul în fiecare iarnă, la noi nici măcar la douăzeci de ierni". Radu Ciobanu e o fire hipersensibilă și din această cauză ușor vulnerabil. Era înfricoșat "de toate absurditățile care ne pândesc", îngrozit de singurătate și trecând uneori prin stări depresive. La aceasta contribuie și boala lui ulceroasă și lungile internări în spitale, de obicei, sordide. Alinarea
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]