233 matches
-
scutit de dări atât pe el, cât și pe urmașii săi. Isaac, bunicul lui , a fost sfetnic al mai multor domnitori fanarioți și mai ales al lui Nicolae Mavrogheni care s-a folosit de serviciile lui pentru a putea obține firmanul de numire de la sultan. Tatăl lui Davicion Bally, Avraham Bally, a făcut studii universitare la Leipzig și, întors în Țara Românească, s-a stabilit la București unde s-a ocupat cu comerțul en gros, bucurându-se de un bun renume
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
cazată în aceeași cabină cu Maria Dudescu, care dorea să meargă la moșia sa de la Schela Brăilei. Haricleea i se plânge că a sărăcit și spune că se duce la Stambul pentru a unelti acolo ca fiul ei să obțină firmanul de domnie. În timp ce se spăla, Doamna Haricleea este lovită de Maria și apoi înecată în ligheanul cu apă de spălat, fiind aruncată în final peste bord. Maria nu găsește însă giuvaierurile pe care le avea Doamna Haricleea, în geamantanul său
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
3 noiembrie 1839, sultanul Abdülmecid I a promulgat un regulament organic pentru guvernarea generală a imperiului Hatt-ı Șerif "(Edictul Imperial)" din "Gülhane (parcul imperial unde a fost proclamat pentru prima oară)". Acest document a mai fost numit și "Tanzimât Fermânı"' (Firmanul reorganizării). Sultanul declara în preambulul actului că dorește să „să aducă binefacerile unei bune administrații provinciilor Imperiului Otoman prin intermediul unor noi instituții”. Aceste instituții aveau să se ocupe în principal de Edictul a fost urmat de Firmanul Imperial de Reformă
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
și "Tanzimât Fermânı"' (Firmanul reorganizării). Sultanul declara în preambulul actului că dorește să „să aducă binefacerile unei bune administrații provinciilor Imperiului Otoman prin intermediul unor noi instituții”. Aceste instituții aveau să se ocupe în principal de Edictul a fost urmat de Firmanul Imperial de Reformă (Islâhat Hatt-ı Hümâyûnu) din 1856, prin care era proclamată egalitatea totală a cetățenilor indiferent de religie, și de Legea Naționalității din 1869, care a creat cetățenia otomană fără a ține seama de deosebirile religioase sau etnice ale
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
unor dezastre sau probleme sociale. De-a lungul secolelor, terenul din apropierea Zidului a fost ocupat de construcții. Accesul publicului la Zid a fost făcut prin cartierul marocan, printr-un labirint de alei înguste. În mai 1840 a fost emis un firman de către Ibrahim Pașa a interzis evreilor să paveze pasajul. Le-a fost interzis de asemenea „ridicarea vocii lor și afișarea cărților lor în acel loc”. Totuși, le-a fost permis să viziteze Zidul „așa cum era din vechime”. Rabinul Iosef Schwarz
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
nu toți pot să-și desfășoare rugăciunea în același timp. Este de asemenea vizitat, deși nu la fel de numeros, în fiecare după-amiază de vineri, iar de unii aproape în fiecare zi. Nici unul nu este agresat de mahomedani, având un foarte vechi firman din partea Sultanului de la Costantinopol care spune să nu ne fie interzisă apropierea de zid, în schimb Poarta obține pentru acest privilegiu o taxă specială, care este oricum insignifiantă”" De-a lungul timpului, numărul mare de oameni strânși la adunările de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
casă în apropierea zidului și a plătit oameni să stea de pază. Totuși, această situație a durat doar o scurtă perioadă de timp, din cauza resentimentelor arabe și a lipsei de fonduri. De-a lungul stăpânirii otomane au fost emise câteva firmane în care se fac referiri la : În decembrie 1917, forțele britanice conduse de Edmund Allenby au capturat Ierusalimul de la turci. Allenby a promis „că fiecare clădire sfântă, monument, altar, loc tradițional, moștenire sau loc obișnuit de rugăciune indiferent sub ce
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
ca loc de trecere de către locuitorii cartierului arab Magharbe (al moghrabilor) și interzicea plasarea de bănci sau scaune sau orice fel de obstacole lângă Zidul Plângerii. Ultima interdicție de acest fel fusese emisă de autoritățile otomane în anul 1915 dar firmanul otoman a fost retras de îndată, la intervenția Haham Bași-ului. În 1928, Comisarul Districtual al Ierusalimului, Edward Keith-Roach, a acceptat o solicitare arabă pentru a impune această interdicție. Astfel, ofițerul britanic staționat în zona Zidului a primit misiunea de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
redus foarte mult puterile pașalelor. În 1839, Mahmud a lansat Tanzimatul ( „reforma” sau „reorganizarea”) printr-un hatișerif. Printr-un firma, sultanul a interzis practica conform căreia proprietățile tuturor persoanelor condamnate la moarte sau declarate nedemne erau confiscate de coroană. Acest firman încerca să pună capăt abuzurilor și să descurajeze delațiunile făcute doar din interes. Al doilea firman a interzis privilegiul străvechi al guvernatorilor turci să-i condamne fără judecată la moarte pe oamenii din subordinea lor. Pașalele, agalele și alți ofițeri
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
hatișerif. Printr-un firma, sultanul a interzis practica conform căreia proprietățile tuturor persoanelor condamnate la moarte sau declarate nedemne erau confiscate de coroană. Acest firman încerca să pună capăt abuzurilor și să descurajeze delațiunile făcute doar din interes. Al doilea firman a interzis privilegiul străvechi al guvernatorilor turci să-i condamne fără judecată la moarte pe oamenii din subordinea lor. Pașalele, agalele și alți ofițeri au fost astfel obligați să nu mai pedepsească în vreun fel pe oricare supus al sultanului
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
a urmărit să combată abuzurile funcționarilor publici prin controlul strict al veniturilor acestora. În timpul domniei sale, situația financiară a imperiului era dificilă, iar unele dintre grupurile sociale fuseseră supuse de secole unor taxe vexante. Mahmud al II-lea a emis un firman pe 22 februarie 1834 prin care a anulat taxele pe care le percepeau funcționarii publici la trecerea lor printr-o provincie. Prin acest edict, orice altă taxă în afara celui care se plătea semestrial a fost declarată ilegală. La încheierea actului
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
pe care le percepeau funcționarii publici la trecerea lor printr-o provincie. Prin acest edict, orice altă taxă în afara celui care se plătea semestrial a fost declarată ilegală. La încheierea actului, sultanul declara că toate obiceiurile sau actele care contraveneau firmanului sunt contrare voinței lui Alah și ordinelor imperiale. Haraciul, impozitul pe cap de locuitor, deși avea o valoare moderată și îi scutea pe plătitori de serviciul militar, devenise un mijloc tiranic și grosolan de îmbogățire a colectorilor otomani de taxe
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
sunt contrare voinței lui Alah și ordinelor imperiale. Haraciul, impozitul pe cap de locuitor, deși avea o valoare moderată și îi scutea pe plătitori de serviciul militar, devenise un mijloc tiranic și grosolan de îmbogățire a colectorilor otomani de taxe. Firmanul din 1834 a abolit modul tradițional de colectarea a texelor. În conformitate cu noua reglementare, era formată o comisie din "kadı", guvernatorul musulman, și "ayan", șeful municipal al raialelor din fiecare provincie. Au fost efectuate numeroase îmbunătățiri financiare. O altă serie de
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Ali, Ibrahim, instaurându-se o ocupație timp de 10 ani. Supus presiunilor din partea puterilor occidentale, neinteresate de apariția unui stat nou și puternic în Egipt, în dauna Imperiului Otoman, trupele egiptene sunt nevoite să părăsească Siria în final. Printr-un firman din anul 1841, se stabilește în pașalâcul Egiptului succesiunea ereditară în familia lui Muhammad Ali (prin fii săi Ibrahim, Tusun și Said), un altul acordându-i conducerea Sudanului. Practic Muhammad Ali a fost întemeietorul unei dinastii care încă mai domnea
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
pe actualul teritoriu românesc a fost construită în perioada 1858 - 1860 de către compania engleză Barkley-Stanisforth pe distanța Cernavodă port - Constanța, cu o lungime de 63 km (în Imperiul Otoman). Această linie scurta mult legătura dintre Marea Neagră și Valea Dunării. Potrivit firmanului dat de către sultan dreptul de administrare al acestei linii era dat constructorului pe o perioadă de 99 de ani, dar statul român a răscumpărat acest drept după Războiul Ruso-Turc (1877-1878). În 1860, venind în fruntea guvernului, Mihail Kogălniceanu pune problema
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
retrăgeau din Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos și, în ciuda eforturilor lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru."" Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
sunt puține la număr și în mare majoritate indirecte incluzând: Nu a fost identificată încă arhiva mitropoliei care ar trebui să conțină cel puțin: Condica Sfântă, gramatele de hirotonie, actele și registrele de strângere și predare a contribuțiilor bănești obligatorii, firmanele și corespondența cu autoritățile turcești, scrisori și circulare canonice, etc. Aceste trebuie să fi existat de vreme ce copii ale unora din aceste acte au fost găsite în alte locații. Cele mai plauzibile locații unde ar trebui căutate sunt: Silistra (unde mitropolia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
la acel moment. Ceea ce s-a dorit a fi o modernizare s-a dovedit a fi o deschidere a porților către industrializare și occidentalizare. Perioada numită Tanzimat a fost un alt element reformator determinat de influențele externe, dar și de firmane ale padișahului care vizau occidentalizarea statului otoman sub toate aspectele. pe numele adevărat Ahmet Ali Pașa s-a născut în anul 1841 în Üsküdar. A urmat cursuri de medicină în cadrul facultății "Mekteb-i Tıbbiye", însă nu a terminat această facultate. A
Șeker Ahmet Pașa () [Corola-website/Science/330918_a_332247]
-
Mai târziu rușii aveau să păstreze această stemă, adăugând deasupra paloșelor o cruce argintie În 1750, mitroplitul Filotei al Proilaviei, reușește prin manevre dubioase care aveau să ducă la depunerea sa din scaun un an mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Proilaviei, reușește prin manevre dubioase care aveau să ducă la depunerea sa din scaun un an mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei. Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Acesta a lăsat aceste seminarii să-și continue activitatea, dar s-au construit și alte școli adecvate exigențelor statului. Sultanul Mahmud, partizan cunoscut al unor idei europene și mai ales ale celor aparținând enciclopediștilor, a declarat obligatoriu învățământul elementar.În firman se prevedea obligativitatea disciplinelor religioase, pe lângă scris și citit. Învățământul primar obligatoriu era o practică întâlnită numai în capitala statului, Istanbul. Astfel în cartierele istanbuleze vor apărea gimnaziile ( "ruștie" ). La sfârșitul secolului al XVII-lea au luat ființă școala superioară
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
europene erau folosite pentru a face posibil că biroul patriarhului maronit să își păstreze independența specifică. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica se află sub presiunea ascendenta din partea autorităților otomane, pentru a se supune autorității sultanului, prin solicitarea unei firman (diploma), care garanta recunoașterea legală a unei comunități religioase. Biserica maronita a continuat să își folosească legăturile puternice pentru a evita această supunere. În anul 1905, patriarhul Hoyek s-a angajat într-un tur diplomatic crucial spre Roma și Paris
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]