828 matches
-
înțelegerea utilității diagnostice a testării de efort la vârstnici este esențială cunoaș - terea anumitor aspecte ale bolii coronariene legate în mod direct sau indirect de vârstă. Înaintarea în vârstă implică anumite particularități ale bolii coronariene atât din punct de vedere fiziopatologic, cât și din perspectiva indicatorilor epidemiologici la nivelul populației vârstnice. Cercetări recente implicând ultrasonografia intravasculară arată particularități ale plăcii de aterom la vârstnic, față de adultul tânăr, reprezentate printr‑o creștere a volumului membranei elastice și a volumului plăcii de aterom
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91929_a_92424]
-
devin subțiri și ușor distensibile. De importanță particulară este modificarea de volum sanguin cantonat în teritoriul splahnic, în particular volumul hepatic, care la vârstnic poate exacerba hipoten - siunea arterială ortostatică (58). 2.3. Implicații clinico-terapeutice Deoarece RA este principala caracteristică fiziopatologică a procesului de îmbătrânire, majoritatea manifestărilor clinice au acest substrat patogenic. Asociat, modificările structurale ale cordului, specifice vârstei, participă la întregirea tabloului clinic. Rigidizarea arterială are două consecințe majore - modificarea presiunii arteriale și efectul asupra VS (59). Efectul asupra presiunii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
inadecvat, normală, iar, pe măsură ce IRC progresează, debitul cardiac scade (fără a reveni la normal) și rezistența periferică crește. Rezistența periferică crescută, neadaptată la debitul cardiac este elementul hemodinamic esențial în patogeneza HTA din IRC avansată [Covic et al., 1997]. Mecanisme fiziopatologice 1) Retenția hidrosalină Retenția hidrosalină reprezintă mecanismul cel mai important în patogenia HTA. în IRC, din cauza reducției nefronice, există o diminuare a funcțiilor excretoare ale rinichilor și deci o incapacitate a acestora de a crește excreția apei și a sodiului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
ore necroza mucoasei, iar până la 6 ore infarctul intestinal constituit;apariția rapidă a translocației microbiene și chiar a microperforațiilor. Endotoxemia generează afectare sistemică gravă (sepsis sever, șoc toxico-septic) ce antrenează rapid prognosticul vital. Apariția sepsisului împarte practic evoluția clinică și fiziopatologică a pacienților într-o etapă precoce, aseptică, și o alta, de regulă incurabilă, tardivă, marcată de peritonită și șoc septic (figura 37.1);timpul scurs de la debutul bolii până la internare și dificultățile de diagnostic, în primul rând sesizarea urgenței la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Constantin Burcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/91954_a_92449]
-
la ecocardiografia efectuată pentru alte indicații, deși unii pacienți pot prezenta un suflu mezosistolic de ejecție. Scleroza valvulară aortică este importantă clinic deoarece poate progresa spre stenoză aortică și este un marker de risc cardiovascular crescut. 22.1.2. Baze fiziopatologice Stenoza aortică degenerativă este caracterizată prin îngroșarea foițelor valvulare aortice și calcificări la pacienții cu valve aortice congenital bicuspide sau cu valve aortice anatomic normale, tricuspide. Fiziopatologia bolii valvulare aortice calcificante se caracterizează prin trei procese principale: acumularea de lipide
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
s-a constatat existența unei regurgitări aortice de grad 2 și la 1,3% regurgitare de grad 1 (47). În ciuda unei incidențe crescute a regurgitării aortice ușoare post-TAVI, încă nu există criterii specifice de evaluare pentru regurgitarea aortică, iar mecanismele fiziopatologice sunt încă discutate. O înțelegere mai bună a mecanismelor apariției regurgitării poate conduce la ameliorarea atât a tehnicilor de implantare, cât și a design -ului protezelor, optimizând astfel prognosticul după TAVI. Tratament. Intervențiile chirurgicale valvulare aortice pentru regurgitarea aortică pură
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
din literatură, considerăm important de prezentat clasificarea hemodinamică (tabelul 33.2), care se bazează și pe elemente de fiziopatologie a afecțiunii, dar și clasificarea pe grade de severitate (tabelul 33.3) (1,3,10,13). 33.3. Baze morfopatologice și fiziopatologice HTP este un sindrom caracterizat prin scăderea fluxului sanguin la nivelul circulației pulmonare, rezistență vasculară crescută și, în final, insuficiență ventriculară dreaptă. La nivelul circulației pulmonare există o proliferare vasculară rapidă în paralel cu reducerea nivelului de apoptoză, vasoconstricția exagerată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Corina Dima Cozma, Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/91950_a_92445]
-
afectate sunt de calibru mic și mijlociu. Microscopic, pot fi puse în evidență celulele maligne, de dimensiuni mari, cu citoplasmă puțină. Pentru suspiciunea clinică trebuie să atragă atenția asocierea dintre un sindrom febril de etiologie neprecizată și dispneea progresivă. Bazele fiziopatologice ale sindromului sunt reprezentate de predispoziția genetică și de dezechilibrul dintre factorii vasoconstrictori și vasodilatatori prezenți la nivelul circulației pulmonare. HTP congenitală poate fi pusă în evidență în aproximativ 10% dintre cazuri. Au fost descrise mutații specifice a două gene
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Corina Dima Cozma, Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/91950_a_92445]
-
afecțiunea cel mai frecvent întâlnită la nivel mondial din punct de vedere epidemiologic. La dezvoltarea acestei afecțiuni, în majoritatea cazurilor (> 90%) stă procesul de ateroscleroză, un proces multifactorial, extrem de complex și doar parțial cunoscut până în prezent, care are ca substrat fiziopatologic major inflamația. Desigur, trebuie menționat că la baza inițierii și accelerării sale stau factorii genetici predispozanți împreună cu ceea ce se studiază intens astăzi, și anume factorii de risc cardiovascular (1,2). În prezent, tratamentul anginei pectorale stabile sau al sindroamelor coronariene
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Iulian Călin, Dan Deleanu () [Corola-publishinghouse/Science/91937_a_92432]
-
predictor pentru morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară; peste un miliard de persoane au HTA, iar HTA este prima cauză de mortalitate precoce, responsabilă de aproximativ 9,4 milioane de decese anual; - ridică probleme de management deoarece vârstnicul prezintă modificări fiziologice și fiziopatologice care impun particularizarea diagnosticului și tratamentului. Vârstnicul cu HTA are mai frecvent afectare subclinică de organ și evoluție spre evenimente cardiovasculare majore din cauza controlului inadecvat tensional. - evidențele sunt mult mai sărace deoarece populația vârstnică face obiectul unui număr mai mic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
directă (8), în timp ce rezultatele SAGE afirmă variații largi, chiar absența unei relații constante. O explicație plauzibilă ar fi calitatea serviciilor medicale oferite în diferite regiuni, cât și modalitatea de măsurare și raportare a HTA (14-16). Din punct de vedere epidemiologic, fiziopatologic și implicit terapeutic, pentru HTA a vârstnicului există două subgrupuri speciale de pacienți - femeile și pacienții hipertensivi în funcție de rasă. Conform raportului National Center for Health Statistics din 2007, în SUA, prevalența HTA la femei este mai mică decât la bărbații
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
inflamația, efectul direct al medicației antiin - flamatorii nesteroidiene și steroidiene, asocierea frecventă a insulinorezistenței și dislipi - demiei (1). Alți factori de risc discutați, dar fără evidențe consistente la vârstnicul hipertensiv sunt hiperhomocisteinemia sau creșterea nivelului peptidelor natriuretice. 3.4. Particularități fiziopatologice Creșterea incidenței HTA odată cu înaintarea în vârstă este, în principal, consecința îmbă - trânirii inadecvate a vasului arterial, cu etiopatogenie și mecanisme incomplete elucidate. 3.4.1. Îmbătrânirea arterială, consecințe Modificările sistemului arterial odată cu înaintarea în vârstă prezintă multiple similitudini cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
tumorile neurogene (neuroblastom, ganglioneurinom) - 12,5%, sarcomul - 12,25%, tumorile germinale - 8,33%, limfomul hodgkinian 8,33%. Trebuie remarcat că doar 1,5% din tumorile maligne, ce apar la adolescent, antrenează SVCS (D’Angio - citat de Mehta [17]). FIZIOPATOLOGIE Tulburările fiziopatologice ale circulației prin sistemul cav superior sunt variabile în funcție de rapiditatea suprimării circulației și de topografia obstacolului, precum și de capacitatea de supleere prin sistemele venoase de descărcare (de by-pass): vena azygos, venele toracice interne, venele toracice externe, venele vertebrale și alte
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
sistemul cav superior sunt variabile în funcție de rapiditatea suprimării circulației și de topografia obstacolului, precum și de capacitatea de supleere prin sistemele venoase de descărcare (de by-pass): vena azygos, venele toracice interne, venele toracice externe, venele vertebrale și alte căi venoase. Tulburările fiziopatologice din teritoriul venos cav superior sunt o consecință a creșterii presiunii hidrostatice. Odată cu creșterea presiunii în vena cavă superioară sau în unul din trunchiurile venoase brahiocefalice, se produce retrograd o creștere presională pe venele afluente din extermitatea cefalică și membrele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
sangvin în vena cavă și de vârsta pacientului - copil sau adult. Cauza determinantă își pune amprenta pe tabloul clinic, fiind mai sever în cazul tumorilor maligne [2, 3, 5, 17, 24]. Obstacolul subacut pe un trunchi brahiocefalic va determina tulburări fiziopatologice și manifestări clinice mai blânde, cantonate în teritoriul de drenaj venos perturbat. Obstrucția venei cave deasupra vărsării venei azygos, cu permeabilitatea acesteia spre deosebire de obstrucția la locul de vărsare în cavă se manifestă clinic mai puțin sever, decât în a doua
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
etiologic benign care a determinat apariția SVCS: trombectomia de urgență a venei cave superioare, tiroidectomia cervico-mediastinală, rezecția de anevrism de aortă ascendentă, de trunchi brahiocefalic și de arteră subclavie cu traiect aberant. În perioada postoperatorie morbiditatea înregistrată se datorează tulburărilor fiziopatologice ce apar în sistemul cav superior pe timpul clampării vasculare și/sau complicațiilor aflate în legătură strânsă cu timpul de reconstrucție a sistemului ca superior. Astfel, poate să apară edemul cerebral, torsiunea și stenozarea anastomozei, hemoragie, trombozarea și infecția conductului vascular
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
la membrele inferioare având o incidență de 1-2% în populație și de aproximativ 90% la bolnavii care au avut în antecedente TVP iliofemurale. Localizarea IVC la nivelul membrelor inferioare sau în alte teritorii ale venei cave superioare are aceleași caracteristici fiziopatologice ca și localizarea clasică. Manifestările clinice principale ale insuficienței venoase cronice sunt reprezentate de teleangiectazii, vene reticulare sau varicoase, edeme, modificări tegumentare și dureri, care apar imediat după o TVP acută, dar mai frecvent după un interval variabil de timp
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
care cresc hipertensiunea venoasă sunt factorii implicați în intervalul liber menționat mai sus. În 1994, American Venous Forum a publicat un document consens care clasifică și stadializează insuficiența venoasă cronică - clasificarea CEAP, care se adresează mecanismelor clinice, etiologice, anatomice și fiziopatologice ale IVC. Clasificarea CEAP a reprezentat punctul de pornire pentru actualizarea standardelor capitolelor de patologie venoasă din SVS/ISCVS prezentate de Porter și Moneta [4,5]. Scorul CEAP permite o clasificare unitară a IVC, fiind utilizat de marea majoritate a
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
că fiecare pacient este o entitate separată din punct de vedere al simptomelor, semnelor, parametrilor fiziologici, aspectului clinic și calitate a vieții. Tratamentul poate modifica semnele și simptomele clinice și atunci pacientul trebuie reevaluat și afecțiunea trebuie reclasificată. La clasificarea fiziopatologică se poate arăta tipul exact de leziune pe fiecare din venele din tabelul anatomic. DIAGNOSTICUL INSUFICIENȚEI VENOASE CRONICE EXAMENUL OBIECTIV Tabloul clinic al insuficienței venoase cronice este dominat de trei semne apărute succesiv: edemul, circulația venoasă subcutanată periplantară și ulcerul
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
antrenament”, realizată după perioade lungi de practicare direcționată a efortului fizic, stare ce va conduce la etapa calitativă cunoscută ca “forma sportivă”. În ce privește ultima etapă, valabilitatea indicilor biochimici (metaboliți, enzime, hormoni, etc.) trebuie corelată și cu semnificația lor fiziologică și fiziopatologică. Deosebirile biochimice dintre antrenați și neantrenați trebuie corect interpretate în ceea ce privește efortul în urma căruia au fost obținute. Efortul “standard” nu este totdeauna reflecția “stării de antrenament” sau a condiției biologice față de situația de “efort specific”, care ca mecanism de solicitare, diferă
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
că, în sinteza pe care o facem, prezentăm date și puncte de vedere pe care nu le îmbrățișăm decât pațial. De altfel, însăși titulatura de LADA a fost adoptată mai mult pentru rezonanța fonetică a termenului, decât pentru semnificația lui fiziopatologică. În viitoarele clasificări, el va fi înlocuit cu un termen care să fie, dacă nu mai simplu, cel puțin mai adecvat pentru natura acestei forme. 2. Patogenia LADA Se știe că T1DM este rezultatul final al interacțiunii dintre susceptibilitatea genetică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
haplotipurilor diabetogene HLA-DQB1*0302 identifică pacienții GAD+ cu risc crescut de a dezvolta insulinodeficiență (14), în timp ce pacienții cu risc scăzut de progresie spre insulinodeficiență prezintă haplotipurile genetice protectoare HLA-DQB1*0602 și HLA-DQA1*0102 (12). 5. Fenotipul LADA Modelele clinice și fiziopatologice ale autoimunității la pacienții cu debut al diabetului zaharat la vârstă adultă sunt heterogene, mergând de la fenotipurile intermediare de tip 1 sau tip 2 (ex. anti-GAD+ sau LADA), la fenotipul tip 2 clasic (GAD-). Deși markerii autoimuni sunt prezenți mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
al T1DM sunt mult mai bine definite și structurate (Tabelul 3). 7. Pericolele subinsulinizării și hiperinsulinizării Subinsulinizarea poate crea un dezechilibru metabolic acut (cetoacidoza) sau, când este moderată și cronică, poate duce la un dezechilibru metabolic permanent, însoțit de ajustări fiziopatologice și comportamentale, care transformă pacientul într-un suferind cronic și supus pericolului mare al dezvoltării complicațiilor cronice microangiopatice, macroangiopatice și nervoase, ireversibile. La acești pacienți, capacitatea de efort scade, iar tentativa efectuării unei activități fizice (extrem de favorabil în condiții de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
circa 7-10 zile se poate recurge la ligatura canalului toracic) [111]; 3. persistența hipoxiei reprezintă principala cauză de deces și poate avea un caracter ireversibil prin leziunile anatomice dezvoltate în timp (datorită prezenței viscerelor abdominale în torace), agravată prin dezordini fiziopatologice evolutive și de stricăciunile iatrogene; dacă la unii dintre acești pacienți oxigenoterapia și corectarea acidozei sunt suficiente, la alții este nevoie de menținerea unei ventilații mecanice, ligatura canalului arterial, lupta contra hipertensiunii arteriale pulmonare și prevenirea hipotensiunii sistemice [96]. În
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
afectarea drenajului limfatic pleural este probabil cel mai important mecanism responsabil pentru acumularea unor volume mari de lichid în cancer. În apariția pleureziilor paramaligne, au fost descrise următoarele cauze de perturbare a echilibrului producere - absorbție (tabelul 5.3). FIZIOPATOLOGIE Fenomenele fiziopatologice dezvoltate sunt variabile în funcție de cantitatea de lichid acumulată și de rapiditatea instalării. În instalarea progresivă, pleureziile pot determina tulburări fiziopatologice prin: - compresiune pulmonară, cu colaps pulmonar, ceea ce duce la scăderea ventilației și ulterior a perfuziei, cu hipoxemie prin șunt dreapta-stânga
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92102_a_92597]