208 matches
-
pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în fântână / cu pofta ațâțată de lună / și-n zori fântâna a-nflorit / nuferi și sori, / ca un pom pentru nuntă gătit” (Moment de baladă); „Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni. La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste” (Primăvara). Ion Pop evidenția în acest moment al evoluției poetice „o tehnică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
nici o intervenție în dezorganizarea textului. 8 Un exemplu poate fi găsit în recensământul clientelei unui local mărginaș: "Aici vin camionagii, hornari, vânzători de haine vechi, spălători de geamuri, cărăuși, samsari, tinichigii, vidanjori, paracliseri, spălătorese de morți, birjari, fierari, hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică, Fusăloaia, Opăritu, Damblagiu, Cucu, Belitu, Găoază, Speriosu, Labă..." (Ucenic la clasici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prelungirea unui senzualism secesionist la Nicolae Vermont și a unei influențe simboliste a lui Gauguin și a neobizantinismului promovat de criticii de artă și de regina Maria la Cecilia Cuțescu-Storck, spre deosebire de tratarea temei la Luchian, spre exemplu în tabloul Safta florăreasa. Cele două abordări au menirea de a ilustra permisivitatea tematicii tradiționale a picturii românești la influențele simboliste și secesioniste. O temă comună romantismului, simbolismului și decadentismului, tema geniului, devine elocventă în reprezentarea poetului național, Mihai Eminescu, a cărui imagine cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
operată de pictura sa -, este incorporată creator de pictor. În inventarul artistic aflat la baza acestei recuperări umanist-socialiste a lui Luchian se află lucrări precum: Popas în pădure (1899), Bătrân cerșetor, La împărțitul porumbului (1904), Moș Niculae (1905), Cobzarul, Safta Florăreasa (1901), Sfârșit (1907), Cerșetori, După muncă, spre casă, Spălătoreasa, dar și peisajele urbane, Mahalaua Dracului (1898), Ghereta din Filantropia etc. Theodor Enescu demonstrează că o parte dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are o brățară roșie cu galben. Chipul indică un fel de noblețe veche, îndepărtată. Asemeni tuturor țigăncilor pictate de Cecilia Cuțescu-Storck, și aceasta dobândește un fel de demnitate hieratică, țigăncile ei nu mai vând flori, au încetat să mai fie florărese ca la Vermont, Grigorescu sau Luchian, iar decorul străin le proiectează într-un spațiu exotic, atemporal. Acest fapt se reflectă inclusiv la nivelul vestimentației, ea poartă nu o basma, ci un fel de șal, maramă albă care-i înfășoară capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Senzualismul decadent Compozițiile lui Nicolae Vermont (1886-1932) având ca temă țigăncile se remarcă prin nota clară de artificialitate, indusă și de postúrile pe care acestea le adoptă, pentru că Vermont își conduce modelul către o anumită atitudine. Țigăncile sale sunt cele mai multe florărese, dar de multe ori pictorul folosește același model și pentru figurile de țărănci. Spre exemplu, tabloul cu titlul Țărancă este înregistrat și cu titlul de Țigancă, (nr. 933, 0,305 x 0,150 cm, ulei pe carton, 1913). Cu brâul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine emblematică, extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând cuprinderea în poza adoptată de model a unei dimensiuni senzuale. În Țigancă florăreasă (ulei pe pânză, P.N. 2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă rezemată de zid cu un coș de flori într-o mână, un coș din care florile se revarsă. De aceea țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck apar adesea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fericită inspirație), întregul poem, sublim și sălbatec"552. Lucrarea este reprodusă pe aceeași pagină, într-un format foarte mic. Cu o grație ilustrată gestual, dansatoarea Salomeea apare ca una dintre țigăncile pe care Vermont le pictează des, în chip de florărese sau țărănci. Pe o masă se află tava cu capul sfântului Ioan Botezătorul, înconjurat de un nimb trasat ca un cerc fin, formalism care-și află ecoul în cerceii dansatoarei, în cupele de mătase care-i cuprind sânii, în mânerul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]