2,314 matches
-
că aici este problema! Cineva a acoperit cu miez de pâine locul prin care trebuiau să iasă sunetele. Scutură bine instrumentul și îl întinse victorios vărului său. Vezi acum dacă merge!. Plin de bucurie, Moș Ene prinse a sufla în fluierul fermecat. Până să își dea seama, Moș Crăciun adormise cu capul pe masă, visând că împărțea deja cadouri copiilor cuminți. Noroc că în casă, odată cu deschiderea bruscă a ușii se stârni un tărăboi de nedescris. Spiridușul Petrică o trăgea pe
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1450880008.html [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
de zăpadă care să o susțină. - Surioara mea, strigă zâna, coborând în fugă treptele, ce s-a întâmplat? Micuța prințesă a florilor de gheață povesti cât de strâmtorat ajunsese Moș Crăciun fără sania lui, cum rămăsese Moș Ene fără puterea fluierului de argint și cum fuseseră urmăriți ea și spiridușul moșului de monstrul cu un ochi de cărbune. Zâna Iarna porunci să i se aducă cea mai mare dintre cele douăsprezece sănii pe care le avea și, după ce doisprezece cai albi
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1450880008.html [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
uriaș care nu știe de unde vine, nu știe cine e și nici nu poate să vorbească. Cum să facem noi să aflăm mai multe? - Eu cred, pufni spiridușul, că monstrul este vinovat de focul care a ars sania, de înfundarea fluierului lui Moș Ene și apoi, ne-a mai și speriat zdravăn... - Pe mine nu m-a speriat, strigă Ștefania intrând în casă în pas săltat. - Da, sigur, pe tine nu pe sperie nimic! Atunci de ce încercai să scapi de el
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1450880008.html [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
o înțelegem diferit Așa cum înțeleptul și bătrânul astru Ne-a scris soarta după cum am pătimit. E cartea anului de speranțe plină Când alături te am ca un vis frumos, Ne este casa plină de lumină Când eu cânt dintr-un fluier de os. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Se deschide ca o carte Anul Nou / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 364, Anul I, 30 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
SE DESCHIDE CA O CARTE ANUL NOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Se_deschide_ca_o_carte_anul_nou.html [Corola-blog/BlogPost/351084_a_352413]
-
T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1739 din 05 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului E iarăși octombrie! Iarăși au îngălbenit de rușine jumătate din frunzele verii și de dor jumătate din inima mea; o frunză galbenă, o frunză verde și fluierul ciobanului împletind o notă de pe pământ cu o notă din Rai. E iarăși octombrie! Iarăși se zgribulesc stelele pe cer și luna e mai strălucitoare, iarăși ploile îmi răcoresc pașii pierduți prin mirosul copilăriilor de fum de crengi și frunze
OCTOMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1444052285.html [Corola-blog/BlogPost/347154_a_348483]
-
betegita de căldură, betegita de alean, pustiită-n bătătura, plânge tristă an de an betegita de pădure, betegita mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierita prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul doinei dulce bătrâneasca, ni se surpa pălimarul rasei pure românească ne rămâne amintirea doinei noastre neciuntite, ștearsă-acum de nesimțirea unor vremuri pervertite ... Referință
BETEGITĂ DE FRUMOS de DORA PASCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1474488149.html [Corola-blog/BlogPost/380827_a_382156]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SPERANȚĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 491 din 05 mai 2012 Toate Articolele Autorului speranță Și fluierele păsărilor au sunete-nghețate, când iarna prea devreme la ele a sosit pădurea mea murise într-o primăvară când tot în jurul ei era-nverzit. Acum îmi tace amintindu-și vremea iubirii ce-nflorea în frunza ei și-nvolburând bătrâna ei coroană
SPERANŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Speranta_leonid_iacob_1336202444.html [Corola-blog/BlogPost/357916_a_359245]
-
străjerilor templului, veniseră pe Golgota în fruntea unei cete destul de numeroase. Arhiereul Caiafa ceruse părții romane moartea urgentă a celor trei condamnați pentru ca soarele să nu apună și aceștia să fie încă vii. Aceasta însemna că romanii trebuiau să sfărâme fluierele picioarelor celor condamnați ori dacă asta nu era eficient, să-i ucidă prin zdrobirea țestelor. Romanii însă nu aveau tragere de inimă pentru asemenea treabă. Soldații, legionari învățăți cu toate subterfugiile iudeilor nu dădură doi bani pe spusele lor și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
să se apropie de cruce. Înțelegând că acel gest al iudeilor avea și o semnificație de batjocură, Gaius își ridică sulița și împunse cu putere coasta lui Iisus. Era, credea el, un gest mult mai onorabil decât cel al zdrobirii fluierelor picioarelor sau țestei în cazul în care prima modalitate nu era de ajuns. Pe câmpul de luptă legionarii împungeau adesea cu sulița în coaste pe cei căzuți pentru a se asigura că dușmanii sunt morți. În clipa când Gaius făcu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
bănuit numai, ci își creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate și se cântă din ruine ca din fluiere. Talent în afara oricărei îndoieli, spirit neliniștit și în continuă ardere, autor de eseuri reinterpretând miturile și de poeme reclădind universul, Ștefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferinței și neliniștii, decât limpedele Dan Verona, dar la fel de
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1482508119.html [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
bănuit numai, ci își creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate și se cântă din ruine ca din fluiere. Talent în afara oricărei îndoieli, spirit neliniștit și în continuă ardere, autor de eseuri reinterpretând miturile și de poeme reclădind universul, Ștefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferinței și neliniștii, decât limpedele Dan Verona, dar la fel de
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1482508119.html [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
și cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovului cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe ulițele satului flăcăii cântau doine din fluier sau din gură. Deși eram obosit de alergătura de peste zi, adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minunățiile lui sau viața de noapte a naturii care parcă se deschidea misterelor... Într-un târziu am adormit și m-am
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426930140.html [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
viața. Din bunuri/ Câte fostu-ne-au lăsate,/ Eu am păscut înfometat/ Ideea/ Pe dealurile cele mai/ Sărate,/ De-aceea ars mi-i sufletul,/ De-aceea./ Și-asemeni cântărețului-/ Al vieții-/ Sub ceruri/ Ce topite cură,/ Am dus la gură/ Fluierul arșiței/ Și-o stea de sus/ M-a sărutat pe gură. Lili Bobu Peste aceste cuvinte trec anotimpurile, se face istoria, se schimbă lumea, trăiește poetul... Încă nu v-ați adunat memoriile într-o carte de confesiuni, în care să
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193861.html [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
mugurii pe ram Atunci când pleacă la război soldatul, Oftez din inima acestui neam! Oftate-s toate gândurile mele, Din ziduri curge lacrimă de Ană, Manole urcă tot mai sus pe schele Și aerul din piept e ca o rană! Un fluier plânge-n mine și-i ascult Durerea care nu se mai termină Și-așa mă simt, parc-am murit demult, Pe cel de-acum îl mai aștept să vină... De când ne știm peste pământ pribegi Din raiul unde locuiam odată
OFTEZ ȘI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1457089780.html [Corola-blog/BlogPost/377655_a_378984]
-
L-am împins cu piciorul sub pat și am rămas în picioare cu privirea pierdută spre fereastră, fără să incerc să privesc spre tovarășa instructoare, cum auzisem deja că fetele o strigau. Nu știu cât am stat, dar numai când am auzit fluierul, mi-am ridicat privirea și speriată mi-am găsit un loc în faimosul rând, unde toate fetele se împingeau și vorbeau vesele sperând fiecare să fie remarcată de tovarașa instructoare. Numai fetiță cu fața plină de pistrui părea la fel de speriată
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_viii_mihaela_arbid_stoica_1335190337.html [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
la șase și jumătate, în sunetul trompetei alergam în curtea taberei, unde ceilalți ne așteptau. Îmi era somn, iar aerul dimineții, în loc să mă trezească, mă îndemna să mă cocoloșesc în patul meu de “campanie”. Alergam să ne încălzim în ritmul fluierului și mă gândeam la mami cu răutate: ”să-mi dea mie, singura ei fată, o lovitură așa de grea!” Și cu gelozie mă gândeam la Nuța care, în mod sigur, dormea în ziua aceea până la ora zece. Dacă gimnastica de
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_viii_mihaela_arbid_stoica_1335190337.html [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
Personalul opri în haltă , în câteva zeci de secunde navetiștii urcară și umplură burțile flămânde ale vagoanelor cu geamuri sparte și perne tăiate cu briceagul, dezolant... Ajung prin dreptul salciei din fața Fabricii, ar mai fi treizeci, patruzeci de pași, auzii fluierul de punere în mișcare a trenului, apucai geanta în brațe și, deși picioarele-mi erau parcă legate, mă agitai într-un fel de alergare, haotică, precum într-o filmare cu încetinitorul, mă „vedeam„ și aveam plăcerea estetică a acestei „vizionări
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486283617.html [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
o farsă colegială sau străfulgerările unei idile. Norocul nu se întrezărește decât târziu, vine greu, tras de mânecă de merite și de eforturi, parcă debusolat și el... Astfel, capitolul “La mine în pat” are ceva și din legănarea doinei din fluier, de la munte, și din tusea clamoroasă a trompetei din “Aida” lui G. Verdi, la întoarcerea triumfală a lui Radames, ori din sacralitatea unei zile importante din calendar. Nanismului funciar al vremii înfățișate în roman îi contrapunctează măreția feerică a Naturii
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
în crâșmă. Cred că aveam în jur de 6 anișori când tata, ILIE VOICAN, mi l-a arătat în crâșmă pe nenea Prichindel care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia Prichindel. Matilda se iubea cu un avocățel pe care-l strigau mușterii „Gargară” (se dădea scriitor), dar când a auzit că
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410549257.html [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
muncii agricole; • simulau senzația prezenței plugului cu: fiare de plug, bucăți și capete de lanț; • foloseau instrumente împrumutate din recuzita manifestărilor carnavalești; • și nu în ultimul rând, în locul lăutarilor, instrumente muzicale vechi și noi, care dădeau desfășurării obiceiului caracter sărbătoresc: fluierul, chitara, muzicuța etc. Dacă din punctul de vedere al răspândirii obiectelor folosite, le găsim și la alte popoare, influențând să zicem datina Plugușorului, la noi aceste instrumente, amintite, sunt mai mult sau mai puțin întâlnite, însă unul singur, buhaiul, a
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
de-a pururi fie! Părinții i-au dat nume pe pământ Să-l port cu cinste până-n veșnicie! Mi-e dreaptă și mi-e mântuită calea, Cu Horia m-au tras atunci pe roată, Cu Iancu mi-am cântat din fluier jalea Și n-o să-mi uit strămoșii niciodată! Piroane mi-au bătut în tălpi și-n palme, Dar mi-am purtat prin lume sfânta cruce, Mi-e trupul plin de răni și de sudalme Și suferința mea e-atât de
CREZUL MOŢULUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Crezul_motului_nicolae_nicoara_horia_1381955239.html [Corola-blog/BlogPost/352307_a_353636]
-
cred că anii adună în riduri urâtul nemulțumirilor îți place să te zbați în plase himere o oarecare să fure mila cerșetorului să te lase pe tine să-i dezvelești obrazul cald bătrânelul din leul singuratic rage Amazonului în zadar... fluierul este ornic un joc care întoarce melodia către doi la bazar urechile stau ciulite așteaptă să le pui dimineața la cină scot poezia din torente îi piaptăn iubirile multe adânci o apropii de piept în căldura presărată de buze doar
APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Apele_involburate_ale_amurgului_maria_ileana_belean_1357218152.html [Corola-blog/BlogPost/348806_a_350135]
-
-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. De acum încolo, oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce, și pe cea din dreapta, și pe cea din stânga . Și am dat să mă apropii de cruci și I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. Erau reci ca gheața, și un fior deosebit de puternic m-a pătruns și m-am trezit. Mi-am dat seama că este semn de la Domnul nostru Iisus Hristos, că în ziua aceea va trebui să încep o
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_arhimandrit_ioan_negrutiu_.html [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
privești trecutul! • Cu meserie nene? E scriitor! Scrie vagoanele la CFR. Nu mai e mult până departe. Pasărea se dezbracă în cer de umbră. Toamna cernea tristeți pe fețe. Circul plecase să vândă bucurii în piață. Ne cântă străbunii-n fluiere de os. • Se apropie de ficțiune, descoperind cu adevărat viața. • Sufletu-mi mintea o fură. Înaintăm în automobilul vieții, studiind oglinda retrovizoare a trecutului. Drumul spre rai trece prin iad. • Deghizate-n nuferi speranțele cresc în lacrimi. • Trăgeau cu tunurile
AFORISME DE VIAŢĂ (X) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Florentin_smarandache_aforis_florentin_smarandache_1377434017.html [Corola-blog/BlogPost/346604_a_347933]
-
am văzut pe Robert Wilson, aflat pe rândul din fața mea, râzând discret, savurandu-si cu evidență satisfacție reușită profesională. Cortina roșie se ridică din nou. Iarăși, o inventie 100% a regizorului: pe un fundal muzical de sârbă olteneasca interpretată la fluier, apoi la drâmba, în ritm din ce in ce mai înfocat, agrementata cu glazura insolita a câte unui țignal de polițist și a unui claxon isterizant -, Valentin Mihali (Berenger) se lansează într-o pantomima foarte grăitoare. Robert Wilson simte nevoia aducerii acasă a lui
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]