7,018 matches
-
Emil Brumaru Ca pe-o cupă grea de carne Îți duc coapsele la gură Să-ți sorb sufletul cît roua-n Clipa ei ne mai îndură Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă moale-n carne
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
întunecată, Păstrînd doar pentru mine strălucirea ta, toată. Ți-aș da mai încet și sonorul, cuvîntul. Dar mai ales aș vrea să opresc vîntul. De cîte ori îți suflă în pînza unei rochii Se dezlipesc retine și sîngerează ochii. Natură Fluturii mei cu cap vidia Stîrnesc în natură groaza, invidia. Florile mele învățate să sîngere O asupresc cu uimire, cu înfrîngere. Lacrimile mele de diamant îi deschid răni, din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
în draci la marea Petrecere a Toamnei. Însă nu-i treaba noastră să-l judecăm!. Probabil că totul fusese atît de repede încît nimeni nu putuse să vadă clar despre ce-i vorba. Se îmbulziseră atîtea imagini colorate, fastuoase, neașteptate. Fluturii fluorescenți daseră buzna de pretutindeni, greoi, burtoși, vibranți, plini de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Mă gîndeam să-ți mîngîi trupul sfînt Sînii cu sfială să ți-i cer Coapselor închise să mă-nchin Să le-ating uimit ce albe sînt Doar cu floarea grea a unui crin Să le-mbrățișez îngenunchind Și apoi ca fluturii să pier Luat de dup-amiază și de vînt Aveai părul lung pînă la cer Spînzurînd de dînsul pe pămînt...
Aveai părul lung pînă la cer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12324_a_13649]
-
spus Un nufăr vînăt ai sub pîntec În el cad îngerii de sus Nu izgoniți ci-n bună voie De-a părăsi raiul prea strîmt În rugăciunea mea-i nevoie De tine ca de-un cîntec sfînt Ce povestește despre fluturi Îndrăgostiți în clăi de fîn Ei nu mai vor să plece-n lume Prin aerul ce face spume Ci-acolo-mbătrînesc rămîn Pînă ce inima le-o vindec Și-n miez le sorb zeama de-alun În rugăciunea mea-i un cîntec
În rugăciunea mea-i un cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12487_a_13812]
-
Monica Pillat Ceas trecut Sub pași podeaua era caldă Și-mi auzeam numai suflarea, Dar câte limbi vorbea tăcerea... Dintr-un ungher, se răspândiră Volume stinse ca trezite, Dar când să le deschid, din pagini Au început să zboare fluturi împrăștiind în aer scrisul. în alt cotlon, luci un cufăr Și descuind, am vrut să aflu... însă veșmintele păstrate, Atinse numai, se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-am spus ținându
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-o cîrjă lucioasă" cum hainele-s acre de singurătate" cum trece încet, riscant de încet, încă o zi în care
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
povești în care sunt, în care ești. O catedrală de lână Fantome cu crengi, Trunchiuri cu aripi, Aripi cu frunze, Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa că va muri de plictiseală. Acum el crezuse că ea va deschide. Adunând fluturi aproape de miezul nopții și-a amintit de amprente. Ea plecase demult. El ștergea în continuare urmele despărțirii, cântând presupusul cântec pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe pervazul gri, totul se rotea într-o înverșunată nebunie
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
datorate mai curînd întîmplării decît priceperii, din care reproducem trei. Floarea din ghiveci Se uită-n grădină O floare din glastră, Ce șade stingheră Aci, pe fereastră. Sunt multe flori colo Ce surîd la soare. Ea, singur-aicea, Se plictisește, moare... Fluturele către floare Pace ție, floare, Și calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Din cupa cu rouă Doar un pic eu vreau Și-am să zbor mai iute După ce-am să beau. Iar seara vin iarăși Cu calde
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
uită-n grădină O floare din glastră, Ce șade stingheră Aci, pe fereastră. Sunt multe flori colo Ce surîd la soare. Ea, singur-aicea, Se plictisește, moare... Fluturele către floare Pace ție, floare, Și calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Din cupa cu rouă Doar un pic eu vreau Și-am să zbor mai iute După ce-am să beau. Iar seara vin iarăși Cu calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Săniuța - încotro, săniuță? - Drumul meu e drept
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Din cupa cu rouă Doar un pic eu vreau Și-am să zbor mai iute După ce-am să beau. Iar seara vin iarăși Cu calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Săniuța - încotro, săniuță? - Drumul meu e drept: Spre munții de gheață, Spre Pol mă îndrept. Gheață-i colo apa Și-n zăpada moale Focile se joacă, Urșii dau tîrcoale. bia peste șase decenii, tălmăcitorul avea să afle părerea lui Bialik
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus, ușor, fluture. Nimic frumos în mine după ce, ca acum, am băut. înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie! Acum, cu aparatul de făcut poezii defect, simt o greață enormă și-atît. Bine c-am mai scăpat o dată, îmi zic. Și
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
nu se poate să nu constate un paradox general, acela al orașului deopotrivă detestat și iubit de scriitori, paradox explicabil prin deosebita concentrare de valori în perimetrul orașului, efervescență intelectuală ce îi atrăgea pe toți precum lumina unei lămpi pe fluturi, și intra în contradicție cu suflul ostil-bolnăvicios al așezării smulse mlaștinilor. Un al doilea paradox, specific perioadei petrogrădene, este acela al Piterului înfometat, dar, prin compensație, înalt cultural. Construcția periplului precumpănitor literar este atent supravegheată de Ion Ianoși. Nu trecem
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
ora fatală, clipa cu hai la groapa cu furnici, elegia cu pa și pusi, băi...Mă angajasem, mă prinseseră în evidență, cu nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
Că ești momit de boiul mei gingaș Și ochii mei adânci de vrăjitoare, Când te afunzi cu hoții prin tractire Și spui că pătimești și arzi de viu, Dar tu ești ușuraticul din fire, Căci, chiar de-aș fi un fluture zglobiu, Eu pot să te ucid cu o privire Și cu o alta pot să te înviu. 5 Voioasă te găsesc peste măsură Când, Doamnă Brună, te-ntâlnesc în drum Și râsul tău mă doare, ca și cum Mi-ar face pe
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
în care mori. Poate că în cazul personalităților tenace, a doua diaspora, dislocarea în spațiu (chiar și în timp!), care pe alții i-ar distruge, este creatoare și dacă ar fi rămas în crisalida lor, ar fi ieșit în lume fluturi modești, fără originalitate. Dar mai știu și că există inși care o duc foarte rău și în Paradis, tocmai pentru că acolo li se împlinesc toate dorințele. Ce minunată poate fi o țară în care oamenii nu au altă obligație decât
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
amurg. Medic de profesie, om de știință recunoscut, grafician și pictor de o mare sensibilitate și mai ales poet dăruit, am aminti aici, în acest spațiu neîndestulător, doar câteva dintre titlurile cărților sale de poeme: Ora 25 (1946), Dresoarea de fluturi și Timpul oglinzilor (1968), Ninsoarea neagră (1970), Elegiile malteze (1980), Clavicula mundi (1983), Steaua neizbucnită (1986), Elegii cretane (1989), Stigmate și lauri (1993), Roua de apocalips și Ochiul din lacrimă (1998). Dintre atât de multele referințe critice care s-au
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
ultimă, finală poezie în care să folosesc toate cuvintele, puse unul lîngă altul, fără articulații gramaticale, un fel de testament. Găsim titlul. Rugăciune. Dar atît. Pare extrem de simplu să iei cuvinte și să le așezi cam așa: dulap crin înger fluture etc... Numai că eu doream prin această enumerare monotonă, interminabilă, să le “trezesc”, să le dau o nouă “strălucire!”, totul să apară o rouă ubicuă, nemaipomenit de rotundă și fragedă pe brusturii vechilor prejudecăți verbale. Vroisem să folosesc cuvintele “mele
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
cu capitole ce se întrepătrund, își răspund, se anticipează etc... Războiul a început de la titlu și a continuat cu insistența mea de a nu schimba un rînd, un nume, ordinea etc... primul meu volum, Versuri apărut în 1970 avea titlul Fluturii din pandișpan. După ce a stat vreo trei ani la o editură care, între timp, își schimbase numele, mi s-a dat un telefon și mi s-a spus că apare cu condiția să-i modific titlul. N-am vrut, răspunzînd
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
am vrut, răspunzînd că nu am alt titlu. Și atunci a fost numit, net, Versuri! Eu vedeam lucrurile în ansamblu, titlul era justificat de o poezie din a doua carte unde, dintr-un pandișpan ies, tăiat fiind de detectivul Arthur, fluturii! Acei fluturi ce trebuie să zburde leneș în primul volum. Îmi pare, acum, extrem de rău că sub titlul de pe copertă, jos, cu litere mici, nu am specificat: „roman”! E vorba de actualul volum, desigur. * Îmi este tot mai evident faptul
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
răspunzînd că nu am alt titlu. Și atunci a fost numit, net, Versuri! Eu vedeam lucrurile în ansamblu, titlul era justificat de o poezie din a doua carte unde, dintr-un pandișpan ies, tăiat fiind de detectivul Arthur, fluturii! Acei fluturi ce trebuie să zburde leneș în primul volum. Îmi pare, acum, extrem de rău că sub titlul de pe copertă, jos, cu litere mici, nu am specificat: „roman”! E vorba de actualul volum, desigur. * Îmi este tot mai evident faptul că eu
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș adormi și m-aș trezi apoi, uitînd c-am adormit, umăr la umăr cu-n fluture veșted. Cînd aș înțelege că-i seară, că-s singur și că a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să vină, iar și iar, mereu în lumină, mereu în lene, mereu în surîs și-n
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
însemnam atunci, uitam definitiv tot. „Clipa cea repede!” Titlul lui Sorin Titel, atît de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricît de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture ca și mireasma unei flori, are țîșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surîs. Există o diferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa uitărilor cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu mai știe vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]