1,681 matches
-
acolo, legate unele de altele. Putea fi și mai rău. — Recunosc că n-am deloc antrenament, spune Părințelul, de aceea după primele minute m-am hotărît să-i las ei toată inițiativa. — Nu asta contează, spune Roja ciulind urechile la foșnetele din difuzoare care anunță o nouă melodie. Important a fost contactul, pipăiala, atingerile, de aici s-a văzut că ți-a căzut în plasă, îl încurajează. Știți cum e cu femeile astea, reușește Părințelul să-și mai tragă sufletul, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă pierdeți o rundă, îl liniștește. își duce mîna la buzunarul de la piept, simte foșnetul bancnotelor, mi-a mai rămas îndeajuns se gîndește, îmi mai încerc de cîteva ori norocul la masa de bingo, zece, douăzeci de mii în plus sau în minus nu sînt o avere, dacă nu merge înseamnă că n-am noroc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mi-l umpluse din nou cu whisky și apă. În timp ce vorbea se plimba în sus și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul lui, cu părul tuns scurt, se mișca pe fundalul în nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fac așa ceva. Cu siguranță că acum Palmer stătea ca pe ghimpi și se întreaba dacă i-am spus ceva Antoniei sau nu. N-aș putea spune că gândul ăsta nu mi-a făcut plăcere. Am sesizat un zgomot ca un foșnet ce venea din spatele meu. Întrucât se intensifica, m-am întors. Începuse să plouă. Uitându-mă la cerul de un cenușiu gălbejit am putut identifica lumina zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat către mine. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două ori pe-atâta. — Vorbește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tăcut, gândindu-se câtă nedreptate există pe lume. Coral Musker se trezi cu sentimentul că se afla pe un tărâm străin, diferit. Se ridică În capul oaselor și sacul cu greutate scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce se auzea; foșnetul zăpezii care cădea Încetase. Ea trase cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În stare de șoc. Te rog să vii pe la mine. Singurul lucru pe care l-am mâncat În ultimele trei zile sunt pastilele de Seroquel. E pentru schizofrenie. Da’ eu n-am schizofrenie, am... Deodată, se auzi un fonfăit și foșnet de șervețele. Marci plângea fără să se poată controla. —Marci, am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci Marci, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spus și mie? Țin minte că te-am Întrebat anume dacă Îl văzuseși pe Hunter În weekendul acela când nu am putut să dau de el, iar tu mi-ai spus că nu. Milton se ridică de pe sofa Într-un foșnet de haine roșii. Se așeză În capul oaselor și se aplecă deasupra mea, cu un aer conspirativ. Apoi Îmi zise, cu vocea scăzută pe care o folosea când răspândea cele mai importante bârfe: Nici nu ar trebui să Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
case mari, înconjurate de mulți brazi, călătorind în sănii împodobite cu flori și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul lung, blond ca paiul de grîu înainte de secerat. "Frumoasă femeie, ca o zînă! gîndește Mihai auzind foșnetul revistei de sub arbust, pe care o ia și începe s-o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se din marea de terase victoriene care se deschidea în fața lui și sub el. 2 Primele impresii — ’ Neața, spuse Margoulies către Bull și recepționeră. — ’ Neața, veni răspunsul celor doi. Margoulies se oprise o clipă să vadă dacă nu cumva auziseră foșnetul micii lui ejaculări. Dar observă doar anxietatea lui Bull și plictiseala recepționerei. — Nu erai programat la mine la 9:30, nu? îi spusese Margoulies lui Bull, pe care îl știa destul de bine ca să poată renunța la politețuri. — Cineva a anulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mult timp să-mi adun curajul de a privi În jos din Balon, În intervalul cît era deschis magazinul. Însă pînă la urmă, Într-o dimineață devreme, am reușit. Neauzind nici un zgomot de jos, decît scîrțîitul tînguitor al scaunului și foșnetul ocazional al hîrtiei, mi-am lipit cu grijă ochiul de marginea Vizorului Special și l-am zărit acolo, la birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi putut foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În foșnetul fin al pămătufului și eram iar vesel. În acest timp, lumea din afara librăriei arăta tot mai mult ca un loc din care nu prea voiam să fac parte. În excursia noastră de orientare În lumea de sus, mama ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gratiilor argintii ale gurii sale. - L-a văzut cineva la accident? - Habar n-am. Ai de gând să mai faci unul pentru el? Catherine se plimbă cu pas lejer în jurul mașinii. Se așeză în scaunul din față al pasagerului, savurând foșnetul ascuțit al vinilinului de salon de vânzare. - Nu mă gândesc deloc la accident. - Îți faci tot mai mult de lucru cu Vaughan ăsta - vorbești despre el tot timpul. Catherine se uită țintă prin parbrizul imaculat, cu coapsele depărtate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet pentru cimpoi și foșnet de codru pentru aniversarea nevestei lui acum doi ani! Dați-mi un telefon, să-l sun. Dacă țineți morțiș să-l trezesc la ora asta și nu-nțelegeți de vorbă bună... Mustăciosul îmi oferi telefonul de pe biroul său și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
solidă a cărții, permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos în sus printre pagini lama urcă, deschizând deodată o tăietură verticală, printr-o succesiune fluentă de decupări, ce cuprinde una câte una filele și le seceră; cu un foșnet vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu fi știut nimic. — S-a învârtit de jur împrejur ca un câine, continuă Mma Potsane, râzând. S-a uitat sub pietre, aa mușinat aerul și a scos sunetele alea ciudate în limba lor - știți cum sunt, sunetele acelea ca foșnetul copacilor, sau ca rămurele frânte. N-a găsit, însă, nici un semn al vreunui animal care să-l fi luat pe băiat. Mma Ramotswe îi întinse batista să-și tamponeze ochii. — Și ce credeți că i s-a-ntâmplat, Mma? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scuture jugul sclaviei. Între timp, Iguana Îi păzea. Nu știau cînd, nici În ce fel, Însă chiar dacă uneori treceau două sau trei zile fără să-l vadă pe nicăieri, ca și cum l-ar fi Înghițit pămîntul, strigătul brusc al unei păsări, foșnetul unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vitrine pentru porțelanuri, birouri domestice, toate deschise spre interiorul magazinului. Al patrulea perete e invizibil. Toate perfecte, curate și cu covoare pe jos, pline de mobile elegante și încălzite puternic de becuri direcționale și prea multe veioze. Se aude un foșnet electric din difuzoare ascunse. De-a lungul camerelor, cumpărătorii se plimbă pe culoarele întunecoase cu linoleum pe jos, care trec printre camerele de expoziție și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
film. Era cunoscut, mai ceva decît un actor de la Cărăbuș, pentru că uneori (de fapt, destul de des!) cumpăra cîte o sală întreagă pentru spectacolul de seară, ca să se poată uita în liniște la film. Nu-i plăcea să audă în jur foșnete, icnete, pupături, țiplă scîrțîind, "filmul este o operă perfectă și nu-ți cere decît să i te încredințezi", spunea cînd vreun curios îl întreba de ce dă atîția bani să stea singur într-o sală goală, pe întuneric. "Și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea adjutantului Radul Popianu nu rămăsese neschimbată, ciulea urechea să prindă foșnetul catifelei pe lemn, ajuns sus respiră ușurat, totul era la locul său, așa cum știa, așa cum de atâtea ori visase că este. S-a așezat exact în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]