1,019 matches
-
mereu când mângâiai cu drag sufletul meu și inimii-îi șopteai calde cuvinte ce mă făceau mereu să mă-nfior și începeam prin amintiri să zbor ca să-mi aduc de tot ce-ai fost aminte. Tandrețea ta mă ține-n destin treaz foșnind în mine patimi și extaz și pare-a fi o ploaie de lumină când dragostea învinge-orice impas, iar armonia dulcelui tău glas e-n mine o vibrație deplină. Tandrețea ta e tot ce am mai scump când par vulcan și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373782_a_375111]
-
închipui cu flori pe frunte/ crescute ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat și blând de moaște: „După ploaie lumea s-a deschis/ Ca o gură
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara proptită de casă, urcă în pod și pe tocător tăie cu briceagul câteva frunze de tutun în fâșii lungi și subțiri cât firul de păr și plăcându-i cum foșnesc frunzele aproape negre din pricina uscăciunii, își răsuci o țigară și o aprinse cu amnarul ascuns lângă o grindă, în praful podului și trase adânc fumul aspru și iute, care-i veni în gură ca o batjocură și făcându-i din
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
coroană de ghiocei, princiară,în centrul Universului, îți e menirea,fără tine n-ar fi iubirea și omenirea!FEMEIE, EȘTI O ZEIE... XV. PUZZLE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară, vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară și printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar rozele-poeme-nfloresc. În palmă ard clipe și presar cenușa peste piese, iar gându-mi ca un șarpe, se târăște prin poeme, deși-i timidă, inima-puzzle ingână, cuvinte alese: Citește mai mult Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară,vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș,dar plugul gândului s-a pregătit de primăvarăși printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș.Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii,unde planșa-poveste a
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
curge-n gândurile primăverii... E-o voce adierea pădurii Ce ne-a ascuns sub frunze glasul urii, Cânt de izvor nestins ascult acum, Nu mai vreau vorbe ce mă abat din drum... Voi învăța s-ascult și răsăritul, Lumină aud foșnindu-mi sufletul... -Oare, Iubire, voi ști să te ascult? Rătăcit-am un glas de dor, demult!... Un sâmbure de viață îmi vorbește Tăcere, deschizându-și poveste... -O fi conștiința? Cine ar vrea Glasul împăcării, iertarea să-mi dea!.. Citește mai
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
ploiiCe curge-n gândurile primăverii...E-o voce adierea păduriiCe ne-a ascuns sub frunze glasul urii,Cânt de izvor nestins ascult acum,Nu mai vreau vorbe ce mă abat din drum...Voi învăța s-ascult și răsăritul,Lumină aud foșnindu-mi sufletul...-Oare, Iubire, voi ști să te ascult?Rătăcit-am un glas de dor, demult!...Un sâmbure de viață îmi vorbeșteTăcere, deschizându-și poveste...-O fi conștiința? Cine ar vreaGlasul împăcării, iertarea să-mi dea!..... XXII. VREI SĂ FII
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
cum va fi clipa următoareAm să zâmbesc ori poate am să plâng,Este un semn,este o întâmplare...Se zbate pleoapa de la ochiul stâng.... XIII. DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ?, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Foșnește iar sub tălpi, frunza uscată Ca un oftat prelung, răscolitor, Acceptă soarta care i-a fost dată: Toamna, cad toate frunzele și mor. Privește printre ramuri,rece, tristă, La frunza ruginie și uscată, Din raze-i face soarele batistă: De ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
strig și mai ales Nu simți, că și eu sufăr și mă doare? Ea se îndepărtează, nu-i răspunde, Când astrul o privește pe furiș Mai plânge încăToamna, ba surâde Spre vântul ce-o urmează prin frunziș. Citește mai mult Foșnește iar sub tălpi, frunza uscatăCa un oftat prelung, răscolitor,Acceptă soarta care i-a fost dată:Toamna, cad toate frunzele și mor.Privește printre ramuri,rece, tristă,La frunza ruginie și uscată,Din raze-i face soarele batistă:De ce plângi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
2016. E Toamna sus pe deal păzește via Împrăștiind miros de tămâioasă, Se-apropie tiptil-tiptil chindia, Ca o nevastă tânără, sfioasă. Eu te privesc cum stai în asfințit O umbră-ntunecată, dragă mie Sub soarele la fel de ruginit Ca frunza ce foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul, Capul să-ți odihnești pe mâna mea Și de pe buze, eu să adun mustul. Te-mbrățisează noaptea risipind În negura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
ci rivale. Citește mai mult E Toamna sus pe deal păzește viaîmprăștiind miros de tămâioasă,Se-apropie tiptil-tiptil chindia,Ca o nevastă tânără, sfioasă.Eu te privesc cum stai în asfințitO umbră-ntunecată, dragă mieSub soarele la fel de ruginitCa frunza ce foșnește toamna-n vie.Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vreaZdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul,Capul să-ți odihnești pe mâna meași de pe buze, eu să adun mustul.Te-mbrățisează noaptea risipindîn negura ce cade peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Iluzii deșarte din știința credinței Spații curbate de timpul științei, Palpită din vremuri locul credinței, Se înnoadă materii în visul romantic Reale iluzii din vidul precuantic, Vibrează prin spațiu al ritmului timp, O undă măreață răsună prin câmp, Materii subtile foșnesc gravitații, Scăpate din punctul cu informații, Nimic fără spațiu și timp nu există, Deși ambele sunt doar într-o listă, Iluzii deșarte din știința credinței Adevăr absolut din credința științei, Ce mișcă o întreagă gândire deșartă, De noi să ne
ILUZII DEŞARTE ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349236_a_350565]
-
răsare o salată, sau un pomișor. Peste ani devine un copac viguros, parcă acolo a existat din totdeauna. Eu fiind născută în acest mediu, m-am obișnuit să simt lângă mine cum din orice izvorăște viață. Și frunza copacului care foșnește în bătaia vântului, tot viață este. Te atenționează că trăiește, că este vie. - Da, așa este. Mie, totuși, după anul petrecut la țară în Dobrogea, când am revenit în mediul în care am crescut și m-am format ca intelectual
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
vedeam cerul sfărâmat în bucatele.Sfaramat ...la fel ca si visul meu:(Obișnuiam să stau ore întregi sub copacul acela ,în curtea imensă a unui anumit liceu. Îmi aduc aminte foarte clar sentimentul ...Senzația că iarbă crește în jurul meu,ca foșnește și șoptește... Dar habar nu mai am ce fel de copac era:) Dincolo de gardul de ciment era pădurea și de multe ori când scăpăm de sub supravegherea vigilenta a unui pedagog mă plimbam pe potecile umbrițe. Și mai exista și o
EU SUNT UN ZBOR FRANT... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361232_a_362561]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ECOURI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se lasă blândă noaptea lumii, ecouri amorțesc în gheață, Iar mugurii pocnesc eroic sub semnul lunii-n arsa viață, Foșnesc în umbre prin altare cuprinse basme se trezesc Și arce de lumini, izvoare, torete-n ceruri strălucesc, Sentințe-mpărtășesc visării pe frunți în multe pribegii, Nebune-alerg cu valul mării stelele-n stropi de galaxii, Și orizonturi se destramă pornesc furtuni în
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PAȘI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi
PAȘI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385048_a_386377]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > PUZZLE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară, vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară și printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste
PUZZLE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385093_a_386422]
-
Autorului E Toamna sus pe deal păzește via Împrăștiind miros de tămâioasă, Se-apropie tiptil-tiptil chindia, Ca o nevastă tânără, sfioasă. Eu te privesc cum stai în asfințit O umbră-ntunecată, dragă mie Sub soarele la fel de ruginit Ca frunza ce foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul, Capul să-ți odihnești pe mâna mea Și de pe buze, eu să adun mustul. Te-mbrățisează noaptea risipind În negura
TOAMNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385129_a_386458]
-
ca o gipsy, după cum se exprimase lordul. Nu s-a îndepărtat prea mult. Auzea gălăgia și zarva celorlalți. Își ștergea lacrimile, nu se mai amuzase, demult. De când era, acasă, cu prietenii. Vântul adia plăcut și coroanele arborilor își mișcau frunzele, foșnind șoapte neînțelese. Razele soarelui reușeau rar să pătrundă printre crengile dese. Alma se chinuia să-și prindă părul care-i făcea în ciuda și nu vroia să stea în agrafe. Simți o mângâiere. Nerăbdătoare, încercă să prindă o șuviță neascultătoare. Nu
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
târzieprofund mă scufundîn străfundul unui gândcaut delirul unui cuvântuitat, nespusmă smulg din tăcereplâng de durereaunui vis înăbușit... XIV. PAȘI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
am dus și m-am tot dus cădeau idei de unde le-am tot pus știi, nu... aici, totul a fost spus frunzele plângeau sub pașii mei era apusul, nu'i așa. Citește mai mult PAȘIieri mă plimbam pe aleiși frunzele foșneau sub pașii meimereu osteniți și greipetale în jur se scuturaucovor de frunze tot făceaumi-e dor de adierea unui cuvânt nespusștiu, o literă a mai rămas de pusuite sus, acolo susatâtea aș fi vrut să mai fi spusdar am plecat departe
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
-I îndurare, Ți-a dat odihna în mormânt. Abia acum simt cât de tare Eu te-am iubit, când singur sînt. Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Vegheat ești de o cruce mare, De doi castani foșnind în vânt Plângând peste al tău mormânt. Rămas bun tată... rău îmi pare... Te-ai stins, precum o lumânare. MEMORIEI MAMEI MELE S-a dus și mama, spre eternitate Și - dintr-odată - iată-mă orfan. Ce sentiment ciudat, ca pe
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384469_a_385798]
-
Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă plec adânc pe nevăzuta rană A codrului rămas fără frunzare! Pe patul nins de rouă lucitoare Înalță licuricii rugă-n strană. Îl plânge vântul. Cum să mai foșnească Izvorul de plămadă respirată? Pe iarba udă, umbra lui pătată Așteaptă frunze noi s-o risipească. Înjugă cerbii-n coarne adiere Pudrând-o pe lăstari ca muguri verzi Născuți abia, la fel și cruzii iezi, În uimitoarea asta re'nviere
MĂ PLEC ADÂNC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384546_a_385875]
-
multe din poeziile ei sunt Concepte care aparțin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului”, „Neliniște”, „Nostalgie”, „Viața și Moartea”, ” Iluzie”, „Păcatul Evei”, „Destin”. Această ultimă poezie este de o frumusețe care te impresionează : „Pășesc, privind tot înainte, Prin frunzele ce cad foșnind Crâmpei de vise ostenite, Tresar sub pasu-mi obosit, Zadarnic ochii mei mai cată, Prin vechiul Aladin ochean - O rază limpede, curată, Pe care-o vreau...dar n-o mai am ! Stingher tu treci pe lângă mine, Și ierni aduci și vânturi
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
readucându-i-le mereu în față ca să le reia, tocmai când spera că în sfârșit le-a terminat. * * * Și totuși, toamna întârzia să vină. Se părea că rămăsese pe undeva, blocată prin mașinăria complicată a ruginitului timp și frunzele copacilor foșneau pergamentate în aerul uscat. Găsise un loc liber, se așezase și acum privea pe geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]