1,004 matches
-
destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau despre durere: "Ca vehicul poetic (...), cuvântul scris tinde să-și piardă proprietățile sintactice, integrându-se unei morfologii pure, în care o propoziție, sau chiar o frază întreagă are valoarea funcțională a unui singur cuvânt, sau chiar a unui singur fonem. Astfel, în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine zis un necuvânt". Grație "necuvintelor", viziunea (primenită) ia forma unui început adamic. De la fiziologia poeziei să trecem la argumentele Despre limbajul artistic. Rostirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și vorbire, stimulând imaginația acestora. În jocul ” Să formăm cuvinte noi’’ copiii au avut ca sarcină formarea de cuvinte noi prin schimbarea primei litere a cuvântului dat :car, rar, sar, etc. Copiii trebuie să explice înțelesul fiecărui cuvânt, să numească fonemul care schimbă sensul cuvântului și, facultativ, să formuleze propoziții cu cuvintele nou create. Jocul didactic “Scara cuvintelor” a pus copiii în situația de a recunoaște imagini, să le denumească, să formuleze o propoziție despre ele și să așeze imaginile în
Caleidoscop by Iuliana Cumpătă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93232]
-
au fost dinamizate prin lucrările lui Noam Chomsky, de "gramatică transformațională", cu aplicație, mai ales în sintaxă, ale lui F. Katz și Postai, sau ale lui Greimas, în semantică, după cum în fonologie, studiul statistic, analiza trăsăturilor distinctive și a distribuției fonemelor, din lucrările lui Roman Jakobson, Zellig Harris, Martinet, G. Herdan etc., au devenit generale, extinzîndu-se, în forme apropiate, și în cercetarea vocabularului (O bună Introducere in lingvistica matematică, semnează S. Marcus, S. Stați și Edmond Nicolau, București, 1966. Dintre lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
și matematice recente, dar aplicabilă și în poetică. In acest ultim caz, putem, într-adevăr, considera analiza fonologică un "model" al celei literare, în sensul utilizării acelorași principii logice metodologice, dar nu în sensul reducerii analizei operei literare, la cercetarea... fonemelor constitutive. (c) p. 209. Dintre lucrările românești de teorie literară, două se apropie, relativ și în moduri diferite, de concepția operei ca structură. Liviu Rusu, prin Estetica poeziei lirice, Cluj, 1937, ed. a Il-a, București, 1944, marchează unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Guy Michaud, L'oeuvre et șes techniques, Paris, 1957). în afară de formaliștii ruși, Jan Mukarovsky, membru al Cercului lingvistic de la Praga, a studiat problema în La phonologie et la poetique (Travaux au Cercle linguistique de Prague, vol. IV, 1930), urmărind selecția fonemelor (nu a sunetelor particulare), ceea ce le conferă altă frecvență decît frecvența lor obișnuită în limbă (idee reluată în studiile de statistică, astăzi), dispoziția lor în scheme eufonice pe bază de contraste, nu numai de reluări (sugestii muzicale), intonația, ritmul etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
un sistem numit cu dublă articulare, care produce sens prin valoarea diferențială atașată fiecărei dintre unitățile ei. Unitățile de primă articulare, sau monemele, dotate cu semnificați, sunt alese dintr-un repertoriu finit de simboluri. Unitățile de a doua articulare, sau fonemele, lipsite de semnificați, se organizează în secvențe. Imaginea animată și a fortiori imaginea fixă se sustrag acestor două trăsături constitutive ale ordinii limbajului: dubla articulare și opoziția paradigmă/sintagmă. Ele nu au echivalentul unităților discrete și numărabile, preexistente compunerii lor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
naște lângă o stea, cu norocul lui"152) aduce în discuție ideea existenței umane ca dublul uneia astrale 153, dublul celest al oamenilor din trecut, din prezent și din viitor 154. 4.4. Sub semnul Șarpelui Predilecția lui Eliade pentru fonemul S, în procesul de numire a personajelor din Domnișoara Christina, devine și mai evidentă în Șarpele. Acest grafem-simbol unificator, asemeni spiralei, pe verticală sau pe orizontală, al cerului cu pământul, al masculinului cu femininul, al muntelui cu valea etc.155
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la solomonar și la "identitatea serpentiformă a lui Andronic", se datorează faptului că este "predestinată onomastic pentru nunta cosmică pe care o va trăi în umbra tainică a mânăstirii Căldărușani"159. Numele pământesc al protagonistului este și el marcat de fonemul în discuție - Sergiu. Celălalt nume, Andronic, este unul fanic: andros- bărbat, nike-victorie și asupra acestei semnificației avertizează Matei Călinescu 160, Lăcrămioara Berechet 161 și Ștefan Borbely. Cercetătorul clujean explică numele lui Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest nume ("în paranteză fie spus, nu era o greșeală: prenumele acestei femei era într-adevăr Italia"768), în planul realității mitice nu poate fi decât o eroare. Doctorul Aurelian redă personajul realității mitice căreia îi aparține, prin ștergerea acestui fonem - indiciu al ambiguității personajului și care desparte realitatea civilă de cea mitică. Din cele trei grații, două dispar din vizorul anchetatorilor (Italia Gâldău moare într-un accident de mașină, iar Aglae Irimescu emigrează în Statele Unite, la rude). Toate sensurile numelor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
De pildă, portugheză din Portugalia e o limbă accentuala, cu un mai mare număr de reducții vocalice în silaba neaccentuata față de portugheză braziliană, care e mai degrabă o limbă silabica. Accentele și tonurile sînt unități discrete de același nivel cu fonemul, dar nu sînt segmentabile că acesta. Unitatea accentuala sau unitatea tonala nu pot fi percepute fără suportul fonemelor și nu există fără acestea, de aceea se numesc unități suprasegmentale. Accentul tonic realizează o mărire a intensității sonore în timpul pronunțării unei
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
silaba neaccentuata față de portugheză braziliană, care e mai degrabă o limbă silabica. Accentele și tonurile sînt unități discrete de același nivel cu fonemul, dar nu sînt segmentabile că acesta. Unitatea accentuala sau unitatea tonala nu pot fi percepute fără suportul fonemelor și nu există fără acestea, de aceea se numesc unități suprasegmentale. Accentul tonic realizează o mărire a intensității sonore în timpul pronunțării unei silabe pentru a o pune în evidență (de pildă, greacă veche, suedeză, japoneză sînt limbi cu accent de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vocalele sînt tonuri. Există tonuri punctuale, modulate, tonuri melodice. Tonurile nu trebuie confundate cu accentul tonic și intonația prozodica. Tonemul, ca unitate tonala minimala, este o unitate suprasegmentală, ceea ce înseamnă că, pentru a fi perceput, are nevoie de suportul unui fonem. În limbile tonale pronunțarea silabelor respectă un ton exact, adică o înălțime determinată sau o melodie, o modulație specifică. O modificare a tonului poate aduce cu sine pronunțarea de fapt a unui alt cuvînt cu un sens diferit. Limbile sîrbo-croată
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
interferență lingvistică, multilingvismul, zona de confluenta a civilizațiilor greacă și latină, conviețuirea și fenomenul comun al transhumantei etc., etc., stau la baza acestei uniuni lingvistice. Trăsăturile comune privesc fenomene fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, textuale. Sînt amintite, în acest sens, prezența fonemului a și închiderea lui o neaccentuat la u, prezența unor sufixe comune, articolul hotărît postpus, omonimia genitivului cu dativul, structura numeralelor de la 11 la 19, înlocuirea infinitivului cu conjunctivul, grade de comparație analitice, păstrarea vocativului, forme de viitor cu a
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
X-VII i.C.) a trait o populatie mai veche decît cea proto-indo-europeană din care s-au dezvoltat ulterior limbile indo-europene, uralice și altaice. Sînt reconstituite și 203 rădăcini comune ale grupului proto-boreal228. Acest idiom arhaic ar fi avut și un fonem specific, pe care Andreev îl numește spiranta velara X. Un argument în favoarea existenței acestei macrofamilii este faptul ca distincția satem-centum, existentă în limbile indo-europene, apare, de fapt, și în limbile uralo-altaice. În grupul satem, răsăritean, al limbilor indo-europene există consoane
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pama-nyungan, care cuprinde aproximativ 270 de limbi grupate în 14 subfamilii. Limbile australiene mai sînt vorbite astăzi cam de 500.000 de aborigeni (doar 2% din populația totală a Australiei), toți bilingvi. Sînt limbi polisintetice, cu un număr redus de foneme, ergative sau cu ergativitate scindata (ergativ-acuzative). Pronumele personal și numele au trei numere (singular, dual, plural); uneori pluralul se formează prin reduplicare; numele are caz morfologic; verbul are o singură categorie gramaticala care cumulează modul, timpul și aspectul; nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
În schimb, în ciuda asemănării sau chiar identității de structură, procentul cuvintelor comune dialectelor aceleiași limbi (sau limba din aceeași ramură) este foarte redus - de ordinul celui existent de obicei între limbi diferite și, respectiv, între familii înrudite. Deși numărul de foneme variază între 16 (mulurudji) și 34 (arabana), caracteristicile sistemului sînt aceleași: inventar vocalic redus la 3: a, i, u (a are frecvență cea mai mare; i și u nu apar la inițială; e și o apar mai rar și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
16 (mulurudji) și 34 (arabana), caracteristicile sistemului sînt aceleași: inventar vocalic redus la 3: a, i, u (a are frecvență cea mai mare; i și u nu apar la inițială; e și o apar mai rar și nu sînt totdeauna foneme distincte); la consoane număr mare de puncte articulare (rareori sub 4, uneori chiar 7). Limbile australiene dau o impresie auditiva caracteristică, la cre contribuie și frecvența lui η velar la inițială de silaba și de cuvînt. Accentul, plasat mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al buzelor, fără ajutorul plămînilor. Aceste sunete paralingvistice, utilizate pretutindeni pe glob, pot servi, de pildă, la îndemnarea căilor, pentru a semnala o greșeală, pentru a indica o stare de iritație, enervare sau neplăcere etc. Clicurile capătă însă valoare de fonem numai în limbile africane. 6.10.1. Familia nilo-sahariană În concepția lui Merritt Ruhlen, macrofamilia subsahariană reprezintă al doilea val de răspîndire a limbii mama primordiale, asadar ar fi vorba de limbi foarte vechi. Dintre cercetătorii care s-au ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile europene; zgomotul sărutului este un fel de clic labial; pentru a îndemna caii se folosește un fel de clic bilateral"321. O limbă khoisan cum este kung-ekoka are nu mai puțin de 50 de clicuri diferite, ceea ce urca numărul fonemelor la aproximativ 140. Se pare ca limbă taa (cunoscută și sub numele de !xóõ) este limba cu cel mai mare inventar fonologic dintre limbile lumii: 87 de consoane propriu-zise, 43 de clicuri, 20 de vocale și două tonuri (cifre înregistrate
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cele vehiculate în mod obișnuit de către limbile naturale". Această limbă vrea să transpună lingvistic în mod complet gîndirea și să o facă cu un minimum de sunete, adică să fie cît mai precisă și cît mai concisa. Are 58 de foneme, 1800 de sufixe iar verbul are nu mai puțin de 22 de categorii gramaticale. Fraze întregi pot fi condensate într-un singur cuvînt. De pildă, formularea "caracteristică unui unic element în cadrul amalgamului sinergetic al lucrurilor" e transpusa prin oicaštik'. John
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de diverse clasificări ale lor. Pomenim doar cîteva: Loglan - creată în 1955 de lingvistul James Cooke Brown, bazată pe logică predicatelor; lojban (1987) e derivată din loglan, dar cu un vocabular diferit. Toki pona - e o creație minimalistă cu 14 foneme și doar 120 de cuvinte; creată în 2001 de lingvista canadiană Sonja Lang. Interlingua (1924), latino sine flexione (1903), occidental (1922) sînt limbi naturaliste simplificate avînd la bază latină. Interslava (slovianski), limba recent creată (2006), bazată pe slavă comună; scopul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
plural; nu are articol nehotărît, dar are articol hotărît; postpoziții; SOV latină și etiopiana 2. abază OR Rusia (R. Karaceaevo-Cerkesă) / N Turcia, Iordania; considerată și dialect al limbii abhaze; că majoritatea limbilor N-V caucaziene, bogat inventar consonantic (63 de foneme) și foarte sărac inventar vocalic (2 foneme) familia caucaziana de nord-vest, ramura abhazo-adîghei, grupul circasian; aglutinanta; ergativă; SOV; adj. - subst. chirilica (Rusia), latină (Turcia) 3. abhază (abkhază) O Rep. Abhazia (de fapt regiune autonomă a Georgiei, dar autoproclamata republică independența
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
articol hotărît; postpoziții; SOV latină și etiopiana 2. abază OR Rusia (R. Karaceaevo-Cerkesă) / N Turcia, Iordania; considerată și dialect al limbii abhaze; că majoritatea limbilor N-V caucaziene, bogat inventar consonantic (63 de foneme) și foarte sărac inventar vocalic (2 foneme) familia caucaziana de nord-vest, ramura abhazo-adîghei, grupul circasian; aglutinanta; ergativă; SOV; adj. - subst. chirilica (Rusia), latină (Turcia) 3. abhază (abkhază) O Rep. Abhazia (de fapt regiune autonomă a Georgiei, dar autoproclamata republică independența; nerecunoscuta ca atare de comunitatea internațională) / OR
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
structura verbului este extrem de complexă și arhaica familia khoi-san, ramura sud-africană; alții o considera limba izolată, ca și hotentota; limbile khoi-san sînt celebre din cauza consoanelor-clicuri (sunetele de acest fel sînt foarte răspîndite în repertoriul vocal uman, dar folosirea lor că foneme este limitată la limbile din această familie și la cele influențate de ele - xhosa și zulu) fără scriere; transcriere latină 52. brahui OR Baluchistan (Pakistan) / N Afganistan, Iran; mulți vorbitori sînt analfabeți, dar sînt bilingvi (vorbesc și beluciană); enclava complet
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]