779 matches
-
numele de "chineză arhaica", a fost limba vorbită în timpul Dinastiei Zhou (1122 î.Hr.-256 î.Hr.),în care au fost scrise textele care includ inscripții pe artefacte de bronz, poezia Shījīng, istoria Shūjīng, precum și porțiuni din Yìjīng (I Ching). Elemente de fonetica găsite în majoritatea caracterele chinezești oferi indicii pentru pronunția acestorai. Pronunția caracterelor împrumutate din chineză în japoneză, vietnameza și coreeană, de asemenea, oferă informații valoroase despre chineză veche. Chineză veche folosea uneori flexiuni ale formelor. Acesta posedă un sistem de
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
orașe și provincii canadiene s-au născut o serie de denumiri maghiarizate (mai ales în cazul unităților administrative unde a existat o populație maghiarofonă semnificativă). Astfel de denumiri sunt: Denumirile altor unități administrative sunt folosite în forma originală, dar conform foneticii maghiare (de exemplu "„Torontó”", "„Vinipeg”", etc.), uneori scrise chiar conform ortografiei maghiare (precum și numele statului: "„Kanada”").
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
speciale pe care astronauții le întâmpină în spațiu (de exemplu gravitate zero) au nevoie de ceasuri speciale testate pentru asemenea condiții. În timpul primului zbor uman în spațiu din 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin avea la mâna un ceas Shturmanskie (scrierea fonetica a cuvântului rusesc Штурманские care înseamnă “cel al navigatorului”). Acel ceas a fost fabricat de uzinele Первый Московский Часовой Завод, ПМЧЗ, (în traducere directă Prima Uzina de Ceasuri din Moscova.) În anii 1970, Poljot au scos o nouă fabrică de
Ceas () [Corola-website/Science/305064_a_306393]
-
și irigație, noii imigranți au transformat stepele aride ale Bugeacului într-o regiune agricolă rodnică. În trecut, limba găgăuză a fost scrisă cu alfabetul grecesc și alfabetul limbii române până în 1957, când a fost impus alfabetul chirilic rusesc adaptat la fonetica limbii. Cu excepția a cinci zile de revoltă, din iarna anului 1906, când în timpul unei răscoale țărănești a fost proclamată o republică autonomă la Comrat, găgăuzii basarabeni au fost guvernați de Imperiul Țarist, Regatul României și Uniunea Sovietică, fără a avea
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, Banciu, în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alteisme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii române, semnalând multe anomalii în fonetică, morfologie și sintaxă, lexicologie și locuțiuni.
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
(n. 1 martie 1819 - d. 7 august 1905) a fost un filolog, cercetător al foneticii psihologice și autor a numeroase lucrări în domeniile și al elocuțiunii. a fost tatăl lui Alexander Graham Bell. Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
1819 - d. 7 august 1905) a fost un filolog, cercetător al foneticii psihologice și autor a numeroase lucrări în domeniile și al elocuțiunii. a fost tatăl lui Alexander Graham Bell. Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în domeniul foneticii și vorbirii defectuoase. Între 1843 și 1865 a ținut cursuri de elocință la University of Edinburgh, iar între 1865 și 1870 la University of London. În 1868
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
și autor a numeroase lucrări în domeniile și al elocuțiunii. a fost tatăl lui Alexander Graham Bell. Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în domeniul foneticii și vorbirii defectuoase. Între 1843 și 1865 a ținut cursuri de elocință la University of Edinburgh, iar între 1865 și 1870 la University of London. În 1868, apoi în anii 1870 și 1871, a ținut cursuri la Lowell Institute din
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
-se ambiguitățile. De exemplu, în frazele următoare, prezența virgulei schimbă cu totul semantica, cele două având chiar înțelesuri opuse: Virgula apare adesea în propoziție și în frază când se face o pauză în vorbire. Amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale. Virgula se folosește în următoarele cazuri. Atunci când o parte de propoziție este multiplă, adică exprimată printr-o enumerație de cuvinte cu aceeași funcție sintactică, separarea acestora se face ori cu o conjuncție („"și
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. În anul 1877, sub îndrumarea renumitului romanist Gustav Gröber a obținut diploma de doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române. În anul 1881 a fost învestit ca rabin din partea Seminarului teologic din Breslau. În anul 1878, la inițiativa profesorului Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a încercat să
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este , un a asemănător cu cel din scrierea cursivă engleză. În limba română acest sunet nu există ca
Vocală deschisă posterioară nerotunjită () [Corola-website/Science/307511_a_308840]
-
Fonetica istorică studiază istoria sunetelor unei limbi. Unele sunete se păstrează neschimbate mai mult timp (de ex: consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
la: Consoana "h" este o consoana fricativa, laringială, surda. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă: Schimbările fonetice sunt de două feluri: Schimbările fonetice regulate se produc în conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetica a fost introdusă de lingviștii germani la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ei consideră că legile fonetice acționează orbește, fără excepție. Legile fonetice se deosebesc de legile naturii prin faptul că acțiunea lor este limitată în spațiu și în timp
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
introdusă de lingviștii germani la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ei consideră că legile fonetice acționează orbește, fără excepție. Legile fonetice se deosebesc de legile naturii prin faptul că acțiunea lor este limitată în spațiu și în timp. EX: legea fonetica după care "a" urmat de "n" ,în cuvinte latinești, devine "în " este valabilă numai pentru limba Română și s-a petrecut numai într-o anumită perioadă: EX: lat. "lâna">rom ."lâna", dar "a" +"n" se conserva netransformat în alte limbi
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
tradus fragmentul în limba rusă: În română, traducerea lui Brun este astfel: În primul rând, interpretarea toponimului Belfz, care nici fonetic, nici morfologic nu se asociază cu toponimul Bălți, este eronată. De menționat că Brun s-a axat pe “asemănarea” fonetică superficială a denumirilor orașelor în limba rusă: Belfz și Bel'țî (Бълфз / Бъльцы). Totuși, semnul moale după litera l, „ь” (transliterat prin [ ' ]), în topicul Belfz nu există, nici îmbinarea „fz” și „ц” + „ы” (ț+î) nu corelează. În mod normal
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași” dintr-o pronunție nesaxonă „"Sachsen"”. Această proveniență a fost stabilită prin studierea foneticii dialectului săsesc, rezultând ideea că ar trebui să sune „"Sasse"” dar de fapt era pronunțat „"Sachse"”. Alte ipoteze ar fi că: Acest fapt susține ipoteza că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
sunt vorbite în Valonia, la marginea domeniului valon: Valona face parte din sub-grupa limbilor "oïl" (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Valona se deosebește de celelalte limbi "oïl" îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular și gramatică), dar și - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (valona a rămas destul de apropiată de evoluțiile ce au avut loc în evul mediu târziu). Dintr-un alt punct de vedere strict geografic, al extinderii continentale a limbilor
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
Emanuel Kant Vasiliu (n. 7 septembrie 1929, Chișinău, d. 19 august 2001) a fost un lingvist român, membru titular din 1992 al Academiei Române. Între 1990 și 2001 a fost directorul Institutului de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. Este fiul lui Nicolae Vasiliu și al Gabrielei Vasiliu. Și-a făcut studiile liceale în București și a urmat cursurile Universității din București. În 1952 s-a căsătorit cu Maria-Laura Vasiliu, lingvistă. A obținut
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române). A fost "visiting professor" la Universitatea din Chicago, în perioadele 1964-1965 și 1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989, a fost numit decan al Facultății de Litere
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989, a fost numit decan al Facultății de Litere a Universității din București între 1990 și 1992. Din 1990 pînă la sfîrșitul vieții a condus Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992. S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
document la altul al aceluiași scrib. Unele redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în grade diferite de la o regiune la alta, tendința de dispariție a opoziției vocală semiînchisă vs. semideschisă, cea dintre [ɑ] posterior și [a] anterior și cea dintre [ə] și [ø], precum și trecerea lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
pe inteligibilitatea reciprocă a limbilor sugerează islandeza și feroeza ca formând o ramură de "scandinavă insulară", iar norvegiana, daneza și suedeza sunt considerate a fi limbi din ramura "scandinavă de continent". Daneza scrisă și norvegiana bokmål sunt foarte asemănătoare, deși fonetica și metrica celor două limbi sunt ușor diferite. Vorbitorii oricăreia dintre cele trei limbi înțeleg cu ușurință celelalte două, dar studiile au relevat totuși că vorbitorii de norvegiană de obicei înțeleg mai bine daneza și suedeza decât se înțeleg danezii
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
galilor"” (în timp ce în franceză, ca și în majoritatea limbile europene, numele acestei țări este construit cu referire la teritoriul însuși, iar nu la etnia locuitorilor lui). Eroarea vine probabil dintr-o confuzie între termenii „gal” și „galez”, înlesnita de asemănarea fonetica. Numele „Wales”, transpus în limbile neolatine, suferă o transformare prin care W e înlocuit cu G (în același fel în care numele Wilhelm sau William este Guillaume în franceză și Guillermo în spaniolă): "Pays de Galles" în franceză, "Galles" în
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare. Tot în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]