783 matches
-
de la constatarea că elevii ajung destul de repede să stabilească o corespondență regulată între foneme și grafeme și de la faptul că încă din perioada primei școlarități își pot da seama de structura silabică a cuvintelor, fără ca acestea să implice cunoștințe de fonetică, este posibilă formularea unor reguli simple și practice de scriere corectă cu caracter aplicativ în majoritatea cazurilor amintite. Dacă în clasa a II-a am învățat scrierea cu doi i pe cale intuitivă, despărțind cuvintele în silabe Ăse scrie băieți cu
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
primelor cunoștințe teoretice elementare, se amplifică și se consolidează cu însușirea noțiunilor de limbă. Aceste cunoștințe și noțiuni constituie punctul inițial și fundamental teoretic al deprinderilor respective, cele mai multe dintre regulile și deprinderile ortografice derivând și sprijinindu-se pe cunoștințe de fonetică, morfologie, lexic, iar cele de punctuație fiind legate mai ales de cunoștințele de sintaxă. În lucrarea de față am expus o parte din metodele și procedeele folosite la clasă în vederea formării deprinderilor de scriere corectă. În cultivarea limbajului am avut
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
limbii române are loc odată cu formarea poporului român și face parte din limbile neolatine. Structura - substrat - daco -moesic, s-au păstrat 150 - 200 de cuvinte dacice strat latin - vocabular și structură gramaticală (80 %) adstrat slav meridional - elemente de vocabular și fonetică Dialecte: aromân, meglenoromân, istroromân. Sec. XVIII Se afirmă lupta de eliberare națională a românilor: 1744, Inochentie Micu În Supplex Libellus susține obținerea drepturilor pentru românii din Transilvania ( recunoașterea națiunii române, a limbii române). 1791, În Supplex Libellus Valachorum sunt reluate
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Alpes). Singura limbă romanică unde situația din latină a rămas neschimbată este româna; la noi, există doar munte, cu ambele sensuri: „munte“ și „lanț de munți“. Lexicul este compartimentul cel mai mobil al limbii. În timp ce morfologia și sintaxa, ca și fonetica, au fixate într-o oarecare măsură atât inventarele de termeni sau de tipare, cât și normele, dispariția unor cuvinte tradiționale sau introducerea unor cuvinte noi nu pot fi împiedicate de niște „norme“ de folosire a lexicului. Cine are curiozitatea să
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din aceeași familie cu lat. minutus > rom. mărunt (rom. minut are la bază același cuvânt latinesc, care a fost însă împrumutat după ce legile fonetice au încetat să mai acționeze). Viața cuvintelor moștenite poate fi uneori mai agitată. În lucrările de fonetică istorică, alături de schimbările fonetice regulate, de tipul celor prezentate mai sus, sunt menționate și schimbări fonetice neregulate, cum sunt asimilările (lat. cicuta > cucuta > rom. cucută), sincopele (lat. veteranus > vetranus > rom. bătrân), căderea unor vocale inițiale (lat. aranea > rom. râie), metatezele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sus, sunt menționate și schimbări fonetice neregulate, cum sunt asimilările (lat. cicuta > cucuta > rom. cucută), sincopele (lat. veteranus > vetranus > rom. bătrân), căderea unor vocale inițiale (lat. aranea > rom. râie), metatezele, contaminările, etimologiile populare etc. În cea mai amplă introducere în fonetica istorică a limbii române, O. Nandriș indică, la evoluția fiecărui sunet, asemenea „cazuri particulare“. Numeroase exemple de acest fel găsim și în volumul II, Rostirea, din cartea citată, Limba română, a lui S. Pușcariu. Și Andrei Avram s-a ocupat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvânt dintr-o limbă și cuvintele din alte limbi i.-e. nu este susceptibilă de o demonstrație riguroasă, cel mai bine este ca acest cuvânt să fie neglijat.” Știm cu toții că analiza riguroasă despre care vorbește Meillet se bazează pe fonetică despre alternanțele căreia el însuși afirmă că sunt lipsite de consecvență. „Transformările fonetice, arată el, au avut drept consecință faptul că destule foneme din cea mai mare parte a limbilor admit mai multe origini, iar uneori opt sau zece origini
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neglijabile etimologic, împreună cu transmiterea sistemului fonetic al indoeuropenei comune în limbile derivate separă constituirea limbii de constituirea etniei. Secționarea fenomenului etnolingvistic în limbă și etnie este definitivată de Meillet și de către toți neogramaticii prin separarea morfologiei de lexic și de fonetică. Dacă ultimele două componente ale limbii constau din elemente concrete cărora trebuie să li se dea cumnecum o explicație și am văzut care, morfologia este aspectul definitoriu al limbilor indoeuropene, provenite, cum se crede, dintro sursă unică. Acesta este motivul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amintește de formulele matematice“ (p. VII). Explicația schimbării de atitudine asupra metodei comparative în studierea istoriei limbilor o găsim în faptul că neogramaticii, urmărind reconstituirea modelului aprioric de limbă din care ar fi derivat limbile i.-e., au constatat că fonetica acestor limbi, corelată cu baza de articulație, permite refacerea unui sistem de sunete capabil să cuprindă și să explice teoretic derivarea tuturor sistemelor fonetice ale limbilor i.-e.; aceasta în timp ce reconstituirea cuvintelor și morfemelor indoeuropene se dovedea a fi mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
necesar ca știința limbii să renunțe la imaginea arborelui genealogic, la ideea familiilor de limbi cu limba mamă apărută în mod misterios undeva și cu fiicele ei ducând spre alte meleaguri, în întregime sau aproape în întregime, limba respectivă ca fonetică, lexic și gramatică. În locul acestor fantasme trebuie avută în vedere continuitatea globală a materialului lingvistic, care poate parcurge în evoluția sa stadiile silabic, aglutinant și flexionar, dar care poate genera la oricare din aceste stadii o limbă capabilă să satisfacă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide rezidă în absolutizarea bazei psihofiziologice prin care credea că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat româna introducând în ea împreună cu baza de articulație și o serie de cuvinte, neamurile barbare asimiliate psihofiziologic au adus și ele în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
străine asupra lor: greacă, slavă, albaneză, turcă, italiană și chiar veche germană, pentru ca în ultimul capitol (p. 555570) să vorbească de „învățăturile trase din istoria formelor limbii române pentru originea românilor”. Prin aceasta el ajunge din nou la încheierea că fonetica, formele și cuvintele limbii române indică „locul de obârșie al poporului român” care este „teritoriul romanizat din peninsula balcanică”. Cea mai mare greutate în rotunjirea, cum necum, a concepției sale o reprezintă pentru Philippide limba albaneză, principala piedică a limitării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până la cele mai mici amănunte, are datoria să o reconstituie ca bază a originii românilor. În al doilea rând, și materialul lexical, trecut în plan secundar, deși el reprezintă rațiunea de a fi a limbii și baza de constituire a foneticii și gramaticii, analizat de autor în dialectele macedoromân, meglenit și istroromân vizavi de cel dacoromân, se încheie nu, cum era firesc, cu conturarea structurii lexicale, fie ea și heteroglotă, a limbii române, ci cu „învățăturile pe care ni le dă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de răspândire ulterioară a ramificațiilor acesteia; 2) anihilarea substratului preindoeuropean și, deci, a continuității materialului silabic și aglutinant în formula flexionară a limbilor așa zise i.-e. Consecințele teoriei arborelui genealogic implică spargerea unității comunicative a limbii în trei componente: fonetică, gramaticală și lexicală, cărora li se atribuie existență și evoluție independentă. Demascarea neogramaticii ca epocă perimată a gândirii istorice este înso ită de recunoa terea constituirii și evoluției limbii române ca limbă vie cu identitate proprie sub toate aspectele (fonetic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a scădea numărul lor ca împrumuturi în română. Speculațiile pe tema elementelor autohtone își pierd însă obiectul în viziunea realistă asupra constituirii actualului peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei. Latina și româna, două limbi distincte la toate capitolele (fonetică, lexic și gramatică), sunt văzute de neogramatici într-o continuitate în care latina devine treptat română fie pe un teren golit de autohtoni, fie pe un teren, mai cu seamă cel iliric, pe care autohtonii răriți învață treptat latina, uitându
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grupările etnice care au evoluat în spațiul aglutinant din jumătatea de est a Europei, paralel și în intersectare cu romanitatea orientală, ca efect al colonizărilor romane au fost transformate în populații năvălitoare, donatoare de cuvinte limbii române (p. 139 354); fonetica, morfologia și sintaxa limbii române, ca și lexicul fundamental al acesteia sunt o continuare specifică a latinei vulgare (p. 46 urm.). Aceste puncte orientative domină și în prezent, la distanță de peste un secol, gândirea istorică, după cum se poate vedea din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
făcut nouă. Am mâncat supă, pește, cartofi cu slănină, salată englezească. Copiii au băut apă englezească. Am mâncat bine astă-seară"103momentul de "paroxism demețial"104 manifestat prin segmentarea cuvintelor în vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor, specific exercițiilor de dicție: "Nu mușca de unde miști, nu mișca de unde muști!", Musca mișcă", "muște mișcați!", "muștele mușcă mușcata", "musca mușcă mușcata ta", "mușca-ți-ar musca mușchiul..."105 sunt secvențe circumscrise
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contestați categoric în lipsă, prin argumente care evidențiază propria-i experiență fantezistă. Frizeria devine un loc al propagării minciunilor sfruntate: un tenor pretinde că ar fi cel care i-a învățat pe italieni cum să mănânce spaghete, un expert în fonetică susține că era cel mai bun student din Anglia și că intenționa să-i învețe pe americani o engleză fără cusur, doctorul localității se plânge că a fost frecvent nedreptățit de personalitățile din lumea medicală, acuzându-i pe Victor Babeș
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un anumit registru profesional, geografic, social etc. și interferența registrelor. Respectivii cercetători au constatat că gramatica stăpânită la perfecție de autor l-a ajutat să descopere inepuizabile surse de comic provenind din invazia erorilor înregistrate la toate compartimentele sistemului limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular. Amintim câteva semnificative ilustrări ale fiecărui aspect. Astfel, în cuvinte și sintagme construite pe baza unor "etimologii populare"119 precum ,,renumerație", "scrofulos", "lege de murături", ,,fidea", ,,cioclopedică" etc., sau în cele provenite din "hiperurbanisme"120 precum ,,famelie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prânzul Ei. Ție cum Îți merge? — Deocamdată, bine. Elevii mei au oră de muzică imediat după pauza de prânz, așa că am o oră și jumătate liberă, ceea ce e plăcut. Pe urmă mai am de făcut cu ei niște exerciții de fonetică! a zis el cu o voce care părea cam dezamăgită. Deși Încep să cred că nu vor Învăța niciodată să citească ceva. — Ei bine, a mai fost careva Înjunghiat azi? — Nu. — Atunci, ce altceva ți-ai mai putea dori? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care o face Rică Venturiano în O noapte furtunoasă între casa cu numărul 6 și cea cu numărul 9, încurcăturile facilitate de portul măștilor din D-ale carnavalului ilustrează comicul de situație. Comicul de limbaj se realizează la nivelul foneticii, al lexicului, al formelor morfologice și structurilor sintactice. El apare datorită deformării pronunției, necunoașterii sensului exact al unor termeni folosiți, pleonasmului, confuziei între cuvinte, automatismul manifestat prin ticuri verbale, utilizării excesive sau în contexte inadecvate a unor regionalisme, barbarisme, arhaisme
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
din popor, care nu știau multă carte și scriau așa cum [se] vorbea în zilele lor în orașul sau chiar în satul în care trăiau, vor avea o importanță dialectologică, arătând diferințele ce existau în același timp, dar în locuri deosebite; fonetică, pentru că scriitorii, lipsiți de cultura ortografică, se sileau a reda în scris pronunția lor; sintactică, pentru că espresiunea liberă a cugetării nu era împiedecată prin tirania vreunui text străin. D. Hasdeu ne dă seamă în introducere despre mijloacele ce le-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din popor, care nu știau multă carte și scriau așa cum [se] vorbea în zilele lor în orașul sau chiar în satul în care trăiau, vor avea o importanță dialectologică, arătând diferințele ce existau în același timp, dar în locuri deosebite; fonetică, pentru că scriitorii, lipsiți de cultura ortografică, se sileau a reda în scris pronunția lor; sintactică, pentru că espresiunea liberă a cugetării nu era împiedecată prin tirania vreunui text străin. D. Hasdeu ne dă seamă în introducere despre mijloacele ce le-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Goya și-a propriei vieți înainte de culcare dăduse un rezultat neașteptat: o spaimă rece, irațională, cu care iubita mea trecea în lumea lui Morfeu. Nu părea chiar același lucru cu lumea lui Morfem (care bântuia pe vremuri la orele de fonetică), dar rezultatul se dovedea la fel de teribil. Somnul Mariei era populat de coșmaruri pline de griji și responsabilități: despărțiri, accidente, mutilări, invazii de molii sau păienjeni - toate apărute, desigur, din vina sau imprudența ei. În fiecare noapte, o vastă campanie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
odată cu sosirea primilor sclavi în America și explică varietăți ale limbii engleze americane contemporane. Numele pare să aibă legătură cu sunetele varietății limbii engleze vorbite de oamenii de culoare (ebony abanos, un lemn foarte negru, phonics compartimentul de sunete al foneticii și fonologiei), dar se referă la ceea ce unii ar dori să considere a fi o limbă distinctă de engleza americană standard. Termenul a apărut într-o carte de psihologie socială a profesorului Robert Williams, Ebonics: The True Language of Black
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]