282 matches
-
Editura Științifică și enciclopedică, București, 1975. 75. Gordon, W. H. Primate communication and Gestural origin of Language, currant Antropology a World. Journal of the Sciences of man. The University of Chicago - Press, 14, 1-2, 1973, p. 5-32. 76. Graur, Al. Fonologia „Introducere în linvistică”. București, Tip. Învățământului, 1956. 77. Grewele, Pr. Fr., Grenne, H. Le traitement logopédique des troubles infantiles du langage et de la parole. Rééducation orthophonique, Paris, 33, 1968, p. 26-29. 78. Grewele, Pr. Fr., Grenne, H. Diagnostique différentiel des
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
langue et les parlants” editată de Tatiana Slama Cazacu, Editura ARVIN PRESS, București, 2003. 206. Vallancien, B., Borel-Maisonny, S., Psaume, J. Phonation et phonétique. Psysiologie et troubles de la phonation. Encyclopédie Médico-Chirurgicale, Stomatologie, Paris, 11, 1961, p. 1-15. 207. Vasiliu, Em. Fonologia limbii române. Editura Științifică, București, 1965, p. 25-32. 208. Veau, V., BorelMaisonny, Suzanne Division palatine. Anatomie-Chirurgie-Phonitique, Paris, Ed. Masson et Co., 1931. 209. Verza, Em. „Comunicare. Formele comunicării” în Ghidul educatorului, Ed. D.P. București, 1997. 210. Vișan, O. Componente mimico-fonatorii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
se cere. O să-mi placă. Am nevoie neapărat de: 1) eventualul curs al Elvirei Sorohan la Ist. lit. rom. (per. veche) deși am acasă istoria lui Cartojan, a lui Călinescu (a lui Radu Florescu), altele. 2) Cursul de fonetică și fonologie 1976 al lui P. Zugun. 3) eventualul curs al lui Petru Ursache 4) Scurtă ist. a lingvisticii Al. Graur și Lingvistică generală și comparată Ariton Vraciu 5) Materialism dialectic și istoric, vol. II și III, curs litografiat al Catedrei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Universitatea din București. Costinescu, M., 1979, Normele limbii literare în gramaticile românești, București, Editura Didactica și Pedagogica. Coteanu, I., 1955, " Despre pluralul substantivelor neutre în românește", în LL, IV, 1, p. 103-117. Coteanu, I. (coord.), 1985, Limba română contemporană. Fonetica, fonologia, morfologia, ed. revăzuta și adăugita, București, Editura Didactica și Pedagogica. Creissels, D., 2004, Cours de syntaxe générale, Paris, Presses Universitaires de France. Croitor, B., 2002, "Variantele verbale literare libere: tendințe în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 57-76
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
țărănească (t. IX, 1939); Nichifor Crainic, „Anul 1840”. 100 de ani de când apărea în „Dacia Literară” poezia lui Grigore Alexandrescu (t. X, 1941); C. Tagliavini, O psaltire românească necunoscută din 1748 (t. XI, 1942); Iorgu Iordan, O disciplină lingvistică nouă: fonologia (t. XI, 1942) etc. Discursurile de recepție publicate în acest interval acoperă un perimetru larg de preocupări: George Enescu, Despre Iacob Negruzzi și despre intrarea muzicii la Academia Română, cu un răspuns de G. Țițeica (1933); Lucian Blaga, Elogiul satului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
vocabularul fundamental și din masa vocabularului, seriile sinonimice, paronimice, polisemice, formele diferite pe care le ia flexiunea unui cuvânt etc.; * sintagmatic al îmbinării 294 corecte, coerente, logice, funcționale a componentelor sistemului în cadrul comunicării. 9.2.1. Abordarea elementelor de fonetică/fonologie a limbii române la nivelul preșcolarității Sunetele limbii române, grupurile de sunete, sunetul și litera, silaba, regulile de despărțire a cuvintelor în silabe, accentul, intonația, semnele de punctuație etc. sunt vizate în cadrul activităților de educare a limbajului în grădiniță prin
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Editura V&I Integral, 2002 Bulc, Mihaela, Metodica activităților de educare a limbajului în grădinița de copii, Beiuș, Editura Buna Vestire, 2005 Cîrloganu, Ana, Educarea limbajului la vârsta preșcolară, Slatina, Editura Didactic Press, 2006 Dănilă, Ioan, Elemente de fonetică și fonologie în învățământul preprimar, în Revista Învățământul preșcolar, nr. 1/2, București, 2003, pp. 54-57 Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Vol. 1. Comunicarea orală, București, Editura Compania, 1999 Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Vol. 2. Comunicarea scrisă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Iași, Polirom, 2002 Dan, Silvia; Lazăr, Daniela; Dumitrescu, Angela; Ploscar, Manuela; Grijincu, Floare, Metoda proiectelor la vârstele timpurii Considerații teoretice și aplicații practice, Timișoara, Mirton, 2005 Dănilă, Ioan, Elemente de fonetică și fonologie în învățământul preprimar, în Revista Învățământul preșcolar, nr. 1/2, București, 2003, pp. 54-57 Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol. 1. Comunicarea orală, București, Editura Compania, 1999 Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Vol. 2. Comunicarea scrisă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Repere în formarea/exersarea, la copilul preșcolar, a ipostazei de implicare în dialog / 186 9.1.4. Elemente de limbaj citit-scris / 188 9.2. Elemente de construcție a comunicării posibilități de abordare / 191 9.2.1. Abordarea elementelor de fonetică/fonologie a limbii române la nivelul preșcolarității / 192 9.2.2. Perspective aplicative (la nivel preșcolar) asupra vocabularului limbii române / 194 9.2.3. Elemente de morfologie a limbii române abordabile în ciclul preșcolar / 195 9.2.4. Elemente de sintaxă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de exerciții, jocuri etc. valorificate în acest sens în: Alexandru-Filipescu 1983, Antonovici-Nicu 2003, Bârsan 1995, Kelemen 2006, Măican-Măgură 2004, Moraru-Mateescu 2003, Pintilie 1999, Secrieru 2006, Schulman Kolumbus 1998, Taiban 1976, Vrășmaș 2007 etc. 295 Pentru necesitatea abordării științifice a foneticii/fonologiei în grădiniță, vezi Dănilă 2003: 56. 296 Cîrloganu 2006: 76-77. 297 Bârsan 1995: 39-47, Pâslaru 2003: 90-91; Zamfir 2007: 62-65 etc. 298 Bârsan 1995: 35-38. 299 Vezi exemple în Pâslaru 2003: 91, Bârsan 1995: 23-29, Schulman Kolumbus 1998: 89 etc.
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
alternanței poziționale. De aici pornind, a doua generație de lingviști ai Școlii de la Moscova, între care Ruben Avanesov, V. Sidorov, Aleksander Reformațki sau Piotr Kuznețov dezvoltă teoria fonemului, un episod ce avea să se dovedească de-a dreptul fondator pentru fonologia modernă, înțeleasă ca domeniu de sine stătător. Școala Formală din Moscova și-a desfășurat perioada de activitate maximă în jurul anilor 1880-1890. În cadrul ei s-au format atât Roman Jakobson cât și prințul Nikolai Troubețkoy care, părăsind Rusia la începutul secolului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
XX-lea, au jucat un rol fundamental în elaborarea tezelor CERCULUI LINGVISTIC DE LA PRAGA. În cadrul acestei comunități științifice sunt reluate toate marile teme de gândire științifică ale Școlii de la Moscova, reanalizate și reorganizate în teorii culminând cu sistemul opozițiilor în fonologie, fundamentat de Troubețkoy și cu sistemul opozițiilor semantice și a trăsăturilor de diferențiere elaborat de Roman Jakobson și aplicat la sistemul cazual al limbii ruse. Troubețkoy pune tot atunci bazele identificării domeniului morfologiei fonetice ca disciplină individuală, sub titulatura de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
contribuții la problema mucocelului, a precancerului și cancerului în ORL, a fistulelor temporale și sinuso-bazilare; elucidarea unor mecanisme ale fracturii lanțului osicular, ale fiziopatologiei zgomotului și surdității profesionale, ale factorului virotic în hipoacuzie; cercetări clinice și paraclinice în audiologie și fonologie. Mereu preocupat de dotarea Clinicii pe care o conducea, a inițiat sau a participat la conceperea unor aparate de diagnostic și protezare, obținând 5 brevete de invenții. A efectuat aproape toată gama de intervenții chirurgicale de specialitate, fiind pasionat în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sau tulburărilor modulării articulatorii oro-nazale. I.3.1. Clasificarea metodelor de explorare a fonoarticulării Tehnicile de explorare a aparatului de fonoarticulare cuprinde metodele de explorare din sfera ORL și chirurgiei buco-maxilo-faciale clinice și paraclinice. Explorarea fonației este utilizată în specializarea fonologie și cuprinde examenul clinic al regiunii suprahioidiene prin metodele de: inspecție îlaringoscopia indirectă), palpare, percuție și ascultație și tușeu laringian, completat de explorarea paraclinică fonologică ce include tehnicile optice și electrofiziologice laringiene. a). Metodele de explorare optică a funcției fonatorii
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
mai eficient raport între mărimile de intrare/ieșire, nu se validează, este impropriu domeniului cercetării și cunoașterii în genere. În fapt, reprezentarea metodologică postmodernă a societății este alcătuită dintr-o multitudine, variată și fragmentată, de "jocuri de cuvinte" și limbaje (fonologie și teorii lingvistice, probleme de comunicație și cibernetică, teorii moderne de algebră și informatică, telematici și perfecționarea terminalelor inteligente etc.). Cunoașterea științifică uzitează însă un singur tip de limbaj și enunț, cel denotativ. Plecând de la această stare de fapt și
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
reacțiilor instinctive ale animalelor. Complexitatea fonetică, gramaticală, semantică, articulatorie etc. a limbii ca fenomen definitoriu al speței umane necesită diverse unghiuri de abordare, care numai corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul ș.a., să depășească limitele aplicabilității lor și să vizeze cuprinderea mult mai largă sau chiar totală a obiectului. Orientările care au afectat, prin exagerare, cunoașterea istorică a limbii române sunt naturalismul și comparativismul. A existat și există tendința de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin circulația sporită a cuvintelor de origine latină și prin etichetarea ca latină a laturii semantice a limbii române, latură învelită pe alocuri în ambalaj nelatin, cu precădere slav. Teoria etimologiei populare este o încercare de a suplini ineficiența aplicării fonologiei la istoria limbii, fapt constatat anterior și de alți lingviști neogramatici. Gilliéron scrisese în 1919 lucrarea La faillite de l’étymologie phonétique, iar Meillet și Ernout căutau explicații nefonetice pentru situațiile care nu se înscriu în „legile” transformării latinei în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu s-ar fi păstrat nici verbele respective”; „Dacă cuvintele de origine slavă sunt atât de numeroase și atât de răspândite la noi, dacă influența slavă apare atât de des în sintaxă și în frazeologie, ea e aproape inexistentă în fonologie și morfologie”; „Influența slavă se manifestă mai mult cantitativ decât calitativ, ea nu e la începutul, ci la sfârșitul epocii de formare a limbii române și nu s-a exercitat numai în sens orizontal, prin simbioză de la popor la popor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
restul Europei, așa cum ar fi meritat. Unii dintre reprezentanții ei însă, printre care Roman Jakobson, s-au raliat școlii de la Praga, unde, încă din 1909, Villem Mathesius considerase ansamblul limbii drept "un sistem de sisteme" *5, fundamentând, împreună cu cercetătorii cehi, fonologia și, în genere, lingvistica structurală modernă. Școala de la Praga s-a ocupat mai puțin de studiul literaturii, exceptând lucrările lui Jan Mukarovsky, mai ales în versificație, dar concepțiile ei teoretice generale au dezvoltat sugestiile lui Saussure și au devenit, după
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
alte fenomene de viață. Pe urmele lui Ingarden. Wellek și Warren reduc cele cinci straturi ale operei la trei. Primul dintre ele, (stratul sonor este relativ ușor de delimitat, referindu-se, mai ales în poezie, la secvența sunetelor, în sens fonologie, nu în sens fonetic de pronunțare particulară a unui recitator anume. Într-un capitol special, fenomenele sunt urmărite în structuri ritmice, în diverse figuri de sunet, tipare metrice etc. sunt prezentate și câteva metode de studiu, pe baza unor exemple
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
lui, se combină în context în unități, în sintagme și propoziții. Din acest sistem sintactic..." (p. 202). Pe de altă parte, în capitolul Stilistica, se afirmă: Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele)" (p. 233). Citatele dovedesc o anumită fluctuație a limitelor stratului al doilea, deoarece primul se referă la unități "de sens" (== semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele)" (p. 233). Citatele dovedesc o anumită fluctuație a limitelor stratului al doilea, deoarece primul se referă la unități "de sens" (== semantice) și sintactice, iar celălalt, vorbind de gramatica poeziei, include fonologia (!) și apoi unități morfologice, sintactice și lexicale. Cercetarea modernă a convenit însă că stratul "gramatical" (Jakobson vorbește și el de "gramatica poeziei") se referă la nivelul morfosintactic al expresiei și, eventual, ar putea include și pe cel lexical, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
fi precizat, ori chiar să fi apărut altele cu totul noi. Statistica, gramaticile generative, teoria informației, semiotica, semantica, amplu tratate 26 în cercetarea lingvistică a ultimilor ani, influențează evident poetica (și teoria literară) în sensul ca măresc ori rafinează "modelul fonologie" oferit de praghezi, ori intuițiile extraordinare, dar încă imprecise, ale formaliștilor ruși, sau ale celorlalți predecesori direcți ai lui Wellek și Warren. Pentru a nu intra aici în amănunte, dincolo de unele observații deja formulate, am încercat să prezentăm altele, într-
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
1882, imediat ce lingvistul român a terminat de tratat, în trei episoade, problemele laleticii. Judecând după tabloul disciplinelor pe care Hașdeu în "articolul-pilot" le-a inclus în cadrul Gloticii, se pare că el intenționa să fixeze, în lucrări similare, principiile atât pentru fonologie, morfologie, lexiologie (sic!) și onomatologie (că părți ale fizio-gloticii), cât și pentru semasiologie, sintaxa și noematologie (că părți ale psiho-gloticii), ba chiar și pentru afaziologie (dinspre patologia limbajului). Pentru toate acestea, i-ar mai fi trebuit, probabil, încă vreo 2-3
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Această, pentru că studiul despre laletică s-a bucurat, de-a lungul timpului, de mai multă atenție (și, implicit, de mai multe comentarii) din partea unor specialiști, dar și fiindcă editorul nu este într-atât de pregătit în domeniul foneticii și al fonologiei, încât să evalueze în mod ferm justețea concepției hasdeiene referitoare la fiziologia sunetelor. În consecință, m-am limitat, de data aceasta, la formularea câtorva observații cu caracter general; în rest, am preferat să citez opiniile unor cercetători mai competenți, care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]