2,679 matches
-
în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie frânghiile. S-a întâmplat foarte repede, într-un minut era... adică, n-am știu pentru o secundă ce s-a întâmplat și apoi... Pe când eu mă împleticeam în cuvinte, încercând să le găsesc pe cele potrivite, Scout se uită adânc, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi putut să-i perturbe sau să-i complice existența... a ei sau a lui. Astăzi, sălile de gimnastică moderne, înțesate cu aparate sofisticate, capabile să-ți pună în mișcare fiecare fibră amorțită, nu mai conțin bârne, cai, capre sau frânghii cățărătoare, sau alte aparate la care nu se încumeta omul de rând. Centrele de gimnastică au astăzi o structură democratică; oricine se poate aventura pe oricare din dispozitivele sofisticate, în măsura în care are răbdare să citească instrucțiunile scrise pe ele sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
preluată și de întreg staff-ul Consiliului Județean, dispăruseră. Se auzea comandantul Celulei de Criză urându-le prin stație petrecere frumoasă. Patru elicoptere Cobra au deversat trupe de soldați de la unitățile militare din Galați și Constanța. Un dirijabil a basculat frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale Buzău. O farfurie zburătoare, după ce a făcut semnul lui Zorro pe cer cu fum verde, a teleportat 431 de roboți de bucătărie, 14 păianjeni de oțel din recuzita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu mândrie) doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata? Îhî, vreau! Da
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Har-Herescu, un extravagant fără grație, întâmplările abracadabrante pe care le povestești rămân ceea ce sunt și n-au nici un haz: „sorb sinele în jurul propriei axe / și astfel pauzele din mine / întâlnesc pauzele universului“; „astăzi mi-am scuturat sufletul / agățându-l pe frânghie pentru aerisire“; „zâmbetul l-am împărțit în pătrățele, / privirea am orientato spre linii drepte“; ‹ „alerg atât de repede / încât picioarele mă trimit / acolo unde nu pot ajunge“ etc. Există și cazuri când Solo Har-Herescu îl pastișează direct pe Nichita Stănescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca atare a semnat sentința pentru Fănică. Vasul se legăna în lung, adică era cînd cu botul în apă și spatele pe un val uriaș, cînd era cu botul spre cer și cu fundul în apă. Oamenii se țineau de frînghii și de balustrade și mai mult se rugau la Dumnezeu să-i scoată din iad. Sașenka înainta spre Fănică și cam toți știau cu ce scop. Acesta era calm și uimea pe toată lumea prin atitudinea sa, similară cu a ciobanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu prietena sa Antoaneta. Pe Sărărie, lângă "Radio Iași", o casă jidovească: demisol, fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște furtuni ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dincoace, nu mă pricep să exist într-o iubire ce se minte că știe să doară atâta timp cât rana îi este deschisă încă din apa botezului. Alerg. Vreau să vin la tine, am exersat de câteva ori trecerea, singurătatea justifică lașitatea frânghiei întinse. Petre, din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot sunt plăcute lui Dumnezeu. 65. Treziți-vă, fraților, treziți-vă! Ardem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până când spatele meu va fi strat pentru stânjenei, pentru liliac, pentru sămânță de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește-mă de capcanele văzduhului, de norii pământului, de suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de drumul mare, și la eroi. Diferența dintre ei constă în aceea că un cuceritor este un hoț ilustru, în timp ce hoțul obișnuit nu este decît un potlogar obscur. Drept premiu pentru violențele sale, primul primește lauri. Celălalt are parte de frînghie. Este adevărat că, ori de cîte ori cineva va vrea să schimbe ceva în lume, se vor ivi mii de obstacole pentru a fi împiedicat, și că un profet în fruntea unei armate va face mai multe profeții decît dacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a se îneca nu mai apleacă urechea la cei care-i spun că ar fi nedemn de el să-și datoreze viața altora decît lui însuși și că de aceea ar fi mai bine să moară, decît să apuce de frînghia sau brațul pe care i le întind alții pentru a-l salva. Experiența ne arată că prima grijă a oamenilor este aceea de conservare, iar a doua de a trăi bine, ceea ce năruie în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
moderație. Să știe și el că, dacă pe un om onest clemența îl duce la bunătate, nu înseamnă că înțelepciunea nu-l duce la rigoare. Dar rigoarea lui seamănă cu aceea a unui abil navigator; el nu taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unde stătea pe o cărămidă ieșită puțin în afară, pisica mieuna de zor. Fântâna era veche și cu timpul cărămizile s-au deplasat de la locul lor ieșind în afară. Ca s-o salveze, fetele au aruncat o găleată legată de frânghie și așa pisica a fost salvată. Pe de altă parte, Dondică și Vasile au plecat pe câmp în căutarea lui Dondonel. Acesta nu era de găsit așa de bine era ascuns. Dondică mergea pe o parte de hotar iar Vasile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
treabă. Adela și prietenele ei fugăreau caii de mâncau pământul nu alta, pentru a ajunge cât mai repede la adăposturile lor. Când au ajuns în apropiere Verona a observat și a strigat celor două: -Opriți caii că suntem întâmpinate cu frânghia de către Amar și ne punem gâturile în proțap. -Dar cine este Amar să mă oprească pe mine? zise înfuriată Adela. -Ești nebună? Cum cine este? Mâna dreaptă a stăpânului nostru, o repezi Verona și după ce a tăiat calea celorlalte două
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reviste, era filmat, publicat în volum, câștiga incomparabil mai bine decât părintele nostru, un funcționar oarecare. Lucrările se complicaseră pentru că, tot cam în aceeași perioadă, Mijlociul se îngrășase brusc și acrobația pe un fir de păianjen devenise imposibilă. Nici pe frânghie nu mai putea să meargă. Doar pe o bârnă. Și el fusese o sursă de venit pentru familie. Cecitatea mea, incipientă pe când aveam opt ani, ajunsese, după vreo zece luni, aproape deplină. Într-o lumină puternică, sesizam doar umbrele. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai frumos! Să vină Moș Crăciun cu un Ferrari și să plece pe jos! 2. E Crăciun! Este divin! Ne uităm pe geam afară, prin zăpadă Moșul zboară? Ni se trage de la vin... 3. Îngerii din cer coboară/ Cu o frânghie și cu o scară/Nu-ți lasa izmene-afară/ Că mie mi le furară. 4. L-am visat pe Moș azi-noapte/Venea tare de departe/Cu un sac mare în spate/Să aducă sănătate!/ Deci așteaptă-l că el vine,/ Dar
Sarmale fericite și cozonaci veseli! Vezi cele mai amuzante mesaje pe care le poți trimite de Crăciun by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80488_a_81813]
-
vine dintr-o exersare a spiritului critic, ci dintr-o vînă de antipatie personală. Filozoful nu emite aprecieri, ci administrează lovituri. Nu critică, ci biciuiește. Ca un scripete narativ care, învîrtindu-se în gol, continuă să se rotească chiar și după ce frînghia cu greutăți s-a rupt, Nietzsche pare un copil care, dacă tot a apucat să spună două obrăznicii, își dă drumul lăsîndu-se în voluptatea celui care simte că nu se mai poate opri din invectivă decît după ce s-a făcut
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]