1,676 matches
-
sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de văzut nu vedeam nimic. În cameră era o beznă ca de smoală. Nu. Nu în întregime ca de smoală. Micuța lumină verde a detectorului de fum din tavan deveni îndepărtata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
piatră, care dă spre golf. Aceasta e cunoscută drept Arcada Ariadnei, de unde, potrivit legendei, fiica regelui Minos din Creta a avut plăcerea de a-l vedea pe eroicul ei iubit, Tezeu, tăind-o înapoi la Atena fără ea. Cu sufletul frânt, Ariadna s-a căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apropieri naturale care acum se pierduse. Mi-am dat seama că lumea întreagă, călătoria noastră de două zile prin ne-spațiu, tot ce se întâmplase între noi, puținele semne, puținele avataruri ale ei care existaseră, curând aveau să se piardă, frânte și rămase în urmă. Mergem cu toții înainte și n-o să ne mai întoarcem niciodată. M-am întins și mi-am aruncat rucsacul pe umeri, clătinându-mă puțin sub greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
important ca, înainte de ziua de mâine, tu să înțelegi ce ai fost, ce ești. M-am uitat la el; lumânările i se reflectau în ochelari. — Când tu... când Eric Sanderson Unu a venit la mine, era distrus și cu inima frântă și obsedat. Trebuia să-l refuz, dar și eu eram distrus și obsedat și mi-am spus: dacă aș putea trăi atât cât să-i predau lecțiile. N-ar fi trebuit niciodată să-ți dau cunoștințe atât de puternice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
insista - haide spune-o - că ea era Clio Aames. Altceva mai aiurea nu puteam gândi sau spune și totuși... și totuși, o parte nefamiliară din mine, din adâncul ființei mele, spunea ar putea fi singura metodă prin care lumea asta frântă să-și afle din nou coerența. Am încuviințat, m-am trezit pe dată, mâna zvâcnindu-mi pe pahar. Somnul dăduse să mă înhațe și eu mă prinsesem cu unghiile de marginea lumii conștiente în ultimul minut. Am ridicat paharul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l scăpa din ochi. Scout, mai leagă un butoi și-o să... Am împins din nou maneta. Țevile de eșapament continuară să scoată fum negru, noi ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din vis ce se afla de fapt îngropată în spatele casei, a descoperit că viața ei atârnă de firul unui înger ce-o aștepta acasă și ținea timpul în loc pentru ea... L-am recunoscut după omoplatul lui ieșit ca o aripă frântă, lui îi datorez totul, nu ne iubim, dar ceva ne ține împreună și ne înțelegem foarte bine. Totuși, ce altceva decât iubirea, fie ea de orice fel o fi, ar putea ține împreună doi oameni care nu se iubesc? Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea trebuia să fie de la vest la nord. "E clar, zise baba după ce pipăi atentă urma cusăturii. Nu mai văd! Mi-o fi și mie, maică!" Și, trântindu-se îmbufnată, adormi, sprijinită în genunchi cu dosul în sus, cu capul frânt și mâinile dislocate, 37 de zile. Vestea că bătrâna plăpumăreasă avea să meargă la doctor zgudui lumea. Simbolul veșniciei fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
24 și D - 26 / atunci va fi nevoie / de un antidot cu catene / scurte și nesaturate / D - 14 și D - 16.“ (Antidot) „Se desprind găurile din asfalt / și urcă la cer / în ordine crescătoare.“ (Teleportare) „Viața e construită / din linii frânte și piedici, / praguri, coduri, ferestre și uși, / buzunare cu scai.“ (Sălbăticind domesticul ) Pe cine interesează aceste elucubrații? Pe nimeni. Autoarea nu înțelege că poezia începe să existe abia în momentul în care textul interesează pe cineva. Versurile ei - din punct
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de seama lui stăteau aliniați ca pentru inspecție. (Dumnezeu număra mormintele, mereu cu unul în plus.) Ce să mai creadă despre Tataia? Ieri, ca prin minune, s-a oferit să-i pozeze modelul nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă nu strigăt dezamăgit: Viața este o pastișă după Cioran. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu mare, Marele meu amânat, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub formă de aeroplan; genunchii însemnează păcatul; mai sus de brâu doar la mila lui Dumnezeu. Genia, în mănăstire mă simt ca într-un port cu nave eșuate: putrezesc pânzele, se desfac nodurile, pocnesc punțile și nici o lacrimă de catarg frânt. În lume, furtună până și în ceașca de ceai, munți de sare sub ochii păcătoșilor; durerea sapă galerii în icoană. Nici dincolo, nici dincoace, nu mă pricep să exist într-o iubire ce se minte că știe să doară atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fapt timpul nu face nici o mișcare. Sau, mai direct spus: timpul nu trece, ci noi trecem prin el. „Cine a spus asta? Aha! Garabet Ibrăileanu! Și are perfectă dreptate.” „Hai, că a prins vulpea la rană. Te dai cu aripa frântă. Fii bărbat, prietene! După umila mea părere, s-ar putea să iei numai bile albe. Dar, fiindcă există și un „dar”, Își poate băga coada și Michiduță, cu <porniți Înainte tovarăși!ă. Acest lucru este puțin probabil Însă, fiindcă, după
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Trinitas, Iași 2001; 4Iași... drumeț În jurul cetății, album ghid, Ed. Helios, Iași 2002; 5Tristeți Învinse, proză scurtă, Ed. Helios, Iași 2002; 6Prin Iașii din suflet, album ghid, Ed. Helios, Iași 2003; 7Iașii lui Eminescu, proză, Ed. Helios, Iași 2003; 8Aripi frânte, proză, Ed. Helios, Iași 2003; 9-Un humuleștean la Iași, proză, Ed.PIM, Iași 2003; 10-Junimiștii la ei acasă, proză, Ed. PIM, Iași 2004; 11-Iașii dealurilor albastre, album ghid, Ed. PIM, Iași 2004; 12-Întorși din Infern, vol. I, roman, Ed.
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-acolo, prin vreun sat..., își dădu cu părerea Stelian. A doua zi el află tot de la mama lui Mituș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gara de mărfuri din Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat saci în vagoane. Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii noștri stăpâni din Răsărit. Când mă întorceam seara acasă cu vreo căruță de ocazie aveam șalele frânte. Minodora ieșea din muțenia ei ca să mă întrebe ce să-mi pregătească de mâncare sau mă ruga să o las să-mi maseze locurile dureroase, ceea ce acceptam cu plăcere. Dar bucuria mea cea mai mare era s-o privesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se știe ce motive ascunse, la auzul acestor cuvinte se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în echilibru a balanței lumii. Pentru că nu vă știam numele, și nici adresa" continua să ne implore ea, frântă ca sub o sabie de lumină "însă eram sigură că o să vă recunosc, dacă reveneați împreună cu gaijin-san" cu mine adică, străina "și din ziua aceea am început să scrutez chipul fiecărui client, sperând, la pândă, așteptând". Ea mă așteptase, așadar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă a iubirii de adevăr, face compromisuri de conștiință cu sine însuși, mergând cel puțin pe două drumuri și pe linii frânte. Este neapărată nevoie să intercalez aici, încă odată, povestea "țații Ioana de la Mănăstirea Cozia", o țigancă bătrână, spovedită de mine și căreia îi dedesem un canon de ispășit și să aprindă o lumânare două în cinstea dumnezeirii. Țiganca, trecând în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
șofase, doamna sa, eseistul Eugen Negrici. Ei urmau a doua zi să plece spre Spitalul Elias, eu, nebun, spre Veneția colocviului româno-italian, apoi la Roma. Taximetristul m-a bombănit tot timpul, tușeam îngrozitor, ,,du-te la spital!", mă jenau coastele frânte, dar m-a lăsat spre dimineață la punctul de frontieră croat; am trecut de la croați la sloveni pe jos, era frig, sacoșa părea de plumb, dar cântau păsările, grănicerul sloven - ce fericită întâmplare - vorbea o italiană impecabilă, era limba noastră
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
de toxine sarcastice care îți sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri crescînde din el. Și cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul stă pe netezimea egală a ratării universale - într-o astfel de lume plafonată în eșec dezgustul și ratarea nu numai că primesc o tentă suportabilă, dar pe deasupra trec drept reacții firești la lipsa generală de sens. Căci, într-
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]