240 matches
-
București, 2006, p. 27 footnote> Ionicul înfățișează o vârstă a conștiinței de sine. Lumea romanului ionic rămâne plină de sens, dar își pierde omogenitatea. Romanul ionic exprimă mentalitatea unei burghezii stabilizate și e caracterizat prin individualism, socialitate refuzată, subiectivism și fragmentarism. Rod al imaginației care sesizează și combină, în funcție de viața interioară, datele concretului, romanul autentic este, după Anton Holban, o confesiune, operând cu experiențe extrase din zona autobiograficului, filtrate prin conștiință, abstractizate, generalizate și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Proustianismul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea. Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
generalizate, și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Noul roman a început să creadă în autenticitate, ionicul, în care se integrează proza lui holbaniană, înfățișează o vârstă a conștiinței de sine. Romanul ionic e caracterizat prin individualism, socialitate refuzată, subiectivism și fragmentarism. Proza psihologică evoluează prin mutarea accentului de pe aventură pe eroul ei, materia epică devenid universul intim al emoțiilor și gândurilor care conferă adevărata individualitate. Personajele nu mai sunt determinate de evenimente, ci le determină. Biogafia prea evidentă este înlocuită cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cultură să se iubească, dar ar fi bine să se respecte între ei. Altminteri, ce să vă mai spun eu despre neajunsurile culturii române? Au spus-o, îndeajuns de convingător, Cioran, Adrian Marino (dar și alții) vorbind despre sindromul minoratului, fragmentarism, lipsa proiectului, a viziunii, a continuității, a necesarelor sinteze. Și despre nefericita vocație distructivă, despre autodenigrare, autoîmpiedecare s-a vorbit destul. Iluzii au spulberat și Eugen Negrici și Lucian Boia, mai nou, așa că tabloul e cam sumbru. V.P.: Sunt convins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care poate fi supusă observației. 3.1. Autoreferențialitatea Pierderea încrederii în consistența lumii, nu numai în puterea umană de a o cunoaște în totalitate duce și la tratarea ei ca pe un imens text, o imensă ficțiune, de aici atât fragmentarismul cât și autoreferențialitatea poemelor ce caracterizează postmodernismul: "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și nu întâmplător imaginea de panoptic e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
comune". Or, în absența asumării moștenirii creștinismului ca notă specifică decisivă în acest demers integrator, nu mai rămîn decât o serie de repere vide, strict denominative, care nu sunt acoperite de vitalitatea și respirația intelectuală și morală a acestor locuri. Fragmentarismul post-modern, "religia" corectitudinii politice și intervenționismul "salvator" secularizant nu sunt decît expresia reactivă a omului nou, care gonește febril în registrul lui a avea, fără a mai ajunge cu adevărat undeva și care își califică viața drept "împlinită" pe măsura
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
anterioare, pentru că oricât s-ar „actualiza” o cultură, ea trebuie să rămână ceea ce este, chiar dacă există niște adepți ai „coborârii literaturii În stradă”. Antimetaforismul este egal cu antiliteratura Desubstanțializarea lumii, omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere, retorica, practica textuală, fragmentarismul, cultivarea luciditații ironice, spiritul livresc, parodierea, cultul realului, al cotidianului, În dauna idealizarii și imaginației sunt trăsături Întâlnite În foarte multe situații cu mult Înainte de proclamarea postmodernismului. Cei mai importanți reprezentanti ai postmodernismului poetic românesc s-au folosit de formule
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
instituțional care funcționează într-o strânsă conexiune. Întreprinderile noastre (cu capital prioritar românesc) au capacități limitate de cercetare-inovare pe cont propriu. Pe de altă parte, institutele de cercetare și universitățile nu au o piață reală de plasare a rezultatelor lor. Fragmentarismul este o frână de primă importanță în calea inovării la nivelul întreprinderilor. Chiar Uniunea Europeană atrage atenția că „sistemul european al inovației rămâne fragmentarizat, iar alianțele dintre întreprinderi rămân slabe” (The Virtual Economy Gets Real, 2000, 10). Crearea de alianțe (de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cuprinse în textul respectiv, pe care le-a grupat în "două clase de întâmplări": acelea care trimit la o "lume inexplicabilă" și acelea care trimit la o "lume crudă". Apoi, aceste "clase" paradigmatice au fost subsumate unor categorii mai ample (fragmentarismul și oribilul existenței cotidiene) și corelate cu "limbajul administrativ" în care este redactat textul kafkian și care ilustrează, în ultimă instanță, "modul în care folosirea "conotativă" a unui anumit stil al limbii poate contribui la constituirea stilului în întreaga operă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mai neînsemnată confruntare internațională. Nu mai vorbim de reprezentanții unor culturi care îmbrățișează umanitățile, erudiția și marile in-folii de sute și sute de ani. Ceea ce nu este cazul din nefericire încă la noi. Un al doilea handicap cultural esențial, alături de fragmentarism cauză și efect în același timp , este mentalitatea pur publicistică, actualistă, improvizată. Adesea inevitabil superficială prin rapiditate necesară, preocupată obsesiv, obligator într-un fel, de a fi mereu la zi, idee care domină în general în cultura română. Că avem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
himeră. Nu e de mirare că, într-un astfel de regim, tot ce se poate obține, în cel mai bun caz, și numai cu o bază culturală anterioară serioasă (caz extrem de rar), sunt doar unele fragmente. Vom spune deci că fragmentarismul de acest tip constituie încă unul din viciile esențiale ale culturii române actuale. Vom reveni și asupra acestei probleme. Nu mai puțin periculoasă cultural și cu urmări catastrofale de lungă durată este și obsesia, să-i spunem, actualistă. De a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să folosim această expresie tradițională chiar și pentru nemulțumirea critică personală față de o astfel de stare de lucruri... Am spune totuși, din perspectiva idealului nostru cultural, că o astfel de situație este, în orice caz, total negativă. Improvizația permanentă și fragmentarismul inevitabil, discontinuitatea și spontaneitatea, fără nici o bară de direcție, abolirea tacită, dar continuă și definitivă, a preocupărilor de studiu, specializare, competență reală aprofundată (și alte exigențe de acest gen) fac din astfel de materiale mari obstacole ale dezvoltării intelectuale. în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de tehnica narativă), iar în Șanțurile, Moșu exprimă stratul legendei, al mitului. Dacă Eugen Simion găsește în tipologia personajelor lui Eliade, "indivizi comuni cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fundamentale" în apocrife (doctorul Tătaru, din Les trois Grâces) și susțin deprinderea unui nou limbaj "în cuvintele limbii de toate zilele", "limbajul camuflat în limbajele de toate zilele" (Dayan), văd în teatru "un spectacol sacru" (Nouăsprezece trandafiri), citesc semne în fragmentarismul cotidian etc. Există întotdeauna un mesaj pe care personajul eliadesc îl transmite sau trebuie să-l transmită celorlați, mesaj a cărui decodare echivalează cu recunoașterea sensului trans-istoric73. Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare semiotică a operei eliadești (alcătuiește careuri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă supraviețuiește pentru că este "cel ce știe să povestească" și, în felul acesta, "poate, în împrejurări grele, să se salveze"380) a fost analizat de majoritatea exegeților lui Eliade: "fragilitatea și lipsa de coerență, fragmentarismul unei ființe modeste"381, "fragilitatea ființei"382, ca și "reprezentarea"383 lui Eliade în acest personaj, "asemănările importante între Mircea Eliade omul și bătrânul Zaharia Fărâmă"384. Vorbind despre termenul central al hermeneuticii lui Eliade, "fragmentări", Ștefan Borbély spunea că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
școlirea, a devenit licențiat, adesea doctor În știință, și-a tipărit carte de vizită de intelectual, a fost abandonată societatea multilateral-dezvoltată și hegemonia doctrinei unice, s-a schimbat ierarhia valorilor, s-a adaptat și el. Disoluția doctrinei unice, ruptura și fragmentarismul ce i-au urmat, punând sub semnul Întrebării Întreaga istorie socială de o jumătate de veac, l-au găsit pregătit pentru schimbare. Renunțarea la valorile absolute i-a adus o ușurare: a abandonat miturile comuniste, relativismul i-a venit ca
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rupturii (precum un J. Baudrillard). Ar fi exagerat să vorbim despre o ruptură, scrie sec D. Kellner; deși, am constatat deja, chiar o ruptură își propune însuși Douglas Kellner prin noua politică culturală, doar schițată aici și, oricum, suferind de fragmentarism, incapabilă zicem noi de a fisura impresionantele conglomerate media. Să fim drepți, pledoaria autorului e convingătoare. Mass-media, intim legată de putere, a colonizat cultura. În plus, cu totală îndreptățire, D. Kellner desființează distincția dintre cultură și comunicare, observînd (și notînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
scriptic, a fost real, și nu un „alt labirint”! Deși, cum o mai spuneam, rezultatul ultim, definitiv, va fi judecata postumă a operei mele și, În primul rând, a „pretenției” mele - rare, nu numai În prezentul cultural românesc Îmbibat de fragmentarism, de disoluție a regulilor și a ideii de construcție! - de a „face o operă”, după, Încă o dată, marile modele ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însă poezia încalcă regula, dă să spună ceva despre ce nu se poate vorbi, chiar atunci când discursul pare simplu și limpede. E adevărat, o poezie minimalistă, care mizează pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și fragmentarism, are mai multă nevoie de tăcere (de albul paginii) ca să se poată face auzită... Prea multă? Cum vezi Bucureștiul din/ de sub carapacea ta? A fost vreodată o tentație? Dacă nu ai trăi la Iași, unde ți-ar plăcea să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care să stimuleze adevărul estetic, nu văd nici o șansă în următorii ani să se facă ordine în grădina în care bălăriile sunt declarate crini imperiali. Critica literară pare a fi comodă și lipsită din ce în ce mai mult de metodă. Foiletonismul, afinitatea electivă, fragmentarismul, preferențialitatea tematică sau personalizată nu pot duce la o sistematizare și ierarhizare canonică a valorilor noastre literare. Probabil Academia face eforturi, însă nu-i cunoaștem criteriile. Suntem singura literatură din Europa care nu are o istorie completă sau un dicționar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reunite postum în Valori ale culturii populare românești (I-II, 1987-1988). Un compartiment însemnat al operei lui F. îl constituie studiile de folclor comparat, aplicate, în cea mai mare parte, tot la eposul tradițional versificat și cântat. Cercetătorul opinează că fragmentarismului trebuie să-i fie opus studiul monografic, apelului la traduceri să-i fie preferat recursul decis la documentele în limbile respective, examenului univoc să-i ia locul considerarea faptelor pe un câmp larg, parțialismul să cedeze locul inventarului de subiecte
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
principal al scrierilor sale. F. pornește de la cercetarea aplicată asupra unor probleme controversate: în studiul Héraclite d’Ephèse (1933), de pildă, reconstituie formula inițială a cărții acestuia, analizează stilul obscur al filosofului sau ideile lui despre cauzalitate. Comentatorul depășește însă fragmentarismul analizelor de detaliu și formulează concluzii de interes general. În această primă lucrare notabilă, important este mai ales raportul pe care autorul îl stabilește între limba și filosofia oricărui popor, premisă a încercărilor lui ulterioare de filosofie comparată. După F.
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
persoana Întâi - ce roman mai are astăzi narator omniscient, ce literatură mai crede În Realitate, sau În altceva decât În ea Însăși? - și nu punerea În abis provoacă simpatia cititorului, suprasaturat de tehnici scrpturale care de care mai sofisticate, de fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum Tanguy Viel și-a Întrupat ideea și ideea Însăși de a scrie cărți cu un asemenea subiect, ritmul lor, viteza lor fulgurantă și excesiva lor subiectivizare imposibil de turnat În compartimentele epistemice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la un loc trebuie să facă o atmosferă, dar care se pot cunoaște și separat. Căci fiecare brodează pe o altă nuanță sufletească”). În consecință, specia literară cea mai adecvată materializării mecanismelor conștiinței nu poate fi decât nuvela, care prin fragmentarismul ce-l implică limitează coordonatele spațio-temporale la un singur punct de referință căruia i se conferă profunzime („Socot nuvela drept un gen superior romanului.[...] Dar cuvântul nuvelă este greșit ales. El presupune prea multe combinații, ca pentru un sonet.[...] Aș
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
la aceste lucruri, nu atât cauzele, cât efectele și aparențele generatoare de înțelesuri revelatoare. Pune un accent deosebit pe componenta imaginativ-rațională a actului de creație, explorează virtuțile prozei și ale eseului, apelează frecvent la metafora paradoxală și la mit, la fragmentarism și ambiguitate, la literalitate și intertextualitate. În concepția sa, poetul modern „trebuie să stea între mit și reportaj, între notarea, pătrunderea faptului crud și încercarea de a ajunge prin suma acestor fapte la esențe, la un contur de nouă mitologie
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]