544 matches
-
de anchetă, în club, esti taxat. Lordul Dan a fost afectat. Plătise exact. L-am consolat. Cameră de luat vederi o monitorizează pe subreta de la intrare. Care lucreaza multitasking. Ca să-i ridice moralul. Până la urmă, m-am căsătorit. Cu o franțuzoaica. Lady Michel. Soția mea este mai generoasă decât o englezoaica. Mi-a luat ultimul frânc din buzunar. Încerc să trăiesc din scris. Din păcate, n-am nicio pistă. Unde aș putea să găsesc aurul. În Transilvania, unde m-am mutat
Liviu Florian Jianu: Ultima anchetă a lui Sherlock Holmes () [Corola-blog/BlogPost/339632_a_340961]
-
frumoase ca să agățați banii viitorului soț. - Mă consideri vânătoare de avere? - Ai remarcat de la început. Te compar cu o păpușă foarte scumpă. - Păi asta am învățat de la părinți - Apropo cine are grijă de păpușica ta din prima căsătorie? - Bona, o franțuzoaică - Și bona o învață să se facă frumoasă? - Are numai trei ani. - Poartă sutien? - Bona m-a sfătuit să nu. Dar eu am decis să poarte. Nu-ți dai seama ce înseamnă un sutien pentru o femeie. - Stai un pic
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
Nicole Sinu, iubindu-și și respectându-și jumătatea, a asimilat și cultura poporului căruia Dumitru Sinu îi aparține. „Mi te-ai lipit de suflet, ca marca de scrisoare...” Să nu mai vorbim de muzica românească! Vă imaginați cum cântă o franțuzoaică/canadiancă sadea Așa beu’ oamenii buni? Da, cunoscând-o, eu sunt sigur că la prin felul ei de a fi, prin vitalitatea de care dă dovadă și spiritul acela franțuzesc nativ, moștenit de la un popor pe a cărui carte de
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
9 limbi, dar consider că am ajuns la același nivel avansat numai în trei: română, franceza și ebraica. Franceză a fost prima mea limbă străină; am făcut cunoștință cu ea la 6 ani, înainte de a merge la scoala, prin intermediul unei franțuzoaice căsătorită cu un roman,care fusese educatoare de copii în Franța,si in România preda în particular franceză. Am continuat cu ea 9 ani; în paralel,am învățat-o și la scoala începând din clasa a 5a , până la bacalaureat inclusiv
LIMBILE STRĂINE ȘI LIMBA MATERNĂ- FLIRTUL MEU CU ELE ! de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342583_a_343912]
-
Nicușor în Cetate? - Spuneți-mi, vă rog frumos Ați dat voi cu Secu’ jos Sau numai ne-ați dus cu gura Și i-ați reciclat structura? Are bre, vreun chichirez C-avem premier francez Și că Ciolos are, taică, Nevestică franțuzoaică?... Păi, dacă n-are de ce Ne-aburește Klaus, bre? Neamțul ăsta, Nicolae E bun doar de hărmălaie Și de-ncurajat hoția Ce distruse România!!! Că ar fi altul mai bun Eu nu am cum să vă spun Dar, ca să scăpăm de
PLUGUŞOR ŞI SORCOVĂ 2017 de MARIAN ILIE în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377510_a_378839]
-
îți trebuie s-o cunoști și după ce-o cunoști, te îndrăgostești de ea și n-o mai părăsești! Au venit la mine prințese rusoaice și poloneze care trăiau acolo la ele pe picior mare, unguroaice focoase cu soți grofi, franțuzoaice și italience cu un temperament focos, ducese și femei de societate din toată lumea bună evropenească și, după ce au cunoscut Viena, au dat cu piciorul bogăției și-au rămas aici; s-au măritat cu artiști, cu scriitori, cu militari... -Ah, doamnă
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
zic și eu ceva, n-am putut să zic nimic, ci pur și simplu am izbucnit în plâns și am fost frânt și rupt înaintea Celui Divin. Intre timp am studiat teologia în Statele Unite, și m-am căsătorit cu o franțuzoaică - Anne - o femeie foarte deosebită. Avem două fete: Tara și Fiona. Dumnezeu ne-a dat o responsabilitate nouă, ca soți și tați: în primul rând să fim lideri spirituali în familiile noastre. In momentul în care îmi asum responsabilitatea aceasta
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
monumentalității și stilului gotic, că Pont Neuf, des Arts sau Alexandru III sunt cele mai frumoase poduri din lume, că Montmartre sau Quartier Latin, Panttheonul, Catacomele, Champs-Elysées nu se compară cu nimic? Nu pot spune asta? - De ce? - Pentru că nu toate franțuzoaicele sunt curve, deși nu ducem lipsă, pentru că Turnul Eiffel este o monstruozitate, pentru că în Orient, și nu numai, găsești catedrale mai răsărite, pe lângă care Notre Dame este un gunoi, cu tot cu Victor Hugo, pentru că toate cartierele acestea ale artiștilor sau ale
DRUMUL APELOR, 42 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376330_a_377659]
-
românește. Nimeni nu i-a dat speranțe, ba mai mult, l-au descurajat, spunându-i că va fi o minune dacă ar putea-o învăța vreodată pe Nicole limba lui natală. Și totuși, în ciuda previziunilor apropiaților, după doar 6 luni, franțuzoaica Nicole vorbea românește. Nimeni nu mai întâlnise o asemenea capacitate de acumulare, atâta inteligență și talent. Așa că românii au început să bârfească și să facă supoziții. Ei credeau că nea Mitică i-a mințit și că părinții lui Nicole sunt
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
umorul (aparent) radical, tipic cioranian. Din care se vede că noblețea autentică nu face discriminări: în anii periculoși ai războiului, Martha Bibescu, în drum spre București, e oprită la granița italo-iugoslavă, de carabinierii mussolinieni. Cum e însoțită de camerista ei... franțuzoaică, vameșii carabinieri somează: Trebuie s-o reținem pe cameristă! Martha: Va trebui, atunci, să mă rețineți și pe mine... Noblețe și stil. Tot în Jurnalul Sandei Stolojan. Eugen Ionescu află că Cioran îl bîrfește și-i scrie pe loc o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe" au făcut din B.B. mitul care ne-a înfierbîntat imaginația acum patruzeci de ani. Iar dacă Marilyn Monroe, pandantul american al franțuzoaicei, nu s-a bucurat decît de eternizarea capului ei dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scriitoarea sînt lăsați pe pămînt pentru a se bucura de un ansamblu de raporturi afective, sexuale, senzuale și intelectuale, într-un cuvînt, pentru a încerca... să comunice. Se pare că femeia daco-romană e convinsă dintotdeauna de toate astea, iar alegația franțuzoaicei îi sună, cumva, tautologic. Sexul slab? Care din cele două? 31 august Greu mi l-aș fi putut imagina pe inconformistul Petru Comarnescu à quatre épingles. Ar fi fost nu știu cum spunînd "dobitocul de Oprescu" s-o facă în costum impecabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după '89 apolitici în fruntea bucatelor postcomuniste. Nu același lucru se poate spune ca să divaghez un pic ludic despre... antiesopismul unei frumoase franțuzoaice, Catherine Millet, care n-a fost nevoită nicicînd să-și dedubleze natura intimă. Acum în vîrstă de 54 de ani, critic de artă și directoare a prestigioasei reviste Art Press, a șocat recent publicul francez cu noua ei carte Viața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente, iată ce, probabil, îi ținea ore întregi în preajma carafei pîntecoase. Dar Eliade-Cioran-Ionescu? (Surescitați fiind noi acum și de zarva iscată recent în jurul cărții unei franțuzoaice dubioase prin așezarea tendențioasă a celor trei în poziție retroactiv-fascistoidă.) A căror fotografie de grup de pe coperta supărătoarei cărți -, departe de a servi demonstrației, dimpotrivă, denotînd cordiala înțelegere a faimoasei triade juvenile, regăsită într-un Paris al senectuții celebre. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume. Așa că nu sînt prea departe de V.: în patria pleinairismului fac arlechini, balerine și saxofoniști. (Pe care însă, strategic, nu i-am dus niciodată în personalele mele bucureștene...) Unde-i proverbiala talie a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin) au aerul că dintr-un moment în altul sînt gata să-și ia zborul: baloane pe care ginșii plesnesc. Fete drăgălașe, normale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vechi, cu zâmbetul pătruns de vraja misterioasă a lui „petite pomme”. Apoi, cu vârsta, în albumele din ce în ce mai noi și mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuanțându-se cu un văl de melancolie și de simplitate. Femeia aceea, franțuzoaica aceea rătăcită în imensitatea înzăpezită a Rusiei, era cea care le învățase pe celelalte cuvântul care te face frumoasă. Bunica mea din partea mamei... Se născuse în Franța, la începutul secolului, în familia lui Norbert și Albertine Lemonnier. Taina acelui „petite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cortegiul funerar al rușilor din cimitirul acelui îndepărtat orășel siberian avea să rămână înmărmurit. Deși obișnuiți cu strălucirea tragică a funeraliilor din țara lor, cu lacrimile năvalnice și cu bocetele răscolitoare, oamenii aceia străteau încremeniți în fața frumuseții chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme în urechile noastre de copii. - Poate că ea... l-a iubit..., mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
semnificație aparte. Neștiind să-mi formulez gândul, mă mulțumeam să repet în sinea mea, visător: „Fetița asta aflată, nu se știe de ce, pe o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua aceea, să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările din lume laolaltă, cu holdele lui de grâu care unduiau de la Marea Neagră până la Pacific... Cu stepa aceea fără de hotar. Și, în balconul nostru, o franțuzoaică ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo? În urechile noastre se stingea șoapta valurilor. Nu, nu era pentru prima oară că remarcam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui trecea dincolo de beție și de scandal. Se simțea oarecum de neînlocuit pentru echilibrul psihic al curții. Gavrilici devenise un adevărat personaj, un tip, o curiozitate - purtătorul de cuvânt al destinului imprevizibil, schimbător, atât de drag sufletului rus. Și, deodată, franțuzoaica aceea cu privirea liniștită a ochilor ei gri, elegantă în ciuda simplității rochiei sale, subțirică și atât de diferită de femeile de vârsta ei, băbuțele pe care el tocmai le alungase de pe stinghia lor. Într-o zi, vrând să-i spună
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de tărâmul acela de gheață, ci și tenebroasa viață rusească, a cărei otravă amețitoare o simțea strecurându-i-se în vine. Dintr-o soție de medic respectabil, cunoscut în tot orașul, Albertine se transformase într-o văduvă foarte ciudată - o franțuzoaică parcă încapabilă de a se hotărî să se întoarcă acasă la ea. Ba mai rău, revenea de acolo de fiecare dată! Era încă prea tânără și prea frumoasă ca să poată evita clevetirile lumii bune din Boiarsk. Prea neobișnuită ca să poată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fereastra înzăpezită se întindeau unul dintre cele mai mari orașe ale Rusiei și câmpia cenușie a Volgăi, se înălțau clădirile-fortărețe ale arhitecturii staliniste. Și acolo, în mijlocul dezordinii unei cine interminabile și al norilor sidefii de tutun, se ivea umbra acestei franțuzoaice misterioase rătăcite sub cerul siberian. Televizorul revărsa știrile zilei, transmitea ședințele ultimului congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra conversațiilor musafirilor noștri. Pitit într-un colț al bucătăriei ticsite, cu umărul sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-ți crească barba... Dat afară din bucătărie, nu reușeam să adorm imediat, intrigat de întrebarea care revenea mereu în mintea mea crudă: „De ce le place oare atât de mult să vorbescă despre Charlotte?” Mai întâi mi s-a părut că franțuzoaica aceasta era pentru părinții mei și pentru musafirii lor un subiect de conversație ideal. Într-adevăr, le era de ajuns să evoce amintirile din ultimul război ca să izbucnească o ceartă. Tatăl meu, care petrecuse patru ani în prima linie, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte se declarase în stare să înfrunte toate forțele supranaturale, în noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit cu un alt obiect asemănător: batic, piatră, monedă... Da, străina asta șmecheră ar fi putut foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
compromit un asemenea privilegiu. Numele Charlottei revenea în serile lungi de iarnă la fel de des ca și altădată. Da, ca și înainte, viața bunicii mele oferea musafirilor noștri un subiect de discuție ce cruța amorul propriu al fiecăruia. Și apoi, tânăra franțuzoaică avea avantajul de a concentra în existența ei momentele cruciale ale istoriei țării noastre. Trăise pe vremea țarului și supraviețuise epurărilor staliniste, traversase războiul și asistase la căderea atâtor idoli. Viața ei, profilată pe secolul cel mai sângeros al imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]