58,766 matches
-
Nicolae Manolescu E bine, din cînd în cînd, să aruncăm o privire și în, cum se spune cu o expresie tradițională, ograda altora. Am răsfoit zilele trecute o culegere de articole a unui profesor și critic literar francez, apărută anul acesta. Numele nu-mi era cunoscut: Pierre Jourde. Titlul culegerii: La Littérature sans estomac. Adică, lipsită de îndrăzneală. Articolele se referă la cîteva zeci de cărți (în majoritatea lor romane) care au cunoscut un succes de public sau
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
sau mai mic în ultimul deceniu. E vorba de "literatură adevărată", precizează Pierre Jourde, nu de literatură de consum. Și, în orice caz, de o "literatură la modă". Interesul acestor analize constă în a oferi, nu un tablou al literaturii franceze recente, dar o privire de ansamblu asupra principalelor tendințe, atît literare, cît și editoriale, cu alte cuvinte, nu doar asupra calității și originalității estetice a acestei noi literaturi, cît și asupra felului în care ea se vinde ori se premiază
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
sînt de acest tip. Doar că puține (ca să nu zic nici una) își propun mai mult decît republicarea în volum a articolelor din reviste și anume o radiografie a actualității literare. Observațiile lui Pierre Jourde sînt valabile, desigur, pentru scena literară franceză. Ele merită însă a fi citite și de literații români: au un anume grad de universalitate. Sau, poate, ar trebui să spun că, într-o lume pe cale de globalizare, ce se întîmplă la Paris nu e chiar altceva decît ce
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
specii. Apoi aceste romane trebuie să fie sentimentale, bazate pe realismul și pe psihologismul flasc al prozei de consum. E bine și dacă ele izbutesc să sugereze senzația de "trăit", de autenticitate personală și biografică. O mare parte a literaturii franceze de astăzi aparține categoriei "document uman". Succesul nu poate fi însă garantat dacă romanul cu pricina nu face oarecare impresie de îndrăzneală, ceea ce vrea să însemne, aproape exclusiv, violență și sex. Această îndrăzneală este de obicei falsă: pe de o
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
mai ales cu declarații despre tot și despre nimic. La acest "teatru al iluziilor", critica literară contribuie în mod decisiv. Observația cea mai frapantă pe care o face Pierre Jourde este că polemica a dispărut aproape complet din viața culturală franceză. De treizeci de ani, nici o încrucișare de săbii n-a mai amintit de bătălia pentru Hernani din secolul XIX sau măcar de aceea din jurul Noului Roman din secolul XX. Polemica e văzută cu ochi răi, ca și cum ar fi o simplă
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
e normal să nu fie nici polemică. Iar criticul să se transforme în agentul de publicitate al editurii sau al scriitorului. Acestea fiind zise, rămîne cititorului nostru plăcerea de a constata ce și cît din aceste tendințe de pe scena literară franceză se regăsesc și pe cea românească.
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
al unei religii răsturnate cu capul în jos, pe care-l învederează comunismul (cu componente insusiace, marianice, martirice etc.), a fost relevat în repetate rînduri. Istoria ceva mai îndepărtată ne prezintă și ea pildele împletirii dintre revoluție și pietate. Revoluția franceză, bunăoară, a înregistrat secta deistă a teofilantropilor, care încerca să-și structureze morala civică pe o credință rațională în Dumnezeu, și chiar iacobinii acceptau la început creștinismul. În epoca noastră, ne-am putea referi la așa-numita teologie a eliberării
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
muzical, putând fi interpretat și de cor. Când sursa de inspirație a evoluat spre civism, s-au născut imnurile naționale, ca formă de trăire a unei stări de bucurie, de proslăvire a sentimentului național. Așa s-a născut imnul național francez. Conceput inițial ca un cântec patriotic de ofițerul genist, dar și compozitorul Claude Joseph Rouget de Lisle (1760 mai 10, Lons-le-Saunier - 1836 iun. 26, Choisy-le-Roi), prin 1792, pe când se afla cu garnizoana în Strasbourg, intitulat " Chant de guerre de l
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
ca și replica unui camionagiu sau a fermierului sau a poștașului, pentru că știu să vorbească bine încă din copilărie și nu uită arta conversației nici la bătrînețe. N-am văzut talk-showuri mai pasionante decît cele transmise de posturile de televiziune franceze, adevărate sărbători ale dialogului, n-am văzut atîtea jerbe de cuvinte de spirit și atîta bucurie de a spune și de a asculta ca în discuțiile lor nocturne. îmi plac pentru că chiar kitschul lor e elegant și clișeele lor sînt
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
pe brațe, televiziunile noastre de toate culorile habar n-au ce să facă. Îl expediază în partea mijlocie a programelor de știri din seara cu pricina, între furtul cîtorva kilograme de mercur și jefuirea de către țigani a produselor unui fermier francez care a avut nesăbuința să arendeze pămînt în România. ("N-avem ce mînca. Avem copii. Am luat și noi știuleți căzuți în urma mașinii", striga o țigangă în urechile reporteriței de la un post t.v., impresionînd-o pînă la lacrimi pe biata
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
a încă două "vieți", publicate sub aceeași emblemă: a suprarealistului sinucigaș René Crevel (1991) și a prozatorului Hervé Guibert (1999), al cărui sfârșit tragic, ca victimă a virusului SIDA, a făcut vâlvă în urmă cu câțiva ani în lumea literară franceză. Noua carte se vrea, cum o mărturisește autorul în primele sale pagini, un act de dreptate față de o personalitate prea multă vreme marginalizată, rămasă într-un fel de "purgatoriu", printre "marii indezirabili", aceasta, în ciuda imensului ecou și a consecințelor extreme
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
Tzara din 1923, Faites vos jeux, interviuri, - a unui personaj destul de aparte: ajuns la Zürich pentru studii de Filosofie (Marcel Iancu se afla deja acolo, student, dar câștigându-și existența și... cântând prin restaurante, împreună cu fratele său, melodii românești și franceze!), Tzara intră în contact cu societatea boemă, destul de pestriță, a tinerilor refugiați în "oaza elvețiană": cu Hugo Ball, care deschide un cabaret literar, "centru de divertisment artistic", decorat de către plasticianul român, cu Richard Huelsenbeck, cu alsacianul Hans Arp și alții
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
lui Breton, trezit destul de repede la realitate în privința naturii comunismului sovietic, și cu atât mai puțin luciditatea admirabilă a unui Fundoianu-Fondane, de altfel rarisimă printre intelectualii parizieni. Va accepta mai târziu, nu fără anumite ezitări și reticențe, "directivele" Partidului comunist francez, însă se va lămuri mai ales după 1956, când o vizită în Ungaria îi va revela falsul ideologiei comuniste perpetuat de adepții francezi total subordonați Moscovei, sub bagheta, în materie de literatură, a "procurorului bolșevic" Aragon și a Elsei sale
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
rarisimă printre intelectualii parizieni. Va accepta mai târziu, nu fără anumite ezitări și reticențe, "directivele" Partidului comunist francez, însă se va lămuri mai ales după 1956, când o vizită în Ungaria îi va revela falsul ideologiei comuniste perpetuat de adepții francezi total subordonați Moscovei, sub bagheta, în materie de literatură, a "procurorului bolșevic" Aragon și a Elsei sale. François Buot se menține și la acest capitol foarte nuanțat în judecăți și, dacă nu scuză concesiile poetului față de ideologia comunistă, are grijă
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
Kahlo, Diego Rivera, Antonio Gaudí, García Márquez, Pablo Neruda - indiferent de ce credem despre atitudinea lor politică - exprimă emoția eliberării. Astăzi, arhitectura lui Santiago Calatrava este legată de eliberarea Spaniei de moștenirea fascistă a lui Franco. Poate exemplul clasic este Revoluția Franceză, care a inspirat artiști atât de diferiți și îndepărtați geografic cum sunt Wordsworth, Beethoven, Tolstoi și David. Să nu uităm vitalitatea filmului, a picturii și a literaturii în Australia, care și-au găsit o formulă dstinctă de cea engleză; sau
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
oferă el însuși soluții, amuzîndu-se copios, cum făcea și în ședințele Junimii. Lui Papa Petit, celebru pentru magazinul lui de parfumuri de pe strada Lăpușneanu, i-a sugerat să înlocuiască parfumerie (care pe atunci la noi era considerat încă un cuvînt francez) cu parfumăraie. Cum se vede, cuvîntul francez s-a păstrat, nu cel propus de Pogor. Dl. Pruteanu ar putea medita la acest lucru. Tot așa, unui alt negustor i-a sugerat să pună pe firmă magadzin în loc de magasin, tot un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
făcea și în ședințele Junimii. Lui Papa Petit, celebru pentru magazinul lui de parfumuri de pe strada Lăpușneanu, i-a sugerat să înlocuiască parfumerie (care pe atunci la noi era considerat încă un cuvînt francez) cu parfumăraie. Cum se vede, cuvîntul francez s-a păstrat, nu cel propus de Pogor. Dl. Pruteanu ar putea medita la acest lucru. Tot așa, unui alt negustor i-a sugerat să pună pe firmă magadzin în loc de magasin, tot un franțuzism. Minus consoana a treia și pronunția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
străveche a unei literaturi gen Sadoveanu", comparabilă cu "organicitatea extraordinară a tuturor culturilor din Yoknapatawpha". Scrie dl Alexandrescu: "Admirația estetică pentru o lume simultan superbă și necunoscută s-a grefat pe descoperirea, cam în aceiași ani, a structuralismului (mai ales francez); am simțit brusc că aveam la dispoziție în același timp o lume exotic organică și o metodă exotic modernă [...] Privind în urmă, cred că însuși cuplajul lor exprima ceea ce eu atunci nu vedeam limpede și anume "plutirea" mea [...] între o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
dramaturgi români contemporani, deși puțin jucat înainte de 1989, Matei Vișniec a plecat în Franța ca turist în 1987, a cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză și de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan, ale cărui piese sînt montate pe scene din toată lumea. își scrie piesele întîi în franceză, apoi în română, la fel cum s-a întîmplat și cu Paparazzi, și uneori ajung să fie puse în scenă și în România. Paparazzi
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
de malaise, al inconfortului de a trăi într-o lume a consumismului confortabil. Experiența comunismului i-a întors lui Vișniec ochii spre exterior, spre societate, iar acest interes a rămas constant în dramaturgia lui, în cea de-a "doua naștere" franceză a lui.
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
extind asupra compozitorilor unguri ai secolului 20: Bartók, Ligeti, Kurtág, aflați din acest punct de vedere în siajul brahmsian. După Bach și Bruckner, Messiaen explorează atemporalitatea în muzica sa prin intermediul dimensiunii religioase. Ansamblul fascinant de tehnici noi prin care compozitorul francez a marcat întreaga muzică modernă și de avangardă a secolului 20 se completează cu ecouri ale muzicii medievale, gregoriene. Trăsătura catolică a creației sale se alătură pasiunii pentru explorarea cântecului păsărilor și a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
cântecului păsărilor și a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au influențat hotărâtor serialismul integral al unui Boulez sau Stockhausen. Iar alți elevi ai lui Messiaen, Gerard Grisey și Tristan Murail, seduși de "naturalitatea" armonicelor sunetului, vor inaugura orientarea spectrală franceză, cercetând "interioritatea" sunetului în celebrul laborator acustic-electronic parizian, IRCAM. Pe aici se perindă mulți compozitori de avangardă, puțini nu confundă însă tehnica sofisticată a muzicii asistate de computer cu substanța muzicală însăși. Dintre "ircam-iști", alături de Grisey sunt programați în aceeași
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
ocolesc cu consecvență formele feminine ale unor substantive precum "scriitor" sau "ziarist"? Observația nu vine dintr-un exces de zel feminist, ci pur și simplu din sugestia stranie de androginie pe care o dă o formulare precum "Moreau Laëtitia - ziarist francez".
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
de aceea l-a susținut: "Nu-mi prea plac cei care se încadrează în categorii, el nu seamănă cu nimeni. Este el însuși, rebel față de viața mondenă, unde nu e niciodată văzut. Dar sînt convinsă că e un mare scriitor francez. Iar cine nu e mulțumit cu alegerea noastră, cu atît mai rău pentru el." Nemulțumit e chiar colegul ei de juriu, Jorge Semprún, care a votat împotriva lui Quignard și și-a exprimat public dezacordul: Problema nu constă în faptul
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
10 euro, dar banderola roșie a Premiului pe coperta unei cărți sporește enorm vînzările și cererile de traduceri (iar un procent din toate acestea revine prin contract și autorului). Editura Grasset n-a mai primit cea mai profitabilă recompensă literară franceză din 1997, cînd Patrick Rambaud a înregistrat un record de librărie cu Bătălia (roman cu adevărat foarte bun, tradus și la noi de Irina Mavrodin în 2001, la Editura EST-Samuel Tastet). Nici Pascal Quignard nu e necunoscut cititorului român, două
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]