9,707 matches
-
care merg la biserică în mod regulat a scăzut cu 3%. Numărul europenilor care nu se identifică cu nicio religie e și el în creștere. Conform unui studiu publicat la începutul acestui an tot de Pew Research Center, 28% dintre francezi nu se identifică cu nicio religie, 24.7% în Germania, 12.4% în Italia și 21.3% în Marea Britanie. Procentul cel mai ridicat e în Olanda unde 42.1% din întreaga populație nu se identifică cu nicio credință religioasă. Se
DECLINUL CRESTINISMULUI IN EUROPA [Corola-blog/BlogPost/93963_a_95255]
-
extrem de îngrijorător deoarece, conform unui sondaj de opinie făcut în 2012 de Institutul Francez de Opinii Politice, numărul musulmanilor în Franța e mai mare decît numărul catolicilor practicanți. Cu toate ca 64% din populația Franței se considera catolică, doar 4.5% dintre francezi se considera catolici practicanți. Comentatorii sondajului afirmau că în viitorul apropiat religia dominantă în Franța nu va fi catolicismul ci islamul. În doar prima decadă a noului mileniu numărul moscheelor din Franța s-a dublat, ajungînd la peste 2.000
DECLINUL CRESTINISMULUI IN EUROPA [Corola-blog/BlogPost/93963_a_95255]
-
peste noapte, unii, așa-ziși români, au devenit cei mai înfocați „internaționaliști”, lupi moraliști, dând, în stânga și în dreapta, lecții de „europenism”. Da, noi, cei de la „Cuvântul liber”, naționaliști, în acel sens tradițional-ardelenesc, suntem! Extremiști nu! Naționaliști suntem, cum sunt, și francezii, și nemții, și grecii, și spaniolii, și americanii, și ungurii. A-ți iubi țara, pământul moșilor și al strămoșilor, casa și vatra părintească, tradițiile, credința strămoșească și memoria identitară înseamnă patriotism, o calitate a românului, nu extremism! Am luptat (și
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
textului din tăietura de ziar alăturată, iar partea a doua, punctul meu de vedere asupra gravelor ironii pe care își pune iscălitura ziaristul francez, de la care aștept cu drag o explicație, dacă are curaj și răspunsuri convingătoare. De peste două decenii, francezii s-au întrecut prea mult cu gluma pe seama românilor. Ajunge! „Ortodocșii sărbătoresc Crăciunul într-un mare spirit de deschidere. Un ușor aer rusesc plutește în Saint-Julien-des-Points. Această comună, aflată în apropierea Grand Combe, este reședința schitului «Sfânta Credință» (o mică
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
ziarist, nu la cele două elemente se reduce Ortodoxia! Vestul are probleme uriașe cu minoritățile și pe cît se prezintă el de democrat, pe atît e ros de ură și de ipocrizie. E firesc să fie la fel și pentru francezi: dacă te urci într-un autobuz în Tours, de exemplu, jumătate din călători sînt străini de neamul, de limba și de credința francezilor. Prin urmare, putem înțelege de ce unii francezi, cetățeni simpli sau ziariști pot fi deranjați de auzul cuvintelor
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
pe atît e ros de ură și de ipocrizie. E firesc să fie la fel și pentru francezi: dacă te urci într-un autobuz în Tours, de exemplu, jumătate din călători sînt străini de neamul, de limba și de credința francezilor. Prin urmare, putem înțelege de ce unii francezi, cetățeni simpli sau ziariști pot fi deranjați de auzul cuvintelor neînțelese. Deschiderea umanistă înțeleasă în sens eronat duce la tulburare în societățile vestice și continuînd, pare că va avea tot felul de consecințe
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
de ipocrizie. E firesc să fie la fel și pentru francezi: dacă te urci într-un autobuz în Tours, de exemplu, jumătate din călători sînt străini de neamul, de limba și de credința francezilor. Prin urmare, putem înțelege de ce unii francezi, cetățeni simpli sau ziariști pot fi deranjați de auzul cuvintelor neînțelese. Deschiderea umanistă înțeleasă în sens eronat duce la tulburare în societățile vestice și continuînd, pare că va avea tot felul de consecințe antiumane pentru ambele părți. Estul nu are
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
încă de la nașterea ortodoxiei: „Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El” (Romani X, 12). Faptul că un rus, un român, un englez și un francez se roagă fiecare în limba lui, în același timp, și aceluiași Dumnezeu, reprezintă normalitatea, nu un motiv de uimire și cu atît mai puțin un motiv de ironie. Acest lucru devine evident dacă luăm în considerare unirea în care se
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
2 MAI. CARTE DE ÎNNOPTARE (MIRONIADA) A trecut și 1 Mai. Și 2 Mai... Urmează Vama-Veche. Se zărește, după Epavă Bulgaria lui Asan și Petru. Soarele se rostogolește dintr-o grecie într-alta bronzează trupurile noastre de cucută Iată Golful Francezului, plaja nudistului Luca (pe aici s-au iubit un frate și-o soră). Dacă deschid ochii, mi-e frică de macaralele prăbușite peste Mangalia Se aud cîinii lătrînd în grădina de la Casa cu Olane - acolo șezum și am scris în
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Ioana Pârvulescu Acum cîțiva ani urmăream zilnic, "pe francezi", emisiunea lui Olivier Mongin Un livre par jour (O carte pe zi). Durează cam un minut, iar moderatorul ei își plimbă cititorii, la propriu, prin orașe și continente diferite " de unde se vede că e bine finanțat " sau le dă întîlnire
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
că salvarea e posibilă. Că altoiul funcționează! Și prietenul meu german: "Sancta simplicitas", dar tu pe ce lume trăiești. Aici nu interesează pe nimeni ce face celălalt. Tu crezi că există vreo preferință pentru ruși sau unguri sau americani sau francezi? Orice interes arătat e dictat de politică. Politica face lumea și lumea se supune politicii - s-ar putea spune. Lumea e un rîu care își lărgește mereu distanța între maluri rămînînd în captivitatea malurilor. Ea curge aparent egal, păstrînd oscilația
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor, m-am gîndit că introducerea era încă mai lipsită de rost decît mi se păruse la început, dar că francezii o vor fi ascultat probabil cu bunăvoință. Aici în Franța, am fost izbită de noțiunea de "charme slave" și am auzit oameni eminenți spunînd despre ruși "c'est un grand peuple", în sensul tocmai ai înaltelor valori morale de care
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
am trăit în România și totodată am citit și marii scriitori ruși, farmecul și măreția puternicii țări vecine din răsărit rămîn noțiuni în parte tulburi și contestabile. Situația geografică și experiența istorică mă fac să mă întreb cum ar gîndi francezii dacă ar fi fost în locul nostru, dacă potrivirea dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva ori pe lună, un
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
franco-normandă,-n speță), fie și dacă,-n loc de yes, ar spune oui. În franceză, acest oui e potențabil printr-o interjecție omonimă cu, din întîmplare, "da"-ul nostru. Oui-da! semnifică "da, bineînțeles"; sau, dacă vreți, "da, da". Da-ul francez ar proveni, conform aceluiași Larousse (s. v.), "des impératifs dișsț et va", — din imperativele, adică, ale verbelor "a spune" și a "merge", printr-o contragere a lor într-un cuvînt monosilabic. Deschid, aici, o altă paranteză: în micul Larousse pe
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Elvira Sorohan Mai bine mai târziu decât niciodată” e o formulă liniștitoare, atunci când nu poți recupera în nici un fel o întârziere. Și francezul crede la fel când spune: “Il vaut mieux tard que jamais”. Urmărită de neșansă, poema lui Budai-Deleanu nu numai că n-a fost tradusă mai demult într-o limbă europeană, dar n-a fost cunoscută nici mediului literar românesc, decât
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-un subsol notează și prezența lui Cantemir la Paris, numele fiindu-i înscris pe frontispiciul bisericii Saint-Geneviève, alături de Newton și Leibniz. Este mirată autoarea că francezii n-au răsplătit pe măsură imensa carieră a cărții franceze traduse în România. Cu o politețe folosită în câștig, dezavuează atitudinea franceză, neglijentă față de literaturile străine, “profesată cu orgoliul regalității sale literare europene”. După ce ridică probleme legate de dificultatea traducerilor
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
acord”. “Nu se poate, măi omule, ai înnebunit și tu?”, strigă Arthur la rândul lui. “Da, am înnebunit și eu! E absurd să lași un prieten să moară pentru ca să-ți fie ție bine.” „Asta de unde ai mai scos-o?” „De la francezi. Vive la France! Adică, nu... Long live England!” Arthur dădu din umeri, resemnat: “Te privește, să nu zici că nu ți-am spus...”, îl avertiză el pentru ultima dată. Dar Andrew îl împinse pe ușă-afară și Arthur ajunse înapoi la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
moartea lui E. Lovinescu, avusesem aproape certitudinea contrară."10 La această certitudine nu ajunge însă Virgil Ierunca, de pildă. Conduita pe care și-o impunea la 10 septembrie 1949, cînd Sorana Gurian i "se plînge că pretutindeni compatrioții o prezintă francezilor ca pe o «denunțătoare» sau ca pe o «agentă a Moscovei»" aceea de a nu cădea și el "în această boală a «spionitei»", ci de a vedea "în orice refugiat un om adevărat [...] pînă ce singur se va dezminți. Dacă
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
1953, ziaristei franceze Jeanine Delpech: "În 1939, a trebuit să mă întorc șde la Berckț în România. Curînd am intrat în opoziție, care la noi se afla în mîinile comuniștilor. [...] În 1942, Gestapoul a început să se intereseze de mine. Francezii mi-au venit în ajutor, preotul legației Franței, superioara pensionului Notre-Dame de Sion. Doi ani, m-am ascuns de-a dreptul, dormind într-o pivniță, aproape de calorifer. Apoi, la 23 august, au venit să mă scoată din pivniță pentru a
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
zice, iarba fiarelor. Sorana Gurian, epava care, în 1937, murea de foame, de frig, de singurătate, devenise dintr-odată o personalitate. Era elegantă, avea un cîine de pază și oferea ceaiuri la care veneau gazetari turci, italieni, germani, englezi, americani, francezi, dar nu și sovietici. Încercase să intre funcționară la agenția «Tass» fie și fără salariu -, dar fusese refuzată. Izbutise totuși să cunoască pe tovarășul Șaroff, fostul conducător al agenției «Tass», și spera să și-l apropie, cu atît mai mult
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
cu amîndoi. D. T.: - Puteți desprinde din acest bogat evantai al aducerilor-aminte vreo amintire la care să țineți în mod deosebit și pe care - să zicem - s-o purtați ca pe un talisman? V. E.: - Actorul Moisi căzuse prizonier la francezi. Prin intervențiile mele a fost pus în libertate, în schimbul eliberării, de către germani, a unui general francez - episod dramatic, de care îmi amintesc deseori cu gravitatea cuvenită, dar și cu bucuria că am salvat - poate chiar de la o moarte prea timpurie
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
puține șanse să fie citită și să-și audă vreo vorbă bună în țara de a cărei muzică se ocupă. Căci, cum îmi spunea deunăzi cineva - nu spun cine, persoană însemnată -, cu chibzuința specifică vârstei sale: Ce pot să știe francezii ăștia despre muzica noastră? (S.R.) De la ultimul nostru voiaj au trecut doi ani. Ne-am decis să ne așezăm de astă dată în Bixad, un sat mare și plin de muzicieni - patruzeci, ni se spune. La o populație de vreo
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
atâția și atâția locuitori; ba mai cunoștea și orașul Viborg și putea da pe de-a-ntregul seama de Skagerak, Kattegat etc. Cu adevărat, surprinzătoare cunoștințe la un băiat român dintr-o școală sătească, când îmi amintesc de toți italienii și francezii „cultivați" pe care i-am întâlnit, și ale căror cunoștințe geografice referitoare la țările scandinave se mărgineau la cețoasa impresie că Norvegia va fi fiind, cu siguranță, capitala Suediei, iar Copenhaga o provincie germană! în urma acestui examen, toată lumea din sat
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
născător de lumi. El nu avea de ce să cultive Legea în idealitatea sa abstractă, hegeliană, asemenea lui Noica. Și iată un ultim exemplu din experiențele anilor mei de formație universitară. Unul dintre magiștrii cărora le rămân deosebit de îndatorat a fost francezul Henri Jacquier. Mai apropiat decât alții, el nu-mi era doar un dascăl, ci un prieten mai mare pe care-l frecventam și în afara orelor de curs. Dar aceste cursuri erau de fapt excursuri continui, delectabile excursii în care ne
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]