1,081 matches
-
și viitor, evoluând Într-o lume caracterizată prin frontierele care servesc drepte repere omenirii ș...ț. Tradiția catolică și cea republicană se Întâlnesc Într-o viziune holistă și particularistă asupra lumii” (Duchesne, 1997b, pp. 36-37). Nu putem să nu fim frapați și de similitudinile dintre acest model și celebra definiție a lui Ernest Renan: „O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, la drept vorbind, se confundă constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul se găsește În trecut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Amiaza, Amurgul, Noaptea, diferențiate stilistic, marchează momentele virtuale în evoluția oricărui sentiment. Adept și al formelor fixe, R. se manifestă ca un virtuoz al genului în Rondelul grădinii de sidef (1974), unde echilibrul, armonia, muzicalitatea versurilor creează atmosferă, chiar dacă, uneori, frapează asemănarea cu Al. Macedonski. Anotimpul izvoarelor (1975) este un omagiu adus eroilor neamului, atât celor din trecut, cât și celor din contemporaneitate. Volumele următoare - Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
atunci cînd juna va deveni "doamna Mona" sau o "bătrînă doamnă" frazele nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea narativă uzează frecvent și cu abilitate de stilul indirect-liber, ce lasă să răzbată, autentic și savuros, palpitul limbii vorbite. Frapează, apoi, în triptic, numărul copleșitor de replici săltărețe, acide, de observații vădind un acut simț al realului (ce nu exclude însă împăienjenirea sufletului în fantasme, după cum vom vedea), fraze care vorbesc despre un anumit tip de inteligență și de sensibilitate
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
un moment de mare tristețe, autoarea își alină dorul de țară pictînd icoane în stil tradițional. Nu descrierea unei vieți noi este ceea ce oferă acest jurnal, ci mai degrabă efortul de a construi o viață conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina interioară, puterea extraordinară de a transfigura totul, de a se modela necontenit. După o migrenă îngrozitoare și o hemoptizie misterioasă, pe care autoarea le notează în treacăt, urmează imediat contrapunctul livresc: "Am citit cu o bucurie
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
care le-a tipărit, au fost culegeri de cronici literare. Din motive greu de elucidat, în bună parte din cauza revistelor nu de mare circulație care i-au găzduit articolele, cota cronicarului este mult sub valoarea textelor sale. Am fost totdeauna frapat de absență numelui lui Cornel Regman din mai toate bilanțurile care se referă la critici ori la cronicari literări. E o mare nedreptate, bazată pe ignoranța. De pe la mijlocul anilor '60 și pînă, cum spuneam, la moarte, Cornel Regman a scris
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
face o paralelă, emoționantă și măgulitoare pentru noi, între Elveția și Transilvania: „Germanitate occidentală și germanitate orientală. Care începe la Geneva și se oprește la Brașov. Când am ajuns la Sibiu, oraș odinioară germanofon care acum vorbește românește, am fost frapat de o arhitectură tipic germană oarecum greoaie care mi-a amintit de Lausanne, oraș francofon colonizat în istorie de cantonul Berna.” Nu e prima dată când trebuie să vină cineva de departe ca să pună accentele cuvenite, reliefând vectorii importanți ai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
antologia din „B.p.t.”. Cea mai cuprinzătoare dintre cele cinci antologii este volumul Poeme alese de la Editura Aula, pe care îl bănuim realizat în redacție, probabil din inițiativa și selecția lui Alexandru Mușina, directorul editurii; pare lipsit de supravegherea autorului, întrucât frapează câteva neglijențe: „poeme alese” nu e un titlu ivănescian; nu se respectă înlăturarea majusculelor atât din titluri, cât și din începutul unor poeme; mențiunea „1966” ca limită temporală inițială a antologiei e gratuită (adică greșită) din moment ce primul volum datează din
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
și când ajunsesem la două pachete de țigări după două luni de nefumat, am decis că e potrivită despărțirea de minunatul mediu jurnalistic în care viețuisem trei sferturi de an, și de presă în general pe perioadă nedeterminată. M-a frapat atitudinea colegilor, atât de mici în gândire, și-mi cer scuze dacă-i ofensez, încât singurele lor preocupări erau “da’ cum o să-ți plătești chiria”, “da’ unde te angajezi în perioada asta”, “poate dacă mai aștepți demisionăm toți, în bloc
Un jurnalist de la România Liberă și-a dat demisia după ce i s-a cerut să scrie un articol ”șantajist” () [Corola-journal/Journalistic/24119_a_25444]
-
ce-și imaginase, fără să ne citească paginile lui și eliminând referințele personale. Ne lăsă chiar să credem că Abulafia i-a furnizat combinațiile. Că Bacon era autorul manifestelor Roza-Cruce, citisem deja și În altă parte. Dar o aluzie mă frapă: aceea că Bacon ar fi vicontele de Saint-Albans. Ceva Îmi tot zumzăia prin cap, ceva care avea de-a face cu teza mea mai veche. Mi-am petrecut noaptea următoare scotocind printre fișele mele. „Domnilor“, le-am spus eu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dădeau mațele afară sarazinilor te distrai, pentru că trecuse atâta timp, iar acum Îți dai aere de mic intelectual moralist. Aici Încercăm să refacem Istoria, nimic nu trebuie să ne Înspăimânte.“ L-am lăsat să continue, subjugați de energia lui. „Ceea ce frapează În genocidul evreilor e lungimea procedurilor, mai Întâi sunt ținuți În lagăre să sufere foamea, apoi sunt dezbrăcați În pielea goală, apoi dușurile, apoi conservarea meticuloasă a munților de cadavre, Înregistrarea veșmintelor, recenzarea bunurilor personale... Nu era un procedeu rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de pastel întrebuințate, înfățișarea Clujului în zona centrală, dar și pe parcursul arterelor sale principale. În orașele întrezărite tangențial pe traseul automobilului care ne-a condus de la Otopeni la Cluj mă refer la Brașov, Târgu-Mureș, Sighișoara, Sibiu și Turda m-au frapat aceleași semne ale schimbării la față. Or, dacă starea de spirit îți permite să te dedici unor probleme de ordin estetic, înseamnă că problemele existențiale au pierdut din gravitatea dimensiunii lor tragice. Până și Bucureștiul, după ce s-a dotat cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
populației. Însă pe de altă parte, m-a impresionat ceea ce am văzut la Cluj și în Ardeal în general, deși s-ar putea ca cele văzute în această zonă să nu se aplice în alte regiuni ale țării. Am fost frapat, la Cluj, de prezența unui flux permanent de cumpărători în piețe și în marile spații comerciale. Am văzut cafenele populate în permanență de consumatori și restaurante aglomerate la ora mesei. Am aflat că salariile profesorilor universitari au fost dublate recent
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
boxele de concert așezate în colțurile camerei. Din acea clipă, am iubit-o și mai mult... Dragoste de slugă credincioasă, care și-ar da și viața pentru stăpânul său. Când am pus piciorul pentru prima oară în București, m-a frapat prezența unui afiș lipit pe toți stâlpii orașului, prezent în absolut toate cartierele sale: "Sap puțuri de mică și mare adâncime", stătea scris pe afiș. La Geneva, am regăsit același tip de "frenezie" a afișajului sălbatic, dar cu un conținut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai ieftin. Bursier postdoctoral și asistent de cercetare la Universitatea Laval din Québec-Ville, Canada 4 septembrie 2004 Răzlețe. Montréal, Québec, Canada. De Elveția m-am "îndrăgostit" de cum am pus piciorul pe teritoriul său (mai bine spus, din aer, m-a frapat încă de când eram în avion geometria calmă și îngrijită a teritoriului său). Nu am aceeași chimie cu Canada. Canada nu-mi place, cel puțin acum, la început, este prea mare, prea vastă, prea rece, prea-prea... Lumea nouă, biroul de imigrație
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de spital, citind cu un singur ochi. De fapt, de când l-am cunoscut, omul acesta citește; face parte din categoria devoratorilor de biblioteci, cu vastă cultură, dar care nu vor (sau nu pot) să scrie un rând. Ceea ce m-a frapat, de când am intrat în camera sa deprimant de aseptică, este faptul că a început să semene din ce în ce mai mult cu Primo Levi. Trist într-o tristețe generală. Bătrâni elvețieni exilați la marginea orașului, deșeuri umane de care nimeni nu mai are
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru populația săracă de la țară, nu aduceau vreun venit statului. În secolul al XVIII-lea, fiziocrații au Început să condamne toate formele de proprietate comună din două motive prezumtive: era insuficient exploatată și sterilă din punct de vedere fiscal. Ceea ce frapează pe oricine analizează modul de impozitare al regimului absolutist francez este gradul ridicat de variabilitate și lipsa acută de sistematizare. James Collins a descoperit că impozitul direct pe teren, le taille, deseori nu era plătit deloc și că nici o comunitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cea eseistică (lucru demonstrat de toți cei care au referit despre ea), povestea, nouă și veche de când lumea, a începutului și a sfârșitului existențial, este concentrată toată aici, precum gustul apei marine într-un minuscul bulgăre de sare. M-au frapat atunci ca și pe alții, știu nonșalanța cu care erau folosite procedee stilistice depășite, în genere, în poetică, precum enumerația, repetiția, asonanța etc., dar și trecerea bruscă la modernitatea discursului, ca în ultimele două versuri ale citatului (unde este dificil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cărți despre un mare și îndelung neîndreptățit poet contemporan poartă semnătura lui Theodor Codreanu și se intitulează Cezar Ivănescu transmodernul (Princeps Edit, Iași, 2012). Cartea, de o densitate eseistică ieșită din tiparele consacrate ale ceea ce îndeobște se numește o monografie, frapează prin uriașa forță argumentativă a exegetului de a-și motiva demersul critic, de a depista și urmări, de-a lungul întregii istorii a omenirii, filoane culturale, filozofice, morale, etice, psihologice, științifice, mitologice și religioase, de a demasca jocurile de culise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se potrivește cel mai bine, iar dacă ești convins că există mai multe răspunsuri ce îți descriu stilul de învățare în mod aproape egal cu prima aleasă, bifeaza-le și pe celelalte. 1. Când întâlnești o persoană necunoscută, ce te frapează prima oară la ea? a. Înfățișarea sau modul cum se îmbracă b. Felul cum vorbește, ceea ce spune, cuvintele sale c. Ceea ce simți despre ea d. Modul cum se comportă persoana, sau acțiunile ei. 2. La câteva zile după ce ai cunoscut
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
psihici participă la inducerea și/sau continuarea unei agravări acute este necunoscut, dar probabil variază de la pacient la pacient și, la același pacient, de la episod la episod. Morfopatologie La un pacient care a decedat în urma unei crize astmatice, faptul care frapează la necropsia pulmonară este distensia masivă și lipsa de colabare (fig.7.5) atunci când se deschid cavitățile pleurale. La necropsia plămânilor, în majoritatea ramificațiilor bronșice, până la nivelul bronhiilor terminale, se găsesc numeroase dopuri gelatinoase de exsudat (fig. 7.6). Examenul
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva decât o statuie animată de un mecanism ascuns nu-l părăsise niciodată. - Dar și o minte... perversă, mai spunea Alberto. - Perversă? De ce? Întrebă Dante, frapat de acele cuvinte. - Există ceva necuviincios În a vrea să simulezi viața, să răstorni rânduiala lumii create și să reduci ființele la niște obiecte din lemn sau din metal, punându-le În locul cuvenit celor Însuflețite. - Să răstorni logica și natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Aș zice că erau „nobili“. Pot să-ți spun cu mâna pe inimă că nici unul dintre aristocrații în mijlocul cărora am trăit - cu excepția mamei - n-a fost capabil de o astfel de expresie. Apoi, într-o seară de iarnă, m-a frapat profilul ei. Beam de dimineață cu pictorul, la ei acasă. Hohoteam de râs pe când îi înjuram pe așa-zișii „oameni de cultură japonezi“. Artistul a adormit și a început să sforăie. Am ațipit și eu și am simțit, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pustiu, îngândurat, în timp ce un hoț vine în spatele lui și îi taie baierile pungii. Bătrânul, înveșmântat în negru, se gândește probabil la Cetatea Domnului, însă are totuși un nas cam lung și pare prea mulțumit de visarea lui. Însă ce te frapează la hoț este că este închis într-un glob de cristal, iar pe glob se află o cruce mare, ce pare să fie un însemn al puterii imperiale. Asta vrea să însemne că puterea lumească e cea care fură, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
baroană). În momentul în care am devenit, sau m-am prefăcut singur, într-o epavă de pe care se prelinge apa, nu aveam strict în minte spusele lui Seymour -sau, dacă-i pe așa, nici chiar pe Seymour însuși. Ceea ce mă frapase sau îmi paralizase voința a fost realizarea subită a faptului că Seymour era bicicleta mea Davega. Am așteptat toată viața să-mi încolțească cea mai firavă pornire, ca să nu mai vorbesc de actul în consecință, de a renunța la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]