1,800 matches
-
cerșetor. Banalitatea și rutina cotidiană sunt întrerupte de apariția Ťstelelor rătăcitoareť - actorii trupelor de teatru idiș -, de nunțile tradiționale, de dureroase despărțiri de copiii care iau drumul emigrării peste ocean, dar înainte de toate de semnificația covârșitoare a Șabatului și de freamătul din ajunul marilor sărbători religioase, anunțate de sunetul șofarului care vestea Ťceasul primordial al începutului, al creației pe care-l trăiam sub semnul reculegerii și al interiorizăriiť". Lumea descrisă cu dureroasă nostalgie de Victor Rusu nu mai există. Realitatea demografică
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
semnificație. Configurația lor ascunde enunțurile unei definiții, după cum logica lor interioară oferă variante de răspuns la cele mai surprinzătoare așteptări. întîlnirea dintre Panasonic, Philips și Toyota, într-un spațiu animat de cratere selenare, cu pubela în plină fermentație și cu freamătul lenjeriei de pe balcon este o formă de împăcare imaginară a realului cu transcendența. A adevărului din fiecare clipă cu visul unei fabuloase geometrii. Și cu ce ne vom clăti de acum încolo iluziile? Bineînțeles, cu noii detergenți, radical îmbunătățiți, pentru că
Privirea și gestul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7277_a_8602]
-
mâhnirile pasagere, pentru a nu vedea sumbru, admițând necesitatea "vieții literare", "cu vacarmul ei inofensiv în cele din urmă, tonic și binefăcător", aprobând alianțele însuflețite și polemicile de bună credință. Nici vorbă, critica , "formă de viață", e stăpânită de un freamăt existențial, în consonanță cu viața literaturii. Ea se exercită în sfera umanului, cu bucuriile, frământările și dramele ei, definindu-se prin noțiunile de conștiință și de valoare: "În epoca sa literară, și pe măsură ce înaintează în vârstă, pierzându-și ingenuitatea, pe măsură ce
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
O disciplină care ar trebui să ne dea frisoane, în lumea tuturor combinațiilor... Lume universitară românească pe care Matei Călinescu o vizitează, la Cluj, dîndu-i ceva din sclipirea normalității așezate. Prin care-și seduce publicul, unul atent, informat, participativ "cu freamăt studențesc", a cărui voce o împrumută Sanda Cordoș. O distanță afectuoasă îi străbate rîndurile despre orele ei clujene, ore de amintiri cu Matei Călinescu și cu al său Mateiu I. Caragiale. Rezerva tandră a celui care cocoloșește miracolul unei întîlniri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
conceput de George Banu și realizat de regizorul Dominic Dembinski (director de imagine Viorel Sergovici; o producție TVR Cultural). A doua parte a serialului va fi proiectată duminică, 31 octombrie, ora 22.00. Cele șase episoade ale filmului (Tăcere și freamăt, Luminile și insomnia orașului, Dictatura și demonii puterii, Vieți de noapte: voluptate și datorie, Singurătate și melancolie, Sfârșitul nopții, nașterea zilei) constituie un voiaj nocturn, o experiență complexă alcătuită dintr-o serie de reflecții fragmentare asupra nopții și a condiției
Reprezentaţii nocturne în cadrul Festivalului Naţional de Teatru () [Corola-journal/Journalistic/71051_a_72376]
-
nu sînt nici pictură, în sensul clasic și suficient al cuvîntului, după cum nu sînt nici proiecte, sau faze preliminare, ale unor posibile structuri tridimensionale, ci, mai curînd, construcții spirituale, viziuni luminoase care nu exclud nici măreția rece a geometrie, nici freamătul cald al materiei, dar ambele subordonate unui abia perceptibil puls al transcendenței. într-un anumit fel, Dorel Zaica are viziuni teologice, pune în relație lumi aflate în regimuri de existență diferite și visează recuplarea naturii umane, după căderea acesteia în
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
se cerne peste noi,/ spre vis sunt trecători adânci și moi,/ aproapele, departele, pe rând/ trec peste gene, se-mpreună blând.// De ce mai sunt?/ De ce nu m-am întins,/ trunchi negru nins, lăsându-mi întradins,/ ca flacăra din rug cu freamăt larg,/ să se desfoaie sufletul, zbătut/ în vântul nou: o pânză la catarg/ târând spre cer carena mea de lut?" (Năvala nordului); "Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași.// Azi, încremenit te privești/ de parcă ai fi în afara ta
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
demnitate, curaj, resemnare și un subtil amestec de indiferență, nesupărare, neacreală, speranță, lipsă (cât mai totală) de spaimă, eleganță (da, grija de salvarea aparențelor) și o savantă contrapuncție între grav și surâs". Ca să-l parafrazez, de-aia se citește cu freamăt și nesaț, ca să avem minunata impresie că am scăpat de orice fel de samavolnicii.
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
massă care, cotropitor, aproape la limita informului, fierbe de visare, și stîngace, și sublimă. Dar portretul care-l bîntuie acum pe sculptor este acela al poeziei însăși. Pornind de la masca lui Eminescu, efigia realizată de Gorduz întipărește atît de adînc freamătul de absolut al marii lirici, încît în jurul ei am putut organiza la UNESCO, în anul 2000, expoziția și Festivalul ce lansau, pentru prima oară, Ziua Mondială a Poeziei. Tot ce a urmat, în creația compatriotului nostru, a despicat făgașuri noi
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
care devine el însuși în mod absolut. Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare șoaptă sau tăcere îl definesc pe Mihai Constantin ca pe un actor cu totul special în acest moment, care caută și se caută, dincolo de tensiunile și freamătul eu-lui său, care merge pe mîna lui Tocilescu, nu-mi dau seama cît de supus sau nu, sigur, însă, cu dorința de a-și găsi noi fațete, noi ipostaze, noi lumini interioare. Nici un efort nu pare prea mare pentru acest
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
pentru a exprima o tendință spre angelizare: „precum sideful negrăit și vrednic/ licărul seminal/ smălțuie embrionul divin/ în uterul nopții” (Cîmp luminos țesut în raza minții). Năzuința către transcendență e cu atît mai prețioasă cu cît străbate stratul anatomo-fiziologic, uriașul freamăt trupesc spre a-și articula imaginea. Drumul terestru, constrîns pînă la un punct de visceralitate, de impulsurile ei fatale, capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul își semnalează prezența: „am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea/ (copia stelei
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
între ,,Valea Oltului” și ,,Zețari”, pe traseul: Str. Valea Oltului, Prelungirea Ghencea, Bd. Ghencea, Str. Petre Ispirescu, Str. Mărgeanului, Str. Buzoieni, Șos. Alexandria, rond „Cristalului”, Șos. Alexandria, Str. Amurgului, Șos. Sălaj, Str. Bacău, Str. Humulești, Șos. Sălaj, Str. Amurgului, Str. Freamătului, Str. Salviei, Str. Bachus, Prel. Ferentarilor. Autobuzele vor purta inscripția de traseu: ,,N122: Valea Oltului-Șos. Alexandriei-Zețari”. Linia N123 va funcționa între „CFR Constanța” și ,,Pasajul Otopeni”, pe traseul: Șos. Pipera, Str. Av. Șerbănescu, Bd. Aerogării, Bd. Ficusului, Str. Elena Văcărescu
RATB: 10 linii vor fi reorganizate. Iată noile trasee by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/51587_a_52912]
-
preluat-o. Știu bine că acest lucru se poate, pentru că am în imagine, de exemplu, pe Margot Fonteyn și ce a reușit ea să imprime celebrei partituri din Lacul lebedelor - o senzualitate și o poezie care au trecut ca un freamăt prin întreaga sală a Operei. Dacă execuți doar o compoziție învățată și nu o interpretezi, rămâi captivul ei. Cu o singură excepție, același lucru se poate spune și despre invitații de la cele trei trupe germane, toți buni clasicieni și atât
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
negru) în Despărțire, cocorii în Stelele-n cer, cioara, rățușca, cocoșul, claponul (Călin Nebunul), vrabia ( Fata-n grădina de aur), cucul (Miron și frumoasa fără corp), cucuveaua (Printre stânci de piatră seacă), lebăda (Mureșanu, 1876), ciocârlia (Călin), pitpalacul prepeliței, presurile (Freamăt de codru), sticleții exuberanți, cu penaj multicolor (Vre o zgâtie de fată). Insectarul. Musculițele și fluturii (în Miradoniz), ploșnițele roșii (Cugetările sărmanului Dionis), paianjenul, greierele, musca, luciolii (licuricii), albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii, cărăbușii (Călin), "viespii
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
a crea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist al lui N. Iorga, inclusiv în pagina cărților sale de istorie, unde vrea mereu să învie trecutul din câteva date cronicărești sau izvodite din documente, să ofere "icoane" desprinse din freamătul petrecerii lumii, aici stând farmecul să-i spunem "vizionar" al expresivității acestui prodigios ciclop al bibliotecilor. Creangă a reprezentat un argument în acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construite din fiori naționali, cât și în pasiunea de a șlefui
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
acordat se epuizase și, mulțumindu-i Hertei Müller, m-am îndreptat încet spre ușa laterală, de lîngă scenă, a sălii de spectacol, mi-am ocupat locul rezervat, am redevenit unul din cei peste 600 de spectatori, așteptînd, nu fără un freamăt interior, dialogul dintre cei trei protagoniști ai serii, care avea să dureze două ore, întrerupt din cînd în cînd cu aplauze și, în final, răsplătit cu un ropot de aplauze îndelung, generos de către auditoriul din Köln. Mi-am dat seama
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
Furtuna, Artiști), nu mai amintesc prin nimic de Coșbuc: tabloul e concentrat, schițat din cîteva linii, o guașă impresionistă. Melodia discretă topește contururile, întîmplarea ajunge la noi sub forma unor vagi impresii: „Abia o creangă s-a mișcat, Și-n freamăt lung, neașteptat,/ Lumina-n zări se stinge.../ Un roi de frunze joacă-n drum -/ Tot codru e-un vîrtej acum,/ Și eu pornesc a plînge...// Cad în genunchi, prins de fiori... Răzbubuind din nor în nor,/ Un trăsnet se descarcă
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
magic, gânditorul unui clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil, murmurul unanim al metropolei, plutind mereu deasupra teraselor pline de lume, peste scuarurile geometric tăiate). În Muzeul Delacroix, situat într-o clădire nu prea mare, cea unde pictorul își avusese ultimul atelier, era liniște deplină. Printr-un
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
lume însuflețită și la taina vibrantă a universului. În fond, dacă în acest „miez ascuns” rezidă poate sensul ultim, experiența „centrală” de care vorbește dintotdeauna poezia veritabilă, acest adevăr ar trebui să transgreseze cuvintele și să se facă simțit în freamătul senzorial, emoțional și intelectual declanșat de poem: ar trebui să se facă simțit în deschiderea lui sensibilă către spiritual. Pentru că spiritualul, astăzi atît de evitat în literatură, fie ea poetică sau prozastică, nu e un spectru de factură religioasă, nu
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
înșiși: să se pună în cauză, să se lase tentați de experiențe adevărate, să practice o „metafizică experimentală” mai întîi (pe) ei înșiși. Și, mai ales, ar trebui să dovedească forța de a comunica cu o mai mare intensitate acest „freamăt al treziei” prin verb - în sensul în care René Daumal vorbea despre „poezia albă” sau despre „poezia obiectivă”, cea care ne-ar putea schimba într-adevăr făptura interioară. Este freamătul ființei intensificate și purtate pînă dincolo de ea însăși, pe care
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
forța de a comunica cu o mai mare intensitate acest „freamăt al treziei” prin verb - în sensul în care René Daumal vorbea despre „poezia albă” sau despre „poezia obiectivă”, cea care ne-ar putea schimba într-adevăr făptura interioară. Este freamătul ființei intensificate și purtate pînă dincolo de ea însăși, pe care îl așteptăm, de fapt, cu toții și fiecare în parte. Altminteri, poeții - francezi, români, de oriunde - riscă să rămînă doar niște vestigii ciudate, bizare din trecutul istoriei omenești, pe drumul ei
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
care doare? Bate și doare și se înșeală, auriculum, în urechea mică intră vorba mare. Cu pași mărunți te amenință, moartea nu are sex. Și ea speră ca toți să trăiască, absolviți de intenție și vină latimeria chalumnae Locuiesc în freamăt, în marea pădurii. Jumătate lună, jumătate soare, apa divide și fiecare stea apare de două ori. Tăiat cu roșu, încercuit. Cine mâzgălește foaia albastră? Între mare și univers: pământ, voci în surdină. Câmp magnetic, perspectiva buricului. Nimeni nu așteaptă, totul
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
din stânci. Mută limbă maternă cu pietre în gură. Lacom sugând: adevăr din geamul oglinzii. Marea artă a industriei, mereu aceleași modele produc ce-i mai bun. Ascultați, mai bate. Dau ocean contra univers, mal contra nemărginire, gravitație contra plutire (freamătul frunzelor, al frunților), piatra din gură contra stelei acanthicus adonis Am putea să așteptam să drăgălim să vrem și să sperăm ne speriem ne-ncurcăm n-auzim tremurăm ne-ndoim îngropăm lăcomim ne răzgândim urlăm lovim sărim peste asta ne
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-un spațiu vădit arhetipal, unde „totul păru oprit pe loc, desprins din timp“ - pe munte, într-o pădure
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să pună „cît mai multă distanță între lumea pe care șNora și Paulț o lasă jos și cea pe care o vor găsi sus“ pe munte. Lucru ce îi reușește din plin. Incomprehensibilul „freamăt de arme“, deopotrivă ceresc și pădureț, sacrocosmic, e de efect, hipnotizînd personajele și surprinzîndu-l, prin mister, pe cititor. Ceea ce aici rămîne implicit și încifrat devine mai apoi explicit prin versurile acelui „austriac tînăr, mort în război“ cu care îi întîmpină
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]