228 matches
-
ocupat de poet se datorează, în primul rând, acestor prefigurări și actualizări succesive. Pur și simplu, el a făcut înaintea altora (și, de obicei, mai bine) un anumit tip de poezie. Mai întâi, una la persoana I singular, a eului fremătător și expansiv, dimensionat, romantic, în sensul iubirii și proiectat în afară printr-o viziune a sentimentelor. Pe fundalul realist-socialist al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
M-am întors mai devreme, ușa era descuiată, pasul meu ușor, neauzit... În dormitor, pe divanul larg, mama se lăsa sărutată pe gât, într-un abandon dulce, permițând și mâinilor iubitului ei să-i călătorească leneș pe sub fusta largă, subțirică, fremătătoare... da, aproape răsturnată... Dânsul și-a dat seama primul de prezența mea naiv-cinică... numai ochi, interesată profund de ce ar fi urmat... de câtva timp descoperind albeața moale a coapselor materne, expuse cu indiferență, din obișnuință, prin casă, într-un capoțel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei sale, Les Contes drolatiques. Ca de obicei, Balzac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
povestesc. Cât despre misterul nopților arăbești de poveste, tot ce găsim în poezia ei e Anglia, în ciuda unor secvențe pitorești de demult, din amintirea ștearsă a basmului copilăriei. Ceea ce i-a dat Iranul lui Mimi Khalvati este taina și teama fremătătoare a poveștilor persane. Ali Baba, Aladin, Sindbad, duhuri, vrăjitori, califul Harun al-Rashid, feminitatea incandescentă a eroinei care s-a identificat cu povestea îndrăgostită (Șeherazada), sunt toate parte dintr-o lume subterană, de care poeta nu e conștientă, întrucât limba ei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eu pe mine, m-aș plasa în tradiția poeților englezi care se concentrează pe formă și sentiment, cu inteligență și ironie, fără exagerări, pe cât se poate. 1997-2003 4.5. Ruth Fainlight: "Scriitorii pot schimba lumea" LIDIA VIANU: Ești o poetă fremătătoare. Versurile tale sunt fragile și totuși îndârjite, iar acest paradox te aduce, cred, în aria Desperado. Înțeleg prin Desperado poezia ultimelor decenii, colocvială, nonconformistă și firească, cu alură de jurnal, contraditctorie, sfidătoare. Epoca Desperado e o epocă a scriitorilor ce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
indică mai multe lucruri: o rețea de sprijin reciproc; o grupare; persoane de care mă leagă nenumărate lucurui pe care le avem în comun. Nu corespondăm tot timpul dar ne vedem când trec prin zona lor. LV. Ai o sensibilitate fremătătoare. Scrii însă poeme puternice. Te consideri o poetă puternică? O poetă care face poezie din suferința intimă și acest lucru o face fericită? FS. Intuiești corect. Da, cred că sunt o poetă puternică: nu las nimic să compromită poemul. LV
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii// De freamăte ridică, se mparte-n ramuri, crește.../ Încet, încet, pe scoarță
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostească, în absența oricărei imagini: "Glasul care a tremurat departe în noapte/ peste somnul teraselor și al arborilor,/ în lăsata storurilor, în moartea luminilor". Zvonul unei faceri răzbate prin straturile adânci ale lumii amuțite, vine de departe, dintr-un adânc fremătător, abia distins 18. Pentru ca ceea ce semnifică să se poată rosti, să prindă glas în apariția de sine, orizontul mundan trebuie să dispară din vedere, să se cufunde în neființa celor ce sunt deja, în moartea luminii care le eclipsează. Departele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
desprindere de lumesc, ci luminarea acestuia dinspre esența sa încă neajunsă la manifestare și, în plus, reprezentare speculară a ceea ce nu e reprezentabil prin sine, adică un act conștient de estetizare a naturii 21. Depărtarea aceasta nu e statică, ci fremătătoare, vie, o mișcare tensionată care pune în mișcare și în vedere. Abia acum, după zvonul rostirii care vine de departe și apare cel dintâi, ceea ce semnifică și ia glas începe să se vadă, se ivește în lumină. Premers de rumoarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
era serios amenințată de frumusețea poruncitoare a zugrăvelii, sub care privirea i se umezea inexplicabil. Ex voto: după dorința celui ce oferă, ca mulțumire pentru un serviciu adus, sau ca dovadă a ținerii unui legământ făcut cu divinitatea. Un ierbar fremătător, pereții mânăstirilor din România! Un trafic de capilaritate avea loc în spațiul pictural al frescelor între privirea grădinărească de sus și aspirația cvasi-vegetală la verticală a voievozilor: păreau goliți eteric de substanță exact în măsura în care pământul de sub picioarele lor ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
docil ca brățara împinsă de deget, mintea băiatului intră în cercul necesității ce o revendica imperios. Apucă atunci poigné-ul îngăduitor de vizavi și împinse brățara coclită de cupru în sus, către el, de-a lungul buchetului de degete șui și fremătătoare ca o anemonă de mare. Podoaba era mult prea mare pentru mâna pe care ajunsese, dar când atinse pielea femeii, metalul deveni la fel de maleabil ca Rică însuși. Degetele lui nu făcură decât să-l răsucească suplimentar în jurul încheieturii fine, a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dintr-o clasă înstărită. Însă unghiile vopsite în roz îi trădează cochetăria. Gura ei, o "gură cu buze de un roșu aprins, fragede, umede, de o mobilitate ieșită din comun, [...] mângâiate continuu de vârful micuț al unei limbi trandafirii și fremătătoare", sugerează o senzualitate vie, un soi de nesaț amoros. Tânăra trimite cu gândul la o floare de grădină, care se deschide în aer liber, proaspătă și parfumată. Este exact opusul canonului romantic al eroinei bolnave de ftizie, palidă și suferindă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
baronul n-o lasă să plece. Cu o "blajină violență", îi prinde mâna pe care ea i-o întinsese în semn de rămas-bun și o sărută, "nu o dată, cum spune regula curtoaziei, ci de patru sau cinci ori, cu buze fremătătoare, de la vârful subțire al degetelor până la încheietură". Astfel, prefăcându-se că se supune conveniențelor, baronul încalcă o altă interdicție. Îi cuprinde mâna ca și cum i-ar strânge în brațe propriul trup, punând cu totul stăpânire pe ea, sugerând și alte atingeri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a-i potoli întărâtarea, Maud îl primește pe tânăr în atmosfera intimă a unei camere de dormit, acesta se aruncă asupra ei. "Nici nu se închisese bine ușa, că se și repezi cu o patimă de om smintit asupra siluetei fremătătoare și întunecate", scrie Marcel Prévost. "Ea îi vorbea, iar buzele ei erau atât de aproape de chipu-i, încât i se părea că răsuflarea se contopea cu sunetul cuvintelor în ceva nespus de dulce [...]. Nu putea rosti vreun alt cuvânt afară de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
susurul apei înăbușite de ceainic, susur ce se contopește armonios cu foșnetul întrupat al crestelor muntelui ce străjuiesc ținutul. Odaia obișnuită devine sanctuar prin liniștea odihnitoare, dându-ne senzația unui început de lume, în care norii spumoși și simfonia pinilor fremătători ne aduc în suflet lumina, mângâierea și echilibrul interior. O stare de bine îmi învăluie întreaga ființă. Am pătruns sfielnic în ritualul ceaiului nipon încărcat de simboluri, un ritual absolut fascinant, la sfârșitul căruia am certitudinea că voi fi mai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
prăpădea de râs, își fabrica anecdote, avea "material" pentru bârfă...! Mare parte, ajunsă la urne, nici nu l-a votat! Cezar Ivănescu era un om de o singurătate înfiorătoare. I-o simțeai, chiar atunci când poetul se situa în mijlocul unei lumi fremătătoare. Mai rar, ca în cazul lui Cezar Ivănescu, ca Scylla și Caribda să "ființeze" într-un singur om! Și să se fi bătut cap în cap, o viață întreagă, lovind deopotrivă pe prietenii și neprietenii care voiau să treacă printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ți-aduci aminte sunetul lui? Sunt obosită de efortul făcut azi... Mă duc, ca un școlar bătut, să mă culc. Fii prudentă: să nu răcești, să fii mereu sănătoasă; să râzi mult; să se bucure toți că ești atât de fremătătoare și iradiezi dorința de viață și puterea de muncă și creație. Dumnezeu să-ți ajute: eu te iubesc și te aștept. Duminecă seara, 12 octombrie [1947] De dimineață, ventuze și stat în pat până la 12. După masă, luată cu cei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt zambile roz și albastru-închis, aproape mov, și pansele galbene, catifelate și reci... Mă gândesc la tine, fetița mea, așa cum respir, cu fiecare răsuflare: Monique, Monique, Monique. Fii vitează, Mouetta mea. Tu ții întreaga mea viață între degetele tale lungi, fremătătoare. Am încredere în tine, sunt mândră de tine; am nevoie să știu că acolo, mică, oacheșă și frumoasă, n-ai încetat să fii acel exemplar rar, acel „cavaler fără teamă și fără de prihană“. Și atunci, pentru țelul acesta, nici o sufe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuvânt în misiva asta. [...] Aș fi vrut să-ți răspund la cald, când îmi era mai voioasă inima de pe urma veștilor bune și a lucrurilor, așa de multe, care-mi veneau de la tine, alese de tine, atinse de frumoasele tale mâini fremătătoare și nobile. Aș fi vrut să-ți povestesc prima mea întâlnire cu scumpul tău chip adorat, cu privire severă, încărcată de tristețe, de nostalgie, de melancolie. Acum e duminică; sunt singură cu portretul tău. Mi se pare din ce în ce mai frumos. La
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
holul de la cabinele Teatrului și, mai ales, că-mi lipsește din distribuțiile proiectelor care, noapte de noapte, îmi populează stăruitor gândurile de regizor agresat de sine. Am trăit, în acest răstimp, circumstanțe personale ce au făcut din Ada o prezență fremătătoare (provocate de Liviu, de Nicolai, de Elena și de boțul de lumină numit Ana-Adriana). Dincolo de toate acestea, rămâne o anume firidă a ființei mele teatrale, plină de cristale minuțios tăinuite, în care actrița Ada Gârțoman-Suhar își are mica sa proprietate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav ca el era un entuziast băiat de bucătărie, care lua de la mine cu Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare și alte câteva obiecte. Slăbind gura plasei pe care o legase cu sfoară, Își revărsa din ea captura, ca dintr-un corn al abundenței - o grămadă de lăcuste, ceva nisip, două bucăți dintr-o ciupercă, pe care, prevăzător, le culesese
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
Editura Teora, București, 1998, vol. I, p. 223. 229 Tommaso Campanella, Cetatea soarelui, Editura Științifică, București, 1959, p. 58. 230 Pascal Bruckner vorbește despre fața urâtă a individualismului: ,,Lumea modernă și-a pierdut sufletul (...). Iată venită așadar vremea individului suveran, fremătător și nerăbdător, căruia piața îi dă permisiunea să acționeze după cum îl taie capul, îi flatează până și cele mai mici înclinații. Astăzi în occident, el nu este amenințat decât de propria lui trufie, să-și impună limite la poftele cele
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ea nu poate fi însă împiedicată să se manifeste conform cerițelor ei firești. Intimidați și speriați de viziunile apocaliptice cu care biserică îi amenință, oamenii nu refuzau atunci cand scăpau de sub sfântă tutela, desfătarea prilejuita de cântecele lumești mai puțin severe, fremătătoare și generoase. Nu putem reconstitui creația folclorica a acestori vremuri, dreptul la notare fiind rezervat doar cantului și priceperea scrierii neumelor nevând-o decât monahii, dar existența unei bogate și variate muzici populare este mai presus de orice îndoială. Antipod al
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Donizetti. Pe aceiași cale Alexandre Dumas tatăl în primul volum din "Delicte celebre", creează portretul Lucreției: "Sora era demnă de compania fratelui. Libertină din fantezie, profană din temperament, ambițioasă din calcul, Lucreția dorea plăceri, adulații, onoruri, pietre prețioase, aur, stofe fremătătoare și palate somptuoase. Spaniolă sub părul blond, curtezană în spatele aerului candid, avea chipul unei madone de Rafael și inima unei Mesaline". Mai apoi istoricul francez Jules Michelet vede în "andaluza italiană", simbolul demonului feminin înscăunat pe tronul Vaticanului. Urmează o
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]