584 matches
-
Lovers are accese de furie brutală, verbală și fizică. Prin această forță își alungă soția afară din casă și o încuie dincolo de ușă, în grădină. Totuși, Gertrude învinge încet, printr-un alt fel de "forță" și nu doar în termenii freudieni ai complexului oedipian. În The Rainbow femeile au o forță extraordinară și de la o generație la alta de Brangwen, ele căștigă "bătăliile", ele se impun în cuplu, iar bărbații se supun lamentabil, pierzând tot de la o generație la alta puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ansamblul de principii ale doctrinei, modul lor de structurare într-un sistem explicativ coerent, în relație cu doctrina "automatismului suprarealist" promovată de André Breton, ale cărei limite încearcă să le depășească, cu teoriile psihiatrice contemporane și, mai ales, cu psihanaliza freudiană. "Metoda paranoico-critică" reflectă și, în același timp, este un îndrumar pentru propria practică a artistului. Faimoasele "imagini duble", ce caracterizează multe din operele sale din intervalul 1930-1949, fără a ne restrânge doar la această perioadă, derivă direct din aplicarea principiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, teza de doctorat pe care Jacques Lacan a susținut-o în 1927 și a publicat-o în 1933 se situează la interfața dintre psihiatrie și psihanaliză, ea fiind o "apropriere" în termeni freudieni, și o explorare, de o manieră nouă, a unui fenomen de identificare pe care psihiatria îl numise "delir în doi" (folie à deux). Pentru a stabili o legătură nemijlocită între dereglarea psihotică și experiența de viață a pacientei, studiul se
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
blânde, la cele foarte acute), că delirurile nu sunt entități absolute, ci, mai curând, fenomene complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene, expresia proceselor de gândire inconștientă, cu un minim de control din partea eului: Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în alt mod, adevărata funcționare a gândirii. Dictare izvorâtă din gând, în absența
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
acută, dementia præcox, paralizie generală, inclusiv "delirul de interpretare"), vrând prin aceasta să sugereze că granița dintre nebunie și normalitate este doar o simplă convenție socială, direct legată de gradul de suprimare a manifestărilor creatoare ale subconștientului individual, în sens freudian. Totuși, nici unul dintre membrii grupării, cu excepția lui Salvador Dalí, nu a manifestat vreun interes exclusiv și persistent fată de psihanaliza freudiană, ca să facă din ea punctul focal al unei metode de creație artistică. "În perioada suprarealistă am dorit să creez
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
doar o simplă convenție socială, direct legată de gradul de suprimare a manifestărilor creatoare ale subconștientului individual, în sens freudian. Totuși, nici unul dintre membrii grupării, cu excepția lui Salvador Dalí, nu a manifestat vreun interes exclusiv și persistent fată de psihanaliza freudiană, ca să facă din ea punctul focal al unei metode de creație artistică. "În perioada suprarealistă am dorit să creez iconografia lumii interioare, lumea minunată a tatălui meu Freud, și am ajuns acolo" ( Dalí 2005i: 339). La începutul deceniului al patrulea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să recunoaștem imaginea dorințelor în spatele simulacrelor fricii, și chiar trezirea "vârstelor de aur" în spatele rușinoaselor simulacre scatologice (2005a: 154). Subiectul (artistul), departe de a se supune lumii, domină realitatea modelând-o conform propriului "delir". Plasându-și demersul creator la nivelul freudian al inconștientului, Dalí cedează uneori imperativelor libidoului; picturile lui conțin un simbolism adesea explicit sexual, dar și alte elemente a căror prezență rămâne dificil de interpretat. Imaginea delirantă a "chipului paranoic", reprodusă în Le Surréalisme au service de la Révolution este
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în fenomenele de "condensare", "substituire" și "dislocare", existența în această pânză a unui "subiect vast", cu faze distincte succesive conținute într-o imagine instantanee, de o excepțională simplitate (1998: 293-294). Schema organizațională a "fantasmei" tăinuită în Angélus corespunde unei narațiuni freudiene, cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară ce stârnește sentimente atavice, cele două personaje
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
femei și bărbați goi, reprezentând, de asemenea, realitatea, se agită. Tot în spate, dar la dreapta, pe un piedestal, distingem o statuie androgină, semnificând, probabil, perfecțiunea unității idealizate. Revenirea constantă la aceleași aspecte și teme fundamentale reflectă modelul de interpretare freudian, cu deosebirea că Dalí face totul în chip conștient. Uriașa mână de piatră din primul plan atrage imediat privirea și este mai proeminentă decât figura lui Narcis - ținând în mână un ou (un simbol dalian favorit, legat de imaginile prenatale
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
experiment al lui Dalí cu "metoda paranoico-critică" este o gravură concepută să însoțească manifestul său artistic din 1930, Femeia vizibilă, un colaj bizar de elemente reprezentând cele mai adânci impulsuri ale subconștientului, cuprinzând imagini provocator-sexuale, o întreagă gamă de simboluri freudiene, elemente arhitecturale baroce, figuri complexe din care una (a doua din dreapta) este inspirată de Madona pe stânci a lui Leonardo da Vinci, dar și un bătrân scuipând într-un caliciu - doar cu greu putem să deslușim toate acestea din învălmășeala
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
luând în piesă diferite măști, de la cea de actor la cea de oglindă inversă a dictatorului, și care se dovedește a fi în cele din urmă Moartea. A treia piesă din volum, Leordenii, în care Ion Vartic vede o reverie freudiană pornind de la Orestia lui Eschil, schimbă decorul, plasând acțiunea pe teren românesc, în Moldova, pe la 1700: localizare iluzorie, intenția lui S. fiind montarea dramatică a cazuisticii unei „vini tragice”. În prim-plan evoluează neamul Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
epocă. V. debutează ca poetă cu placheta 1, 2, 3 (1997), intimistă, feministă și postmodernă, amestec original de versuri în limbile română și engleză, monologuri sentimentale și dialoguri erotice „imaginare” în căutarea unui cuplu ideal („sunt tu ești eu / what Freudian slip”). Sub semnul joycean al romanului Ulysses, poemele devin de multe ori simple articulații ale „fluxului conștiinței”, aproape de proză. Moderato 7 (1998) merge pe aceeași linie, într-o împărțire pe trei secțiuni (Șapte, Alone și Scrie-mi o pagină pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
prin cărțile de proză mai cu seamă. Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către un tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea comentarii ce-și caută premisa în datele psihanalizei și în complexul freudian schițat (de unde însă și vulgarizări, aserțiuni riscate ori superflue). Decepția trăită de Antim, inadaptat învățător de țară, la vestea nașterii unei copile ce pare să uzurpe locul fiului dorit, e o „figură” epică tranșantă, comună și mentalității maniheice a basmului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul colegilor, își morfolea veșnicul său sendviș cu hamsii și arunca priviri aparent dezinteresate, dar în substratul lor freudiene și naționalist, dușmănoase către tăvița lui Attila. Cât putea să-l enerveze pe Pațulea minuțiozitatea cu care colegul Horvath - de altfel, cel mai bun specialist în materie de injectoare cu aburi - își orânduia roșiile, măslinele și toate celelalte înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ideologia-paradigmă marxistă. În domeniul economiei politice, "alegerea rațională" este ridicată de partizanii săi la rangul de paradigmă, constituind ceea ce Kuhn numește o comunitate științifică; alții percep această comunitate ca pe o sectă. Mulți psihiatri sunt mobilizați în jurul conceptualizării (sau paradigmei) freudiene. Competiția dintre mai multe teorii contribuie la progresul cunoașterii. Astfel, paisprezece teorii au fost formulate de savanți comparatiști, de la Montesquieu la Max Weber, pentru a explica căderea Imperiului Roman. Niciuna nu este pe deplin satisfăcătoare, dar fiecare aduce o clarificare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
declară în prefața la Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică (1997), inițial teză de doctorat, intenția exegetului ar fi să „retrăiască pe Bacovia, în toate sensurile”, de unde și stilul discursiv - cu devieri impresioniste - în analiza textului bacovian, văzut din perspectiva freudiană și jungiană, într-un demers lipsit de argumentări și redundant nu o dată. SCRIERI: Exerciții de adorație, Cluj-Napoca,1989; Nudul și moartea, București, 1991; Marele Inchizitor, București, 1993; Veghea și Departele, București, 1995; Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică, pref. Romul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
psihanaliza se manifestă din perspectiva unei familii de teorii și metode psihologice, deși e cunoscută mai curând ca tehnică psihoterapeutică de a elucida procesele de transfer și rezistență prin intermediul asociațiilor libere ale inconștientului care s-ar manifesta prin intermediul simptomelor. Teoriile freudiene, de pildă, susțin că reacțiile neurotice și isterice ar avea la bază inacceptarea culturală și socială a unor dorințe și fantezii de natură sexuală ori a unor evenimente traumatice din trecut, care ar fi astfel reprimate în inconștient. Există, însă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
paradigmei originale a comunicării interculturale în cadrul unor cursuri de pregătire a diplomaților americani la Foreign Service Institute din Washington, unde cei doi au colaborat în perioada 1951-1959. Noul domeniu a pornit de la teoria relativismului lingvistic (teoria Whorf-Sapir) și de la teoria freudiană a psihanalizei. Născut mai mult sau mai puțin accidental, ca formă de instruire practică, domeniul a devenit obiect de studiu în universitățile americane și apoi în cele japoneze, constituindu-se în timp ca domeniu de cercetare autonom. Schwartz (1994) și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
logos (gr.) = „cuvânt, idee, teorie, rațiune”. Aici are sensul de „învățătură despre cunoaștere”. Astăzi, scientologia este cunoscută drept Biserica Scientologică. Fondată în California, în 1954, de inginerul navigator lafayette ronald Hubbard (1911-1986), scientologia a combinat literatura de ficțiune cu psihanaliza freudiană, ficțiunea cu știința modernă a sănătății mentale (dianetica). Născut la 13 martie 1911 în Nebraska, Hubbard a fost fiul unui militar American. A călătorit mult în Orient și a avut trei căsătorii ratate. Lucrarea sa capitală este Dianetica - știința modernă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cercetare antropologice, evident susținute de incursiuni și în alte arii de cunoaștere, de la lingvistică și geografie la economie și filozofie, se dezvoltă o importantă tradiție care se plasează pe o poziție psiholgizantă, care culminează în controversatul, însă extrem de influentul sistem freudian. Prin marea sa descoperire a inconștientului (care a stârnit atât entuziasmul discipolilor săi cât și incredibile pasiuni ostile printre detractori), Freud deschide un larg orizont epistemologic și metodologic, căruia i se dedică o întreagă disciplină, cea a psihanalizei. Mizând pe
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
efectuează prin inconștient, fie că e vorba de visele și de viața lui imaginară, sau de creațiile care izvorăsc din inconștient (poezie, jocuri, spectacole etc.)."102 Discipolul, dar și adversarul lui Freud, Jung, a corectat unele aspecte controversate ale teoriei freudiene, lansând însă alte idei nonconformiste, care au stârnit de asemenea atât emulație, cât și antipatie. Punctul central al teoriei sale, opoziția dar și complementaritatea dintre "subconștientul colectiv" (comun tuturor, fundamentat pe biologie, exprimat prin marea descoperire sau "invenție" a lui
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a noastră, ceea ce o face să semene cu o închisoare din care putem evada doar devenind conștienți de limitele ei, însă complet liberi nu putem fi niciodată, deoarece suntem prizonierii teoriilor, iar cei care trăiesc într-un context închis marxiști, freudieni, adlerieni interpretează orice argument adresat împotriva propriului lor context ca fiind inclus în acest context, determinând imposibilitatea dezbaterii).271 Mit, istorie, ideologie Tot de la Popper se poate demara discuția privind relația mitului cu istoria, pe de o parte, în ciuda pozițiilor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tineri, conținând toate iluziile și deziluziile bărbaților față de femei și cu care multe dintre acestea se identifică (ea oscilează între eroul perfect care nu o dorește, Superman, și banalul pe care ea îl refuză, Clark Kent, aceștia fiind, în mod freudian, același). Les Daniels, op. cit., pp. 24-25. Clark, prenumele alter-ego-ului lui Superman, vine de la Clark Gable, unul din zeii marelui ecran. ibidem, p. 23. 589 Michael Shapiro, op. cit., p. 364. 590 Philippe Forest, Super-eroii, în Pierre Brunel (coord.), op. cit., vol. 2
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
discursului", sprijinindu-se pe "translingvistica" sau "semiologia de a doua generație" a lui Benveniste. J. Kristeva s-a referit și ea explicit, într-un dialog cu J.-C. Coquet, la poziția lui Benveniste. Ea considera semiologia interpretativă, ancorată în metapsihologia freudiană pe care o elabora la vremea respectivă și o numea "semanaliză" (Kristeva 1969), drept dezvoltarea postulată de Benveniste: "Dați-mi voie să citez aici concluzia ultimului text al acestui maestru al lingvisticii, care își explicitează concepția despre semnificanță și trasează
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la Ministerul de Interne din vecinătatea Fundației, pertractează cu un director de cabinet și, decalată cu o jumătate de oră, ședința începe aproape fără asistență; este reprogramată. Au vorbit despre Freud neurologi și psihiatri notorii, dar și H.H. Stahl (Sociologia freudiană), Mircea Vulcănescu (Psihologia maselor și freudismul), Alex. Mironescu (Originea literară a ideilor freudiene în naturalism și simbolism), I. I. Cantacuzino (Perspectiva integratoare a freudismului); s-a remarcat Mircea Eliade, care a interpretat doctrina lui Freud prin monismul veterotestamentar; cucerit, Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]