1,005 matches
-
scrâșnind din dinți : - Informatorii securității pe care tot tovărășiile-voastre ( ca să nu zic domniile-voastre) i-ați înfiltrat printre noi, nu v-au informat corespunzător despre activitatea noastră, extrem de nevinovată în sine, în fapt ? Silviu Prodan nu a fost niciodată un individ fricos. Adora lupta în care - firește ! - era convins că va avea câștig de cauză. - Afară ! Ieși de-aici, viezure capitalist ce-mi ești ! Volumul vostru va fi publicat atunci când mama se va ridica din mormânt ! De la Belu, firește. Mama voastră de
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
mă sfâșie. Nu mă mai gândeam decât cum să-mi iau zilele. Nu eram hotărâtă cum să procedez: să mă înec în Dunăre...să mă arunc de pe bloc... sau să-mi pun lațul de gât? Mi-era milă de jalnicul fricos din fața mea. I-aș fi propus să ne omorâm împreună, dar mi-am dat seama că este prea laș pentru un astfel de gest. Atunci am înțeles că eram mai puternică decât jalnica javră din fața mea. Nu merita să mor
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
îndrăznesc să-și apere drepturile și libertatea pe „baricade”. Or, după cum afirma Vasile Alecsandri: „Atunci o nație se apropie de moarte, când începe a fi surdă la glasul libertății”. Ce-i drept, sunt și dintre acei derbedei, care, cu toate că sunt fricoși și ticăloși, sunt mobilizați pentru „a-l apăra” pe Ianukovyci, pentru a sta în spatele „Berkut”-ului și a demonstra lumii că și criminalul regim are susținători. Am rămas șocată zilele acestea, când am aflat că și unii din românii noștri
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
Noi, bă, ăștia morți, zgârcitule! Că nu vreți să dați nimic de pomană! - Dăm, dăm, dăm, dăm! Îmi clănțăneau dinții, că mortul se răstea la mine. Atunci s-au ridicat și alți morți din morminte, care râdeau: - Hai, bă, la fricosul ăsta, că dă struguri de pomană! Și veneau spre mine. Când le-am văzut scheletele pe sub zdrențe, am început să țip și am luat-o la fugă. Morții au strigat după mine: - Stai, bă, fricosule, că nu-ți facem nimic
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
au văzut că nu mă întorc la ei, au început să arunce cu oase după mine. Eu le-am prins și am fugit cu oasele lor în mână. Aici m-a întrerupt un alt coleg: - Minte, coana preoteasă! Este un fricos... Îl știu eu cât este de fricos! - Auzi, mă, că ești fricos și mincinos! - Nu-i adevărat, coană preoteasă! Eu am strâns oasele lor ca să mă bat cu ei dacă mă ajungeau! Copiii și coana preoteasă au început să râdă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ei, au început să arunce cu oase după mine. Eu le-am prins și am fugit cu oasele lor în mână. Aici m-a întrerupt un alt coleg: - Minte, coana preoteasă! Este un fricos... Îl știu eu cât este de fricos! - Auzi, mă, că ești fricos și mincinos! - Nu-i adevărat, coană preoteasă! Eu am strâns oasele lor ca să mă bat cu ei dacă mă ajungeau! Copiii și coana preoteasă au început să râdă, dar eu, foarte calm, am continuat: - Văzând
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cu oase după mine. Eu le-am prins și am fugit cu oasele lor în mână. Aici m-a întrerupt un alt coleg: - Minte, coana preoteasă! Este un fricos... Îl știu eu cât este de fricos! - Auzi, mă, că ești fricos și mincinos! - Nu-i adevărat, coană preoteasă! Eu am strâns oasele lor ca să mă bat cu ei dacă mă ajungeau! Copiii și coana preoteasă au început să râdă, dar eu, foarte calm, am continuat: - Văzând că nu mă ajung, morții
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
scoată din pâlnie anumite sunete, țipete, urlete, imitând animalele și păsările care-l speriau pe moș. După ce a fost pus la punct scenariul basmului cu pâlnii, Dică a ridicat mâna. - Coană preoteasă, vreau să spun o poveste cu moșul cel fricos! - Nu, Dică, vă rog să terminați cu poveștile de groază, că m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și acesta, mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne, de ceva vreascuri ori paie pentru foc. Dacă a venit frigul, biata babă a început să tremure, de-i clănțăneau dinții în gură: - Du-te moșule la pădure
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
să crapi de foame și de frig! În fine, vorbele astea ale babei l-au urnit pe moș din casă. A înjugat boii la car, a luat un topor și-o toporișcă și...hai la pădure! Dar, cum era el fricos, și-a mai pus la cingătoare o baionetă și câteva cuțite, de parcă ar fi plecat pe frontul din Crimeea. - Ce faci, moșule, cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca? - Ehe!... ce știi tu, babă, cu cine mă întâlnesc
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii și mai tare, s-a răzgândit. - Hai, Dică, spune povestea mai departe! Ce-a mai făcut moșul tău cel fricos? Mustăcind și făcând cu ochiul la clasă, Dică a continuat. - Moșul a vrut să se ascundă, dar o creangă uscată i-a pus piedică: - Ce mă calci, moșule? Fii atent pe unde mergi! Moșul, care căzuse cu nasul în zăpadă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla întâlnită. Asta îi îngrașă: ciupitul. Furtișagul. Găinăriile, fiindcă nu sunt capabili de o lovitură în stil mare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a Cititorului în stele. Făcându-i pe plac Romancierului! Nu-i este deloc ușor Magistratului cu atâtea treburi încurcate. Și câtă ordine era până nu demult, înainte de invențiile nu știu cui: există cineva care tot fabrică povești. Care derutează locuitorii, creduli și fricoși. De când cu rabia, fiecare bănuie pe fiecare; orice focar este imediat semnalat autorităților. Nimeni nu vrea să moară prostește. Suspecții sunt internați în regim de urgență, s-a înființat un Lazaret. Rudele plâng. Cei depistați se opun spitalizării, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și fricos: se gândește cum să-și păzească scaunul, capul - fiindcă multe s-ar rostologi, odată cu al meu -, încearcă să-mi intre sub piele, mă iscodește, totodată. Nu mi-e frică de cei din Stațiune. Mă păzesc doar pentru că oala acoperită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
înțepăturilor prin care purtătorul vedea pe unde pășește, cartonul părea că arde. Personajul lăsa în urmă un miros greu, sufocant. Grețos. De parfum dulce. Ori de cadavru de o zi. De două. O glumă proastă. Firile mai slabe - sau mai fricoase - s-au dus cu gândul la Astrolog și, mai ales, la prorocirea lui. Nu era acesta; fusese, deja, ciopârțit de către Doctor; în afara unui creier enorm, nu găsise, anatomic, nimic aparte. Doar în zona ombilicului vasele sanguine prezentau o dispunere particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fost bine. „Castelanul m-a trimis cu un răvaș pe care, după ce îl veți citi, va trebui să mi-l înapoiați. Nu încercați să-l rețineți, va fi un gest agravant.” Niciodată nu îi vorbise cineva așa Magistratului, care numai fricos nu era. „Aș putea să te rețin cu scrisoare cu tot”, i-a zis acesta. „Stăpânul dumitale va afla că nici nu ai ajuns până aici. Se poate întâmpla orice unui om care trece printr-o pădure.” Sigur pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar peste circa doi ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de Molay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar și la beție nu toți oamenii se comportă la fel. Dacă era un om mîndru și de caracter ar fi devenit agresiv, violent. S-ar fi luptat ca să obțină ce voia, dar el, s-a purtat ca un cățel fricos care crede că va primi bucățica de zahăr gudurîndu-se și făcînd sluj. Se pare că la el umilința este ceva obișnuit. Probabil că și la servici e un slugarnic și un lingușitor iar acasă n-ar fi exclus să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost oameni cu venituri modeste. Chiar dacă tatăl lui era profesor de muzică, probabil că era sever și el a Învățat de mic să nu fie cheltuitor și să stea mai mult retras. La școală copiii rîdeau de el că era fricos și caraghios. S-ar putea ca și bănuiala că e evreu, ungur sau țigan să-i fi adus multe necazuri. Îmi Închipui că nici nu și-a terminat bine facultatea și naiv cum e prima femeie care i-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
străbată cu privirea nu vedea nimic. Sub coroanele copacilor lumina lunii nu reușea să pătrundă prea mult. Probabil că Burcilă îl văzuse și acum se distra cu el, încercând să-l sperie. Nu-i nimic, nu era el atât de fricos încât să se înfricoșeze de niște zgomote din pădure. Se întoarse lângă foc și luă o creangă mai lungă, aprinsă. Cu torța improvizată în mână se îndreptă spre capătul celălalt al taberei. Trecu printre corturi apropiindu-se de malul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se stingă și ne e teamă, mai presus de orice ne e teamă, Vă înșelați, mie nu-mi este, am fost antrenat pentru a-mi domina teama în orice împrejurare și, în afară de asta, de felul meu, nu sunt un fricos, nici când eram mic nu eram, replică agentul, Dacă-i așa, de ce nu încercăm, propuse femeia, conectați-vă la aparat și eu pun întrebările, Sunteți nebună, sunt un agent al autorității, suspectul sunteți dumneavoastră, nu eu, Tot e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Volumul radiocasetofonului era dat la minimum, cu toate astea de-abia li se auzea vocea În timp ce vorbeau. Un bărbat Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum șifonat, a trecut pe lângă mine și mi-a explicat: — Ăia sunt o adunătură de fricoși care-și vând trupurile homosexualilor mai În vârstă. Bărbatul ducea sub braț un teanc foarte gros de ziare Îngălbenite, niște ediții mai vechi din Wall Street Journal. Nimeni nu-și pune problema că s-ar putea Îmbolnăvi de SIDA. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eliberată de forma corporală). Riga Crypto și lapona Enigel nu are nimic de a face cu Luceafărul lui Eminescu. Aici avem o anatomie (voință-consființă, instinct-rațiune), pe când în poezia lui Barbu sunt două ipostaze mai curând complementare, Crypto simbolizând latența obscură, fricoasă de manifestare, iar Enigel înțelepciunea atotcuprinzătoare (prin urmare, geniul e la Barbu femeie, lucru imposibil în filozofia lui Schopenhauer și a lui Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]