34,387 matches
-
n-ai gîndit-o încă tu. E-atîta umilință-n orice-aș spune În dup-amiaza lungă ce-începu, Încît m-ai alunga ca-n silă. Lasă Să-ți troienesc și ușa, și, alb, trupul Mic, tolănit în trîndăveli de-omidă Pe frunza ei cărămizie de mătasă; Și raze-or izbucni-n cer să-ți deschidă Raiul mirean, cu plite, și rădaște Lin zbîrnîind, și-o rouă ce-o să-și caște Gura ca zgripțorii răi din poveste, Cînd ne-ascundeam după dulap în
Nu-mi căuta în suflet vreo minune... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8069_a_9394]
-
alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, Voi alunga soarele și vrăbiile, Foșnetul frunzelor, voi călca înlăuntrul meu, voi fura liniștea din catedrale, voi amăgi câinii să nu latre cu carne fragedă, voi picta oceane liniștite voi scrie poeme fără punctul final de teamă să nu cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul tău
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
Portret Posibil pămînt al nopții Pe raiul nemișcării, încremenită viața din mine sta să tacă, Și zbor din mine Spre porți de negăsit altminteri, Mareea ierbii mă cere: " Să nu te vadă nimeni" - Sila apei de pămînt - Ea rămîne în frunzele cerului Fugite din frunzar Sorbite în cer de-o gură vicleană Dar ele nu cad Și nu cad nici eu Dorința fierbinte Cine mă mai poate găsi Salvator început îmi odihneam capul pe pieptul lui Ca Ioan cel Mic, îi
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
în pădure printr-un capăt al aleii, în timp ce el venea din celălalt capăt. întîi am crezut că vine cineva, vreun străin cu o creangă pe cap. Pe urmă am băgat de seamă copăcelul pitic cu crengile-n lături și fără frunze. în cele din urmă, cerbul se văzu bine și ne-am oprit amîndoi. I-am spus: - Apropie-te. Nu te teme. Dacă am o pușcă, e numai ca să-mi dau importanță, să fac și eu ca oamenii care se iau
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
un bărbat aproape bătrân, cu prostata mărită și gânduri de sinucidere. Nu-ți presimțeam încă buzele, Forma sânilor tăi nu se contura încă sub hainele tale de școlărița. Totuși îți auzeam uneori respirația pătrunzând prin ferestrele înghețate, scrâjelindu-mi pe piept frunze roșii și ascuțite și atunci îmi spuneam: doar dorința și moartea au asemenea frunze. Mai întâi mi-ai pătruns în cuvinte. Vorbeam cu vorbele tale. Fredonam cântecele neghioabe. Alcătuiam din dopurile mele de bere forma stângace a unui sex de
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
încă buzele, Forma sânilor tăi nu se contura încă sub hainele tale de școlărița. Totuși îți auzeam uneori respirația pătrunzând prin ferestrele înghețate, scrâjelindu-mi pe piept frunze roșii și ascuțite și atunci îmi spuneam: doar dorința și moartea au asemenea frunze. Mai întâi mi-ai pătruns în cuvinte. Vorbeam cu vorbele tale. Fredonam cântecele neghioabe. Alcătuiam din dopurile mele de bere forma stângace a unui sex de băiat. Mă uitam în oglindă și așteptam să-mi apară pe chip trăsăturile tale
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
dădeau mâna puțin stânjeniți, la o masă dintr-un local. De telecabinele purpurii care circulau numai noaptea între frunțile noastre. Și de prima ta menstruație. Viața ta de femeie începea ca o dictatură dintr-o țară exotică unde arborii au frunze roșii și ascuțite. Sângele meu a fluturat atunci înspre tine ca un steag negru. Eram un bărbat aproape bătrân care după ce așteptase căderea lui ceaușescu nu-și mai aștepta acum decât moartea. Un bărbat obosit care de la o săptămână la
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n șoaptă de gândul obsedant de-amiază, pe căi străine lepădat. Eu niciodată nu te aud, doar vii să
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
nu te aud, doar vii să mă surprinzi de vise năclăit ca de miresme ori ca de izuri prăbușite peste mine. Eu niciodată nu te aud plecând, venind de nicăieri, din azi, din mâine sau din ieri. Haiku Toamnă, sub frunze, un flaut calcă pe note cu sfială
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
interior fac exerciții cu numere oarbe ele măsoară puterea unei iluzii pași pe pământul subțire al umbrelor mereu ți se pare că toamna îți va aduce norocul ca pe un dar îngeresc pe acoperișe luna desculță seduce un arbore în frunza ce picură descifrezi semnul unei intimități noaptea îți împrumută trupul și numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc îmi fac bine lacomă îmi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând pe ele o crustă de praf și rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi de fum spre cer.// Neașteptată, repede pierită, fericită/ mînie a văzduhului!/ Ca dintr-
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi de fum spre cer.// Neașteptată, repede pierită, fericită/ mînie a văzduhului!/ Ca dintr-un val m-am reîntors,/ o frunză de rugină/ căzu de-a lungul degetelor și ele n-o opriră.// Și mîinile mi le-am privit, de parcă/ atunci întîia oară le-aș fi văzut;/ privirea se adîncea uimită în țesuturi./ Și un singur gînd în mine se rosti
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Cât de mult seamănă-apusul cu-n răsărit! Sete după lucruri nemaivăzute, Sete după toate câte se sting... Toate noi! Cele vechi, prăfuite de timp. În smochinul bătrân (De câte ori n-am trecut Pe alături, nepăsător) Am regăsit fiorul De dimineață al frunzelor, Și-am văzut, ca atunci, larg deschisă, Palma monstrului ruginită Aplecându-se fioroasă Din creangă. În bătaia vântului Ca întâia oară m-am întrebat Ce gigant mânios suflă oare? Încotro pleacă norii, întins? Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea devenind putere, într-o perspectivă în care începutul se reneagă, îmbolnăvind eternitatea care s-ar fi cuvenit a-l găzdui: „neîndoielnic/ ceasul în metal
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
Groaznic, pe naiba! Ia s-o vedem noi pe doamna Mona Nicolici mințind electoratul cu zâmbetul ei sidefiu și batjocurindu-l cu promisiuni realizabile doar de puteri extraterestre! I s-ar înțepeni mintea și limba, pe când la noi, politicienii, astea sunt frunză verde... -Adică, și tu, Haralampy? -Da, și ? Care-i problema?
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
întreaga lume ar fi-n stare de asediu. De parcă totul ar urma să dispară peste o oră sau cel mai tîrziu mîine dimineață, inclusiv cactusul de pe birou pe care nu l-ai mai udat, fotografia soției pe malul lacului, orașul, frunzele și nisipul din mintea ta. Să scrii cu disperare. ș...ț Să nu-ți menajezi cititorul, să-l bagi la idei, la spital, să-i lași urme pe față, pe spate, pe ochi. Fără milă. Să pulverizezi într-una, nu
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
urmărit cum firicelele de zaț negru se scurgeau în puținul lichid rămas. Nervurile negre s-au rotit, s-au închegat într-un anumit tipar și s-au așezat. Inman s-a gîndit la ghicitul viitorului în zațul de cafea, în frunzele de ceai, în măruntaiele de porc, în formele norilor. De parcă toate acestea ar fi spus ceva ce merita să fie cunoscut. Ținînd seama de felul aiurit, întîmplător, în care se succed lucrurile, oricine și orice se poate constitui într-un
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
spînzurătorii tiranului Haman: „Să te închini în fața unei puteri nemăsurat de tiranice care nu lasă loc nici unui singur fir de praf să curgă în direcția contrarie alunecării tuturor firelor, unei dorințe atît de absurde de putere încît ar ucide orice frunză ce nu ar îngălbeni în aceeași zi de toamnă, unei atît de mari pofte de adevăr absolut încît nu ar admite nici un singur «poate» (...) ar însemna a te lua drept măsura unicului”. Același lucru se poate afirma despre oricine își
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
soarele mugind în fereastră// azi scrie în horoscop spălatul rufelor ceapă/ și scurtă plimbare la cimitir cu fluturii” (Dimineața). Priveliștea cosmică apare trasată doar din cîteva tușe, precum ar proceda un pictor japonez: „Aceste pietre/ deasupra lor un strat de frunze/ deasupra frunzelor negura/ deasupra negurii cerul/ aceste pietre/ sub ele/ sînt cîteva litere cîteva semne” (Deasupra lor). Dar sub acest strat elementar se ascund mecanisme revelatoare de sensuri ce lărgesc considerabil miza discursului, subminînd conjecturala simplitate. Cele văzute semnifică nevăzutele
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
în fereastră// azi scrie în horoscop spălatul rufelor ceapă/ și scurtă plimbare la cimitir cu fluturii” (Dimineața). Priveliștea cosmică apare trasată doar din cîteva tușe, precum ar proceda un pictor japonez: „Aceste pietre/ deasupra lor un strat de frunze/ deasupra frunzelor negura/ deasupra negurii cerul/ aceste pietre/ sub ele/ sînt cîteva litere cîteva semne” (Deasupra lor). Dar sub acest strat elementar se ascund mecanisme revelatoare de sensuri ce lărgesc considerabil miza discursului, subminînd conjecturala simplitate. Cele văzute semnifică nevăzutele, imanența punctează
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
vo două-trei notițe și să ne facă un raport de țară pentru cinci noiembrie, ce n-a văzut Strasbourgul, Prodi și Dămăroaia. Că tocma zice prietenul meu Haralampy (cu care văd telejurnalele): - Mă! Privatizări am făcut? Făcut; disponibilizați, avem câtă frunză și iarbă? Avem; șomeri? cam cât Europa occidentală și America de Sud; secetă a dat bunul Dumnezeu cât pentru Sahara și Deșertul Gobi? dat... Pardon? Cine-a zis că trebuia să declare Guvernul calamitate pentru căldura din toiul verii?! Doamne ferește! Cine-a
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
Muște supraponderale bîzîie și zboară după un algoritm doar de ele știut; să nu uit să-i semnalez locația tolomacului cu pliciu'. O mică pasăre viu colorată își părăsește culoaru' de zbor și înhață o omidă care devora hulpavă niște frunze. Pilozitatea excesivă a acesteia îi cade greu la stomac, așa că face să crească binișor cantitatea de guano de aici". (p. 175) Pe spații scurte, astfel de fraze pot fi chiar amuzante. Prin supralicitare însă aceste artificii stilistice nu doar că
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
floare/ cal pentru sînge om pentru fruct/ apoi exista casa aceea neîntreruptă/ și cuțitul de pîslă de apă/ existau multe sertare pline cu ceață/ exista un scaun și se făcea o virtute/ apoi mai existau cutiile de scrisori pline cu frunze/ și picioarele și ghetele și melancolia/ și cîteva cuvinte într-un tub de lemn/ și nu mai știu ce și nu știu de ce/ și toate se compensau se compensau." (Talion). Poeziile lui Gellu Naum (incluzînd aici și fragmentul în versuri
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
albe din cauza circumstanțelor istorice complet nefavorabile. În scurtul intermezzo de democrație postbelică dintre arestarea mareșalului Antonescu și abdicarea Regelui Mihai I au fost scrise cîteva romane de luat în considerare, continuatoare ale tradiției literaturii din interbelic: Blocada, de Pavel Chihaia, Frunzele nu mai sînt aceleași, de Mihail Villara, Ferestrele zidite, de Alexandru Vona (roman scris în 1947 și publicat pentru prima dată abia după căderea comunismului, în 1993), Moartea cotidiană, de Dinu Pillat, Trubendal, de Virgiliu Monda sau Zilele nu se
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]