1,212 matches
-
Dor de vară Elenă Marin Alexe Alexandrei Unde ești rază de soare Strecurata prin frunzișuri Priponita pe cărare Sau prin crengi de alunișuri Ce n-aș da să mă sărute Dimineață prin perdele Să mai uit clipele mute Din atâtea zile grele Printre umbrele ascunse Tremură-n zori amintirea Mai rămân vorbe nespuse Alintate cu
Dor de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83344_a_84669]
-
se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Și pe trupul lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dimineață, ca și a lui, de sfârșit de noctambulism prin hale: "Oliviers de Céphise, harmonieux feuillage Que l'esprit de Sophocle agite avec le vent!"2 1 Știu că e cehoslovac. Dar ce importă? (N.a.) 2 Măslini al Chephisului, armonioase frunzișuri,/ Pe case duhul lui Sofocle le clatină o dată cu vîntul! (Fr.) Voi putea distruge legenda, că am fost ori că sunt modernist? E o eroare care s-a acreditat din vina îndoitei mele specialități: toxicomania și matematica pe care n-am
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În inima pădurii, copacii sunt iar verzi Iarba are miros proaspăt, amețitor, Totul e frumos, ce minunăție! Vezi? Dar ce păcat fiindcă este trecător! Adăpost își are acolo o căprioară Acolo, în frunzișul des și mai ferit; Se bucură natura că este primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș zboară libelule Și multe vietăți micuțe, drăgălașe, Frigul este-nchis departe în celule, Acum că este cald, toate sunt voioase! Sub
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În parcul din Târgu Jiu M-am apucat ades" să scriu Despre anii tinereții, Despre floarea roz a vieții. Stau pe malul Jiului Și-ascult șoapta vântului. Prin frunziș de rămurele S-aude tril de păsărele, Iar prin apa râului, Zăresc chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de mult a fost uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
străbună. Ne priveam în ochi zglobi De parcă eram copii Ne-ntâlneam în pragul serii În parc la Masa Tăcerii. Eu îți dăruiam o floare Tu-mi dădeai o sărutare Și ne-așezam pe scăunele Și-ți ofeream buzele mele Prin frunziș și rămurele Trece-un stol de păsărele Și zboară spre zarea albastră Ca și tinerețea noastră. Acum privesc soare răsare Inima în piept mă doare Că viața zboară pe-o aripă Nu se oprește-n loc o clipă. Referință Bibliografică
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
noi în jur de nouă și jumătate seara în gara Slatina. Eram plictisiți, obosiți și nerăbdători să ajungem acasă. Pe fereastră nu aveam ce să văd. Mi se părea că iarba este săracă și uscată, iar pomii arătau sărăcăcioși sub frunzișul lor lipsit de acel verde intens și plin de viață pe care-l lăsasem mult în urmă, la Câmpulung Moldovenesc. Am ațipit și eu puțin, tot privind-o pe Silvia cum doarme liniștită. Taxiul ne-a dus repede. Orașul nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
și negru deodată. Of, și-acum am obosit, Fiindcă toamnă a venit. Frunză ruginită-n vie E de-acuma cafenie. Pădurea, îmi spune mama, Este toamnă că arama. Mică sunt și tot învăț, Vă spun drept, nu ma răsfăț! Din frunziș iese discretă O brândușa violeta. Când mă uit la curcubeu Mă încurc, e foarte greu! Abia-aștept să mă fac mare, Ca să știu orice culoare. Balonul Un balon mi-a cumpărat Bunicul și-s supărat - Roșu era și ușor, Vântul îl
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
scund ca tine și nu strălucesc niciodată mai mult. Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte, care dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te atinge în cele mai năvalnice porniri de amor descătușat. Lasă-ți vioara trupului mlădios să primească atingerea arcușului
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
forma / obosiți de a citi cuvinte / ce numesc și fac / umbre fără carne, / știind că despre aceasta este vorba / de a zămisli absență; / dacă eu aș fi febra sa / fructul său mușcat, unica sa/ pasăre în vânt / sau brațele sale, frunziș veștejit / transparențe în lumina cerului / iubitoare resturi ale unei biografii. / Traversând această lume dinspre celălalt țărm / de-a curmezișul retinei sale / de la balustrada bărcii/ în laguna Estigia / toată noaptea aș zice: / cu ochii mei îi ascult pe cei morți” (VII
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
cu poale albe, scrobite, cu veste negre de dimie și cu pălăriile rotunde și mici pe vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a industriașului tăbăcar Ghiță Ardei. Din dinamul ei pleacă, prin cabluri agățate
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
spre chilia lui, cântând ușor, potolit, un cântec de preamărire lui Dumnezeu, cântul lui având ceva din șoaptele pădurii la strecurarea vântului dinspre Bratia. De acolo, se simt acum adierile reci de toamnă. În livada din spatele bisericii schitului, foșnește uscat frunzișul bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MĂCINAT DE DORURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 228 din 16 august 2011 Toate Articolele Autorului MĂCINAT DE DORURI... Mă macină doruri nebune, Le păstrez în ascunzișuri, Să nu le știe întreaga lume, Numai tainice frunzișuri. Strivite de pietre în maluri, Sunt gânduri plecate departe, Risipind lumină în valuri, Pe aceste versuri necoapte. Te-am căutat prin diverse cotloane, Prin timp, real și infinit, Să-mi potolesc a iubirii foame, Sunt fericit că te-am găsit
MĂCINAT DE DORURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360876_a_362205]
-
-n grabă/ Și ne-ascundeam ca doi proscriși (p.75); La foc aprins (va fi căldură-n casă),/ Îți voi citi în palmă, (un destin)...(p.77) etc. Autoarea este în căutare de simboluri și le presimte la marginea metaforicului (Frunzișul verii dă năvală-ncins/ Cu tot alaiul nunții de apoi , p.45), are simțul lor și le valorifică atent și inspirat: Prin Universul celor Patru Sori,/ Te-oi aștepta ca altă Penelopa,/ Să germinăm sub caldele ninsori (p.62). Alteori
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
ale noastre, deși o putere străină ne-aruncă de ici colo și ne așează-n mormânt după placul ei, și nu știm de unde vine și unde se duce. Năzuința noastră e să creștem în sus, să ne întindem crengile și frunzișul în zare, dar pământul și furtunile ne mână unde se nimerește, și dacă fulgerul se abate asupra coroanei tale și te despică până la rădăcină, sărmane copac! ce mai poți face?”( fragment din Hyperion - Holderlin). ......... „era lumină pe vremea când mâinile
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Printre ramuri trec rafale terne Ale vântului ce vară a-ndepartat Timpul se scurge-n clepsidre eterne, Ciripitul de păsări, acum a-ncetat, Covor de frunze arămii s-așterne Pe aleile din parcul întristat! Toamnă cu sentimente materne Își colorează arămiu, frunzișul bogat, Pomii-ș dezbrăca frunzele, se cerne, Că iarna așteaptă, să intre-n regat. Covor de frunze arămii, se-așterne. Referință Bibliografica: TOAMNĂ / Marilena Dumitrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368310_a_369639]
-
să facă și un doctorat Cu noua specializare „De râmat”. Oaia care a fost cea mai isteață, Inaugură specializarea “Mintea creață”, Și înscrisese ca studentă capra din verdeață, Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreață. Pisicile ce miaună noapte-n frunzișuri, Făcură specializarea de “Veneția tufișuri”, Iar cele elegante ce își pun fundiță, Organizară “Facultatea de Codiță”. Iar măgarul mereu încăpățânat, Înființă o Universitate: “Multe răgete prin sat”, Și tot zbierând aiurea “Iha! Iha!” , stivă, Făcu a doua specializare de “Salivă
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
luă încetișor prin iarba înaltă către umbra copacilor uriași de la care începea pădurea. Nu era el un porcușor fricos, dar inima i se strânse ghem când umbrele îl învăluiră neprietenoase imediat ce păși printre ele. De undeva, din adâncul verde al frunzișului des, se auzea o melodie extraordinar de frumoasă. Urechile lui Marinică tresăriră încântate, iar piciorușele porniră a se mișca singure, cu repeziciune, către locul din care se auzeau sunetele acelea nemaiauzite. Din păcate, porcușorul nu fu destul de rapid. Melodia încetă
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
și o femeie tânără ce venise cu fetița ei. Scopul nostru era să facem niște vizite unor oameni ce aveau nevoie de ajutor. Priveam din mașină acel peisaj ce se întindea în fața mea, o pădure de pini frumoși înalți cu frunziș verde iar unde se termină pădurea începea plajă dealungul mării mediterane. Un tablou natural ce fascina, prin faptul că putea-i vedea atât de aproape acea minunată pădure și marea, iar peste tot în atmosferă frumusețea primăverii. Aveam impresia că
LUMEA SUFERINZILOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368461_a_369790]
-
mulți, eu doar una. Aici sunt în societatea lor și simt că trebuie să mă comport conform regulilor naturii...Mă așez într-o poiană, unde se află un măceș încărcat de măceșe frumoase, roșii. Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui animal. Știu că în pădure
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ADIERI ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului ceas de vânt e ceas de vânt pe a pădurii față în cor sub adiere gânguresc frunzișuri alintate-n dimineață foșnindu-i lin răspunsul: te iubesc ! *** vântul, codrul vântul freamăt codrul geamăt unul frânge altul plânge schimbă timpul anotimpul codrul crește vânt oprește unul freamăt altul geamăt *** Referință Bibliografică: adieri ... / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ADIERI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368026_a_369355]
-
bătătura palmei și sudoare Se naște-n Apuseni dulceața pâinii, Căci din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
împodobită cu bijutierii de fructe, frunzele devin veșminte prețioase, iar ca distincția să fie deplină, pașii sunt măsurați, iar privirea îi este blajină. Imaginea iernii este ca fiind sora toamnei care vine peste câmpii cu plăpumi albe, care să acopere frunzișul toamnei. Iarna este o femeie furioasă și geloasă. Primăvara este frumoasa transformată în acea tânără cu palme de flori și împodobită cu acele creații ale naturii pe care le ignorăm cu inocență. Citind creațiile Ioanei, revăd tabloul lui Sandro BOTTICELLI
MIHAI LEONTE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367350_a_368679]