878 matches
-
predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din încăierarea fizică, din violența frustă a gestului necontrolat, spontan, atât de discordant în raport cu statutul de intelectual pe care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în baza unei analogii, sugerând intenția aplicării unui corectiv radical
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iar pamfletarul se mișcă în spațiul organizat și normat al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin originalitate. În acest sens, e edificatoare însăși viziunea lui Arghezi privind polemica: În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
O observație de ansamblu se impune: publicistica pamfletară caragialiană și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mare de pâine, câteva cireșe, o bucățică de brânză și un sfert de vin pe care îl beam în doi [...] prietenie, încredere, intimitate, blândețe a sufletului, cât de delicioase erau toate acestea!"317 Și știm cât de mult această hrană frustă, de o simplitate biblică se opune gastronomiei artificiale a societăților civilizate. Simplitatea este o garanție de imediatitate, de proximitate naturală. Autorul lui Emil inventează o dublă scenă de ospitalitate paradigmatică care pregătește dragostea la prima vedere dintre Emil și Sophie
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rând valențele cuvântului-vehicul. Câteva texte (Mă asemui unui copac, Raid în interiorul pietrelor, Ninge cu ochi) relevă un alt ceremonial al spunerii, mai puțin crispant, categoric mai fluent, o dată cantilenat-confesiv, alteori poznaș-jucăuș ori alegoric-simbolic. Cuvintelor li se restituie, uneori, savoarea primară, frustă, naivă, folclorică: "Și-am zis verde de albastru, / și-am zis pară de un măr, / minciună de adevăr..." (Frunză verde de albastru). În Laus Ptolemaei din nou reflecția trece în primul plan, de unde ca în Elegii discursul adesea rigid, barbian
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Iat-o, așadar, printre Învingători, grațioasă Diană într-o lume albă stimulând aventura: -"Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu / Mi-l legănam fericită în rând cu băieții..." Îndărătul acestei atitudini degajate acționează însă o feminitate de penumbre, vibrația frustă în fața lucrurilor, un "nu știu ce" șăgalnic dând culoare substantivelor și verbelor. Toate simțurile colaborează intensiv, făcând ca vizualitatea (generatoare de miraje), auzul (captând chemări de dincolo de discursiv), senzațiile odorifere, tactile și termice (vizând miresmele, "obrazul gutuilor", zăpezile) să sugereze sensuri neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mea / e trupul femeii". Nimic senzual; nimic din angelismul petrarchisto-romantic, ci "femeia fatală", "femeia abis" care "fi-va focul și marea și aerul / și ziua a șaptea când apare memoria" (Noapte cu măr). Niciodată melancolizat, adoratorul nu-și ascunde reacțiile fruste. "Aș vrea să-ți arăt, doamnă, că uneori lupul e partea / bună din mine" (Cârjele și mărul). În refrene se succed orbul, oglinda, noaptea, nămolul; pe o singură pagină din Alte schițe ale lui Vitruviu, se succed trimiteri varii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vasile Cârlova, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri ș.a. Dacă funcția culturală nu le-a fost contestată (de la N. Iorga la Ovid Densusianu, G. Bogdan-Duică, D. Popovici ș.a.), controversa asupra capacității lor de a putea vorbi posterității prin emoție, frumusețe frustă mai fusese abordată de G. Călinescu, Perpessicius, I. Negoițescu, Nicolae Manolescu, Paul Cornea ș.a. Nouă, așadar, în cartea lui S. nu este preocuparea, ci realizarea unei sinteze și metoda aplicată (tematismul lui Jean-Pierre Richard) unei materii pe nedrept disprețuite. Criticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
sa. A mai tradus din Cesare Pavese, Dino Buzzati, Francesco Arcangeli, Anna Banti, Giacomo Debenedetti, Luigi Pirandello, Italo Rocco, Elio Vittorini. Ca prozator, C. este autorul a două volume. Romanul Seara, când se-nchide poșta... (1971) prezintă, într-un limbaj frust, impregnat de oralitate, o serie de scene tipice din viața unui târg oltenesc din apropierea Craiovei, pe fundalul întunecat al evenimentelor sângeroase generate de cel de-al doilea război mondial, culminând cu declanșarea și înăbușirea rebeliunii legionare din 1941. Volumul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
afirmarea directă și personală; a dovedit talent În adaptarea la context. Polimorfismul, anarhia tranziției i-au lăsat libertatea de inovație. Nu doar În viața socială și politică, ci și În cultură, În câmpul științific, universitar. A descoperit că stilul popular, frust, direct, accesibil nu mai are căutare și s a transformat În contrariu, exploatând „tensiunea istorică”. Grobianus a devenit „clasă superioară”: elitist, prețios, academic. Adesea hieratic. Se propune pluralitatea, descentralizarea, amestecul, postmodernitatea? Personajul devine imediat individ distinct, unic, personalizat. Cultivă acum
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ghid pentru a vedea cum se cheamă), e doar o țară catolică. Cele două lecturi zilnice: Ciocârlie e prea erudit, prea multe citate, n-are trăiri personale, e prea filtrat, prea rafinat. Să vedem mai târziu. Eliade e adesea prea frust, se exhibă prea mult, se lamentează, alteori e exaltat peste poate. Încerc să Înțeleg ce a trăit când a decis, aici la Lisabona, să nu se mai Întoarcă În țară. Ambele cărți au fost extrem de bine primite, trebuie să caut
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dintre ultimele:cuo ușă închisă în spate, Wikander stă așezat într-un fotoliu ușor de paie, cadru de prim-plan favorit în pictura scandinavă clasică atunci când a încercat sugestia fragilității umane, figurată îndeobște în variante feminine; decor simplu, uneori chiar frust, al epuizării, bolii sau presimțirii morții. Paloarea morbidă a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Nu doar fiindcă e simplu: dar auzul nostru regăsește mișcări, o viteză și un balans pe care le cunoaște deja și care-i sînt aproape familiare. O operă îi impresionează uneori pe oameni prin ceea ce are mai banal și mai frust ori, mai adesea, prin ceea ce nu era în momentul în care artistul a compus-o, dar a devenit, însușită fiind de către public. Odată ce cavalcada Walkiriilor a intrat în programul muzicii militare, iar Venirea primăverii a fost cîntată cu aceleași inflexiuni
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
aripi ale o.: există orientarea radical textualistă, așa-zis tardomodernistă, concentrată pe „ingineria textuală” și pe „textuare” (Gheorghe Iova), există un o. prozastic propriu-zis, care combină echilibrat textualismul și autoreferențialitatea cu un realism mărunt și fragmentar, preocupat să valorizeze cotidianul frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea carnavalesc apocaliptică, flamboaiant postmodernă (în maniera lui Thomas R. Pynchon), marcată de truculență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
arătând în acest sens că bustul cezarului era privit cu o anume teamă de natură religioasă, romanii având obligația de a arde tămâie în fața acestuia, ca semn al supunerii și loialității lor361. Aceasta dovedește o dată în plus că, în ciuda realismului frust cu care era înfățișată, imaginea împăratului avea un caracter sacru. Iconografia romană avea însă să fie reconfigurată prin noile formule de reprezentare vizuală a sacrului datorate oficializării în anul 313 d.Hr. a religiei creștine de către împăratul Constantin cel Mare
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Hristos. Fiind captat de clișeele și metaforele specifice artei cinematografice, privitorul trăiește pe tot parcursul filmului, conform opiniei teologului rus Andrei Kuraev, cu impresia că cineva îl forțează în permanență, încercând să-i stoarcă măcar o lacrimă 518. Prin redarea frustă a pasajelor de o violență demnă de orice reprezentație horror, filmul îi provoacă privitorului, fără nici un fel rezervă față de acesta, un acut sentiment de compasiune umană, datorată chinurilor fizice suportate de personajul principal, a cărui trăire stârnește fiori de gheață
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
spirituale ale acestor creații. (***, Ghid de artă creștină..., p. 285). 424 Victor Ieronim Stoichiță, Experiența vizionară în arta spaniolă a Secolului de Aur, Editura Humanitas, București, 2011, p. 43. 425 Ibidem, p. 91. 426 Creația marelui artist impresionează prin reprezentarea frustă și extrem de realistă a scenelor biblice, precum și prin apropierea debordantă de aspectele și personajele lumii reale, în realizarea unor lucrări de inspirație religioasă precum Chemarea Sfântului Matei (1599-1602), Sfântul Toma necredinciosul (1602-1603), Îngroparea lui Hristos (1602-1604) sau Moartea Fecioarei (1605-1606
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
neutri doctrinar. Astfel, pentru DSM-IV (după Livesleyă: diagnosticul personalității histrionice își are originea atât în modelul psihiatric clasic al dezvoltării psihosexuale, cât și în fenomenologia clasică privitoare la isteric. TP schizotipală se corelează cu ideea lui Kraepelin privitoare la formele fruste de psihoză - în cazul acesteia, schizofrenia. Personalitatea de tip borderline și narcisică au bazele în gândirea psihanalitică mai recentă (Kernberg și Kohută. Personalitatea evitantă descinde din concepția învățării sociale a lui MILLON. TP antisocială împrumută mult din doctrina psihopatului sociopat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
apar la 45 min., până la 2 ore de la ingestia dozei toxice. Triada clinică: CONVULSII + RESPIRAȚIE ACIDOTICĂ + COMĂ este sugestivă pentru diagnostic. Alte simptome și semne clinice: Tulburări digestive: grețuri, vărsături. În 5,76% din cazuri apare hepatită toxică cu aspect frust sau cu encefalopatie hepatică (hiperamoniemie, hipertransaminazemie). Tulburări neurologice: Confuzie, vorbire incoerentă, amețeli, cefalee, agitație psihomotorie. 75 ROT exagerate, ataxie, midriază, nistagmus, hipertonie musculară. Convulsii tonico-clonice cu debut brusc, generalizate, refractare la tratamentul anticonvulsivant obișnuit. Comă convulsivantă (tonico-clonică), fără semne de
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
special cele subtotale drepte și stîngi, are un procent limitat de apariție, pînă la maximum 8 la sută. Raritatea apariției acestei complicații este dată și de nedepistarea ei și aceasta din două motive: - simptomatologia acestui diabet este, de cele mai multe ori, frustă, bolnavul nereclamînd, decît uneori, tulburări minore ale digestiei, cum ar fi: apariția unui sindrom diareic, fără explicații, mărirea, uneori, a poftei de mîncare, apariția, uneori, a poliuriei, fără polidipsie, care este pusă pe seama diferitor cauze (la bătrîni - pe apariția tulburărilor
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
interior, c�ț ?i pe acoperi?ul-teras? amenajat la 55�m deasupra solului. Din punct de vedere plastic, aceast? construc?ie monumental?, animat? de policromia logii-lor ?i de urmele sc�ndurilor cofrajului, l?sate brute pe beton, are un caracter frust original care inaugureaz? o estetic? nou?, �n opozi?ie cu purismul anilor �20. Aceast? concep?ie estetic? era deja vizibil? �n �c?șu?a de week-end� (Boulogne-sur-Seine, 1935) de Le Corbusier. �n orice caz, acest �beton brut� (Le Corbusier) fondeaz
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
adâncă: ceea ce apare ca de salvat neapărat din vechea situație înainte de afundarea în necunoscutul celei noi trebuie să fie cumva indispensabil, definitoriu. Spune-mi ce salvezi în caz de urgență ca să-ți spun cine ești! Ca și cum în cuvântul "neapărat" - limbajul frust al necesității - rezonează neputința de a mai recurge la apărarea curții de judecată a rațiunii critice, imposibilitatea de a o mai convoca și consulta după toată fastidioasa ei rânduială constitutivă. Omul rămâne vulnerabil la maxim, complet neapărat în raport cu ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dacă vreun clasicist al agresiunilor sexuale l-ar fi întrebat pe Rică la ce chinuia fata în halul ăla (admițând că deținătorul secretului nu i-ar fi pocit pe loc mutra curiosului) probabil că răspunsul ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și deznădejdii, dacă nu cumva dincolo de ele, sub pielea lor falsă, de fard, cu mâna deja bâjbâind prin armurăria secretă a sinelui. Punând-o jos, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
exprimarea dorințelor: să primească un dar pur, o investiție de maternitate absolut necondițională, care să nu implice câtuși de puțin intrarea într-un sistem de obligații. Un dar care să fie, așadar, doar dar, nu par de legat, ce reamintește frust de aservirea omului de către mediu. Dar nici un dar nu poate fi complet purificat de așteptarea repetării lui, prin care el introduce în existența primitorului - în chiar structura dorinței lui - un țăruș al dependenței, pătrunzător cu atât mai adânc cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]