898 matches
-
Mă gândesc la Christina Domestica și Vânătorii de suflete a lui Petru Cimpoeșu, Derapaj-ul lui Ion Manolescu și - iată paradoxul cumplit - Sînt o babă comunistă! a lui Dan Lungu. De ce anume? Pentru că tema romanului având un titlu atât de frust și de confesiv, atât de vinovat și de sigur pe sine, este - precum-pănitor - incapacitatea acomodării. Cu vârsta, cu regimul politic (indiferent care), cu singurătatea, cu trecutul, cu mărturisirea și tot așa. Dacă ne uităm atent peste biografia naratoarei acestui volum
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-a consemnat senin și lucid momentele premergătoare agoniei. Epitaful de pe mormîntul său sună frust și grăitor: "Sunt mulțumit că sunt ființă umană și fericit de a fi creștin." Și astfel, om și totodată creștin, Toni Halter cîntă la orga bisericii din orășelul Vella și totodată își acoperă paginile jurnalului cu însemnările iscate de întîmplările
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
este, știm deja, al timpurilor noastre, dar operele luate în discuție nu par să fie câtuși de puțin anterioare acestor vremuri. Mutatis mutandis et consideratis considerandis, demersul acesta aflat la limita de sus a implicării existențiale are ceva din curajul frust al studiilor Constanței Vintilă-Ghițulescu. Singurul bagaj cultural permis aici e literatura, cu toate artificiile ei speculative. Nu istoria literară înțesată de liste, așadar. Ca orice volum reunind o sumă consistentă de eseuri pe măsură, însă, și acesta e pândit de
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
Câtă dreptate!!! Scrisoare către Radu Moraru Aș lăsa deoparte polemica dintre noi, pe teme gazetărești. Ea nu prea are importanță acum. Admit că m-am pripit cu o comparație nefericită. Altceva m-a mișcat în replica ta, dincolo de tonul ei frust. Spui că traversăm poate cea mai importantă lună din acești ultimi 20 de ani, că ți s-au scurs cei mai frumoși ani ca apa în nisip, că nu mai vrei să ratezi și că te gândești la viitorul fetiței
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ocolit nici metalul, nici bronzul și nici variantele lor industriale, un fel de semipreparate, cum ar fi tabla de exemplu. Și paradoxul lui începe tocmai aici, pentru că, deși este un artist robust, din specia celor care visează monumental și meditează frust asupra materialului și a disponibilităților sale, Aurel Vlad și-a construit personalitatea și s-a impus în conștiința publică printr-un fel de arhitecturi ale vidului, de frize realizate prin decupaj, la limita eposului etnofolcloric cu ironia ludică și cu
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
bine, pentru că făcuse studii la Hoogere Inland School. Acasă la el se vorbea Teochew, limba strămoșilor care emigraseră din China de Sud pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. E drept că el s-a ferit de capcanele sofisticatei vieți javaneze, preferând viața frustă a insulelor; asta s-a datorat Însă bogăției și generozității familiei lui. A scris odă după odă despre viața pescarilor, dar n-a lucrat niciodată ca ei, la drept vorbind, de muncit n-a muncit niciodată. Crezi că asta-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
constituie un real pericol pentru specie. În aceeași măsură în care oamenii văd și ei în ea o amenințare. Fapt ce le determină să rămână circumspecte și să nu-i caute tovărășia. În consecință, dialogul cu ele este cât mai frust, incidental și neinteresant pentru niciuna din părți. De altfel, cele mai triste și umilitoare experiențe le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vechi. E adevărat că persoanele actualmente cele mai vârstnice s-au născut într-o epocă în care Securitatea socială nu exista și în care recurgerea la îngrijiri nu era ceva de la sine înțeles. Generațiile vechi sunt obișnuite cu o medicină frustă și mai dificil de atins. Viitorii oameni în vârstă ai societăților noastre, acordând o valoare din ce în ce mai ridicată sănătății, vor avea o altă atitudine și în medie venituri mai mari, permițând deținerea unor asigurări complementare. Tendința lor de a consuma mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
noroc vorbindu-i neștiut de sus, din Înaltul aerului. Dispunea de un organ aparte pentru tot ce era insolit. I s-au imprimat violent În memorie imaginile cele mai incandescente și pe acelea mi le-a transmis - În stare primară, frustă, protoplasmatică -, nu pe altele. A fost, la propriu, dar și la puterea imagi narului, un paradis pierdut America pentru Mrs. Flory... La fel cum e pentru mine o parte din lumea străbătută cu privirea preț nu de unsprezece, ci de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
frumoase, câte femei elegante nu i-au căzut victimă! De cele mai multe ori, agresiunile s-au limitat la dibace fluierături printre dinți (exersate îndelung pe stadioane) și la sugestii sexuale (mai vagi sau mai concrete, după caz), exprimate într-un limbaj frust și acompaniate de inevitabile răgete cacofonice, traducând râsul proletar. În câteva rânduri însă, lucrurile s-au complicat: au intervenit pipăieli, atingeri libidinoase pe păr, pe sâni sau pe coapse. Cine n-ar putea recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
culturii care o precede în mod necesar, și poate apărea ca o sărăcire și o degenerescență numai în raport cu aceasta. Barbaria, spune Joseph de Maistre, este o ruină, nu un rudiment. Cultura este așadar întotdeauna preeminentă. Până și formele cele mai fruste de activitate și organizare socială, cele pe care le putem atribui de pildă hoardelor primitive, sunt deja moduri de cultură, prezentând o organizare, legi implicite, tipuri de conduită menite să facă posibilă existența grupului și supraviețuirea sa. Chiar și atunci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lor, lipsite de orice stimulare și de orice cunoștințe, nemaiavând la dispoziție nici un mare model căruia să dorească să i se conformeze astfel încât să fie replicile vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară incultă, în contrast cu formele elaborate care nu mai sunt numai cele ale artei, ale cunoașterii raționale, ale religiei, ci care se regăsesc la toate nivelurile activității umane, inclusiv la acela al conduitelor elementare legate de hrană, îmbrăcăminte, habitat, muncă, iubire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de toată diferența care separă mai multul de mai puțin: partea de energie nefolosită n-a făcut decât să sporească, sporind și neliniștea odată cu ea. Din acest moment, aceeași situație se repetă la infinit: fiecare pliere pe formele cele mai fruste ale simțirii, ale gândirii sau ale acțiunii suscită un flux suplimentar de energie liberă, o nemulțumire și mai mare și, din nou și din ce în ce mai mult, nevoia de a se descătușa de aceasta. Astfel investirea și fixarea devin cu fiece moment
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mass-media, în care se pune problema de a trăi nu propria viață, ci pe cea a altuia, care povestește, se agită, lovește, se dezbracă sau face dragoste în locul tău. Pentru că instinctele subzistă la telespectatori, neelaborate, în manifestarea lor cea mai frustă forța ca violență, dragostea ca erotism, erotismul ca pornografie și pentru că nu este vorba ca aceste instincte reduse la expresia lor cea mai simplă să se actualizeze de-adevăratelea, ci doar să obțină un derivativ imaginar oarecare, pentru că existența mediatică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
culturii. Acestor trei consecințe deja amintite li se adaugă o a patra, care le conferă "democrațiilor" moderne fizionomia lor proprie. Eliminarea subiectivității transcendentale de către proiectul galilean nu este niciodată completă, viața continuă, însă, spuneam noi, sub formele sale cele mai fruste: instinctele elementare se înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul său fizic și cel mai brutal, gândire redusă la scheme ideologice, la șocul cuvintelor și la greutatea fotografiilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că-l confruntă conștient de a pierde autenticitatea întregii povești derapînd spre kitsch prin împingerea spre burlesc și spectacular a personajelor și situațiilor, creînd chiar efecte lirice care consună cu un idilism cam manufacturier recuperabil chiar și în tonul limbajului frust al sătenilor cu o veselie și un trăirism pantagruelic. Undeva demersul cinematografic al lui Horațiu Mălăele se întîlnește cu spiritul fellinian, dar mai ales cu un film precum cel al lui Roberto Benigni, La vita e bella (1997), unde oroarea
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
în urmă cu câteva zile, făcându-mi ordine în bibliotecă, am găsit volumul de proză scurtă Proasta de Claudia, publicat de Podaru în 2004, la Editura Limes din Cluj. La data apariției cărții, mi-a plăcut scriitura directă, pe alocuri frustă și poate de aceea extrem de credibilă. Chiar i-am spus lui Podaru părerea mea. Ca să-mi verific impresiile de lectură, să văd dacă rămân neschimbate după trecerea a 5 ani, am recitit textele. Numai că în urmă cu o lună
Un caz de plagiat by Alexandru PETRIA () [Corola-journal/Journalistic/7038_a_8363]
-
scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat, a transcendenței subînțelese cu porcăria frustă și chemarea magică a rutului anonim și a erecțiilor gratuite și triste, generează nu numai un alt tip de imagine, - autentică, afurisită și surprinzătoare -, ci și o cu totul altă formă de lectură a lumii și de evaluare a sinelui
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
și apoi executarea partizanilor de la Nucșoara. Cum cea mai mare parte din volum e alcătuită din procese verbale, note informative și depoziții ale martorilor, ariditatea clișeelor folosite de Securitate are asupra cititorului un efect în două trepte: mai întîi, limbajul frust - uneori agramat, alteori sec ca o muchie de bordură - sporește impresia de mecanism al ororii în care nimeriseră partizanii. Apoi, șabloanele îți induc o nemulțumire estetică, care crește pe măsură ce curiozitatea, aflată în căutare de detalii concrete, cere un material în
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
umoristic și anecdotic, ce substituie, uneori, metaforicul. Unele poeme sunt vădit anticalofile, ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este o frumoasă declarație de dragoste, mai degrabă decât o poezie reușită), alteori tonul direct se îmbină cu tradiționalismul frust ori cu imagistica barochizantă, iar vecinătatea banalului amenință lirismul. Oricum, oscilația stilistică, datorată, în mare parte, evoluției poetului, dacă ne amintim că volumul a rezultat din înmănuncherea ciclurilor dedicate Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
a durităților firești, unde viețile sînt la fel de fragile ca și casele, precare ca mahalaua. O spoială de veselie ascunde tristețile de care nimeni n-are timp, fiindcă a supraviețui e mai important decît a înțelege. Și lucrurile sînt povestite la fel de frust cum se și întîmplă, cu o teribilă conștiință a urzelii, căreia altcîndva i se va da un sens: "rîvnim să se schimbe mereu, dar lăuntrul nostru păstrează nețărmurita lui dragoste pentru monoton, pentru vremea înceată și sigură și urăște cruzimea
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
elementară, cît și prin funcția lor practică, sînt materii brute, esențe constitutive ale lumii tangibile și, în esență, ele nu sînt disponibile pentru discursuri cochete și efecte ornamentale. Ele determină structuri, volume și tactilități, definesc spațiul și încorporează o sensibilitate frustă, însă refuză autonomizarea suprafețelor ca prezență în sine, bidimensională și opacă. Sub impactul noilor experiențe din spațiul artelor, mijlocite, în special, de tehnologiile noi, și în cadrul unei lecturi postmoderne a realului și, în particular, a expresiei în raport cu acesta, sculptorul și-
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
lui I.L. Caragiale nu îi va reproduce judecătorului insultele lui Iancu Zugravul rezumîndu-le sub: facu-ți, dregu-ți. Nu se înjură deloc la Camil Petrescu, deși se merge cu birja. Autorul e preocupat doar de tensiunea intelectuală a pasagerilor. Asupra limbajului frust al conducătorilor de vehicule, un personaj al lui Panait Istrati povestește anecdota vizitiului care îl transportă pe mitropolit. Nu își permite limbajul obișnuit și caii nu percutează. Pasagerul, în criză de timp, dă dezlegare la sudalme și echipajul ia viteză
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]