738 matches
-
buze simțeam bucuria stropilor / Când sărutam flori și păpuși de pământ” - ce dovadă mai clară a legăturii cu locul în care a fost plăsmuit, vrem, oare? Mai bine să-i deslușim frământările ce transpar din următoarele versuri: „Anii m-au fugărit și m-au pierdut în vreme./ M-am îmbătat cu picurări de flaut / Ca între stele și ceruri să mă caut, / Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Într-un alt poem, evocă într-un mod absolut original, moștenirea
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
peste geană în tihnă. Nu! I se zbătea inima ca un iepuroi înfricoșat de câte ori vreun fir de zgomot i se năzărea prin vis. Treaz fiind, nu era mai vrednic! Un zbucium de șoapte auzite și înțelese doar de el îl fugărea să-l răpună la tot pasul. Și, deși nimic din cele simțite nu se-ntâmpla, el își potrivea răsuflarea cu tactul ascuns al spaimelor ce-l stăpâneau din pruncie. Totuși, când făcuse zece ani, primise un dar. Era în vară
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Toate Articolele Autorului într-o lacrimă se zbătea de ceasul morții o altă inimă crescută aproape de cealaltă cultiva uimire de jur împrejurul venei asemeni unei aorte în ritmicitatea aripii aș fi căutat amintirea primului zbor ca o stâncă dezlipită din obrazul muntelui fugăresc îndrăzneala pietrelor de a smulge drumurilor castitatea umblatului dăruiesc viață cu împrumut și nu permit sinceritatea ca o dulce povară de întoarcere în mulțimea umbrelor am sângerat în podurile palmelor tânguirea pietrelor suspendate în gesturile pruncilor pentru a nu mai
GLASUL PRUNCILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367312_a_368641]
-
dialectale dintre cei doi romi provoacă suferințe uneori amuzante în viața cuplului. O dată așteptam cu ei autobuzul, și nea Gheorghiță Ciobotaru îmi spune enervat, știind că mă pasionează istoria limbii țigănești: -Uite nevasta mea nu pierde autobuzul (hasarel), ea-l fugărește (nașavel). De atât timp îi spun să zică cum trebuie. Soția lui evident supărată declară: -Daaa, știi tu bărbate limba mea. În ursărește „nașalau” înseamnă că pierd. Am încercat de multe ori să le explic că „hasarel” și „nașalel” sunt
O MICĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367477_a_368806]
-
fiul lui cu nume-titlu: Simionu li Vaida; „Vara aceea am încălecat capra Cârnei, vaca ei, cum ziceam noi în bătaie de joc”; „vreo zece ani de agoniseală, pe șantierele de la oraș” pentru un clopot de suflet; „Vaca Vioara care mă fugărea pe pășune când o pășunam dimpreună cu ceilalți copii de seama mea, în vacanța de vară”; „Vor sărbători în curând, călare pe un butoi autohton, cu horincă de prună curată”; Vara, fata lui badea Văsălie dormea pe prispă - de unde a
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
timpul irosit Mă va preface surd și orb. Rătăcit prin tranziție, Alții mi-au dictat traseul; Făcându-mi percheziție, Mi-au luat din mine eul. Mi-au furat ziua de muncă Amăgindu-mă cu Domnul; Mărunțișuri îmi aruncă, Noaptea-mi fugărește somnul. Pe viață ei nu mai pun preț; Legea zilnic o tot schimbă. Ne râd în față cu dispreț, Ei vorbesc o altă limbă! Ne-ar impozita și anii Să nu mergem nici pe jos; De-ar ploaua din ceruri
RĂTĂCIT PRIN TRANZIŢIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367147_a_368476]
-
de vorbe Clevetiri, vorbărie sub soare, demult la Sfinții Împărați, biserica veche pe calea dintre gară și centru Alerga aerian, valuri sub zmeie într-un vis răsuflat despre Julia May Spre toamnă, când vânătoarea se domolește - soarele și luna se fugăreau cu viteză de carusel În grădina Elisei cireși pârguiți își plângeau frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
în zi Luna stârnea valea cu lumina-i difuză Buruieni rânjeau pe cărări fără capăt Furtuna jelea împovărate oglinzi Nouri biruiau pe Iepuroaica cea Stearpă Ciuperci de tot felul se adăpau din pâcla cerească Vânători sfărâmau pojghița tăcerii scrobite Luna fugărea nimicuri prin făgașuri sfioase Căile se lichefiau - potecile se cutremurau - Se anunța o noapte ca oricare alta De departe oglinda cu vise chema pe Julia May pustietate, cununi din brad și pipirig, închipuiau pustietatea singurătate lângă cascadă, sub umbrar posteau
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
ești la fel ca noi Arăți venetic, miroși a „spaima păgubașului” Culege recolta și „du-te acasă învârtindu-te” Dincolo de câmpuri, dincolo de orizont. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Dincolo de heleșteiele cu nuferi cerbul și elanul se fugăreau besmetici Șarpele cu clopoței aluneca pierdut Se ascundea în scoarța de anin Scotocea muierea-vraci cununi de cedru Pentru foc vânătoresc, o scoarță de mesteacăn Și crăci de arțar zburlite în grămezi Și scoarță din ulm de meșterit canoe cerbul și
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
cu clopoței aluneca pierdut Se ascundea în scoarța de anin Scotocea muierea-vraci cununi de cedru Pentru foc vânătoresc, o scoarță de mesteacăn Și crăci de arțar zburlite în grămezi Și scoarță din ulm de meșterit canoe cerbul și elanul se fugăreau besmetici dincolo de heleșteiele cu nuferi De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Când el ar sosi, mlaștini i-ar putea contopi descompuse-n miresme de cărnuri apuse Când el ar sosi, peștii ar putea să dispară ca țărmuri
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
sfântă tară, Dă-mi din puterea ta, de veacuri adunată, Să pot răbda rușinea ce-ți stă acum povară. Ești dată la străini, bucată cu bucată, De pe pământul tău pe care m-am născut, Ca un vânat gonit... ce-l fugăresc dulăii, Sunt alungați părinții, când încă n-am crescut. Din trupu-ți ciopârțit se-nfruptă azi călăii. În verdele naturii, păstrată de martiri, În aur strălucind, pe fruntea ta, coroană, Cu mintea lor bolnavă, lipsită de sclipiri, Ne sapă gropi comune
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
două străzi distanță de centru se termina cu pretențiile de oraș, fost capitală de județ. Vedeai des care cu boi în care țăranii sosiți de peste Olt aduceau produse la piață. Pe străzile pline de praf vedeai copii desculți care se fugăreau. Desculț am trăit și eu, din primăvară până toamna târziu. Aveam doi prieteni, colegi de clasă, cu care băteam țurca pe maidan și făceam schimb de cărți de aventuri ferfenițite. Iarna grea din '54 mi-a rămas proaspătă în amintire
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
plânge cu lacrimi de crocodil, e plină de sânge, poartă mănuși albe, par niște aripi de rechin. Nu este clipă de pierdut, Se clatină zidurile, orga tot cântă Orgolioasa orgă de lut, O furie de undeva, de lângă. La-li-lo-la, do-fa-mi-sol Mă fugărește, latră la mine, Ce e cu tine, în care rol Încerci să te afirmi în lume? Cine este organistul nebun, Ba eu, ba tu, ba un intrus, Ne cântă orga pe ultimul drum, Orga-i tăcută, eu parcă-s dus
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
cu șeile goale la sosirea dimineții Sângele urcă și coboară coline; știe drumul se grăbește, e încă departe de galopul nebun. Inima-l strunește din zăbale ca pleoapele să cuprindă cerul și cu lacrimi de ploi, să ude pământul rumen fugărit de vânt. Apoi ca o trecere prin câmpie lasă amintirea în gândul femeii, la început un plâns, un nechezat departe la cotitura râului sălbatic unde trece un pod și ajungem la dăruirea trecutului din noi. La sfârșit fiecare caută în
CAII SOMNULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348037_a_349366]
-
tatălui ei, un tiran, curvar și un bețiv, dar care se lipi de sufletul celei mici.Se lumina tot când micuța îi zâmbea și gîngurea trăgându-l de mustață... Anica văruia case și făcea curățenie pe la alții mai căpătuiți...fuseseră fugăriți de comuniști, li se luase totul și acum abia aveau cu ce trăi. Tatăl ei nu se putuse obișnui cu sărăcia și plecă de acasă la una din concubinele lui, unde și muri, lăsând-o pe Maria, soția lui de
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
tu ceva! Șiretul de Negru-Cioară prinse din zbor cum stă chestiunea și se lansă într-o ipoteză: - Permiteți, Majestate, să vă raportez! Noi îi urmărim mai de mult pe conspiratori și-acest nemernic de Mărțișor ne-a scăpat. L-am fugărit până la graniță, însă el a reușit să fugă la Soare-Împărat, de unde a cerut ajutoare ca să facă răzmeriță. - Spui tâmpenii, idiotule! îl admonestează împărăteasa. Mărțișor vine cu Primăvara, afurisita de vrăjitoare, fiica lui Soare-Împărat. De ce crezi că o aduce acest Mărțișor
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
inima poemului Orizontul e doar o eșarfă ANATOMIA UNEI BUCURII Clipele se ciocnesc puternic, Ca la biliard, Se împing într-o mecanică osândită În buzunarul timpului, bastard. Noaptea, pulsează, rană deschisă, Cresc mărăcinii tenebrelor, liniștea Își linge rănile domnișoară proscrisă Fugărită-n orice cotlon De lama tăioasă din umbra cuvintelor. Clipele ciocnite, fiecare în propriul buzunar, Sunt repede de-o mână nevăzută Aliniate pentru același desant Al geometriei mute unde geografic nu au hotar Hotarul și el la rîndu-i are traseul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică lirică la Gellu Naum!) Deseori, se poate remarca familiaritatea adresării: „În sfârșit, Bukowsky, iată-ne față în față. Tu, așteptând moartea ca pe un pisoi care-o să-ți sară pe pat , eu, fugărit de-o fantomă în somn.” Ceea ce este surprinzător la Evanghelia cerului este ușurința cu care operează inserțiile, stabilind o reală conexiune ce este resimțită atât la nivel emoțional, cât și intelectual. Poeziile deja consacrate devin, acum, provocările unor poeme sublime
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
și ciulinii din ochii tăi sechestrați ca într-o reclamă proastă la Proculin alerg pierdut printre zgârie nori noxe și claxoane cerșind atenție un gest o privire sau măcar un ești orb? ce mama dracului fac jogging la 4.02 fugărind un zâmbet pe o coapsă de cer peste creierii intoxicați de tine ninge a anulare Referință Bibliografică: Intoxicație / Violeta Florentina Ion : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Florentina
INTOXICAŢIE de VIOLETA FLORENTINA ION în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351826_a_353155]
-
că nu știi niciodată ce poate să-ți rezerve viața”. Au mai ajutat și ei la niște treburi, mărunte, ca să facă față. Nu au văzut nici un bărbat prin bătătură și deja se gândeau la cai verzi pe pereți! Femeia a fugărit un cocoș să-l prindă ca să-l facă friptură pentru musafiri. L-a tăiat nea Ghiță, asistentul, nea Ion, nu putea să taie păsări, îi era milă. Nici de mâncat nu prea se omora. Până avea să se facă friptura
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri/ săpăm tunel,/ Învingătorule,/ noi fugărim timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul său a prins aripi cu care s-a înălțat peste condiția de muritor, dar „neocrotit de
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri/ săpăm tunel,/ Învingătorule,/ noi fugărim timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul său a prins aripi cu care s-a înălțat peste condiția de muritor, dar „neocrotit de nuferi” (Să-ți leg nuferi la
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
trebuia să uite ca să poată da voie egoului său teluric să conviețuiască pe pământ: “Singur mă pierd în lume, neștiut de nimeni”. Se recunoaște poet: “Un solitar, / Ce-a râs amar / Și-a plâns mereu” (Epitaf, 1965:152), însă mereu fugărit de destin să fie singur, doar el și gândurile sale. Cugetă: “Când voi fi liniștit, voi scrie un vers / În care veți vedea că sunt părăsit - “ (Epitaf, 1965:152), manifestare firească a celui supus să trăiască la marginea dintre dimensiuni
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
credeam că toți cei care pleacă Se întorc în stoluri, înc-o dată, La copiii singuri, înapoi. Nu știam conceptul „relativ”, Iar în scurta mea copilărie, Totul aducea a veșnicie, Lingușind instinctul meu nativ. Azi știu... Dar nu-nțeleg de ce, Tot fugărindu-mi visele prin lan, Uitam adesea, tată, să te am, Ca mâine să-ntreb lanul : „Unde e ?!” Nu mai e nici lanul, nici dumneata nu ești... Spicele-au căzut, cu multă vreme-n urmă ; Mi l-au păscut combine, pe
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
expuși forțat la atmosfera contaminată a imensei nave. Până la urmă cu toții, exceptându-i pe Tuf și „mercenara” Rica Downstar, cad victime creaturilor monstruoase slobozite din bazinele de clonare ale navei. Călare pe T-Rex, pe care-l controlează telepatic, Rica îl fugărește pe Tuf. Mai degrabă din noroc, decât din calcul criminal, Tuf scapă de urmăritorii săi, care sunt lichidați de tunul cu plasmă, montat pe un hol de către fostul militar Jefri Lion contra lui Kaj Nevis. Acesta din urmă se dovedise
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]