25,640 matches
-
unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția vii ce fug de viață Speriați ca de-o invazie barbară Și nu iubesc și nu întreabă și nu dau Numănui nimic Nici chiar lor, Atâția vii care par morți de mult În ei înșiși, în mine. Din acest oraș De unde încă n-
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
faste - în umbra mîinii mele Altă umbră Bucuria Sfidează Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă lasă Prinsă-ntre
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
pășit peste el și m-a sărutat. Nu simt niciun gust de sânge mi-a zis cu vorbele rujate că în altă seara când într-o baltă de sânge-am dansat. Orașul a devenit o mâzgălitura o pisică mi-a fugit din umbră și din galop a oprit doi căi că smoala în smoala blănii ei. doi căi cu scheletele prelungite într-o caleasca în care ne-am urcat surâzând și-am coborât acolo în acea seară când am luat-o
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
mîini și-o mestecăm tăcuți noi rezistăm ne doare și nu murim Orice ar fi - noi nu murim nicicînd nicicum nici dacă vrem Oamenii-și vor căuta moarte și n-o vor afla vor dori să moară și moartea va fugi de ei - așa ne-a blestemat pe toți trei mama ținîndu-ne în poală și cîntînd încet Mama ne-a scăldat de mici în lapte amar de mamă amară Noi nu murim ci numai trecem întunecați și foarte singuri carnea noastră
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să uit că undeva în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic de făcut în legătură cu lumea. La ultima curbă, pe strada Lermontov, o
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
era un continent mic pe mal peștii aveau gânduri de om în undițe mici. Sîmburi de cireșe negre Timp ros de eșecuri tu vezi viața ta în trecut fără tine ești tu spaima toarnă zile grele în tine oriunde ai fugi altceva te găsește unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune fără tine ești tu spaima toarnă zile grele în tine oriunde ai fugi altceva te găsește unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze în nelegiuiri, amenință Tiberius, avea să fie legat de o lance (curia) și ținut astfel pînă se va tămădui (cura) de nărav. Hunarus, cam iritat, traduse dacilor sentința și condamnatul fugi, huiduit de toți. Iar tînăra daciță se apropie de cel ce-i făcuse dreptate și-i sărută genunchii. Prefectul, surprins de gest, simți deodată un lucru foarte curios pe care nu putea să și-l explice. Femeia nu mai isprăvea
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
în biblioteci și în grădinile universităților americane, tinere emancipate îți parcurg jurnalul cu strîngere de inimă pentru potretele femeilor care defilau în viața ta. E vineri shabbat și seara se prelinge încet pe străzi, călduroasă Tu din București ai fi fugit imediat la Balcic Eu mă grăbesc să iau metroul să mă întorc acasă Mă trezesc recitindu-ți jurnalul în Întoarcerea huliganului lui Norman Manea Și găsind lucruri pe care nu le-am notat În lectura verișorului lui Norman, Ariel, care
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
-mi călcați de-acum pe zeu -în Lăcașul Cel Din Carele Sunt Cântă însuși Orpheu Cu toate cele șapte vieți preschimbate-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost! Astfel am fugit din patul de spital Insultat de crezul lor desuet - în obraz îmi crește un ciudat animal Care mă înghite încet, încet, Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine, Să aflu că
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Emil Brumaru Pluteam în basmul nostru fericiți, Dar au venit amurguri reci cu cețuri grele, Pe geamuri dalbe s-au tras lungi perdele, Piticii n-au mai fost de elfi vicleni momiți Să fugă halandala printre ciupercuțe Iscate de sub frunze vechi sau chiar din scorburi, Balaurii învinși de fel de fel de morburi Nu mai făceau cu capetele tandre huțe Spre-a legăna cîte-o elevă rătăcita, Cu rochia îmbujorata și cam scurtă, Ce scarpină
Pluteam în basmul nostru fericiți (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7175_a_8500]
-
ar fi să o cumpăr și să ți-o aduc ca s-o citești și să ai apoi ce-i povesti măritului Șah, pretinzînd că ai inventat singură poveștile ce le vei fi citit de fapt în carte? - Bună idee, fugi de cumpăr-o! Slujnica se duse în oraș, cumpără best-seller-ul cu cîțiva bănuți și i-l aduse într-un suflet Șeherezadei. Povestitoarea, cu cartea în mînă, se așeză pe divan nervoasă. Întîi nu văzu aproape nimic. Ceru înfrigurată să i
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
delicat, de o seriozitate exemplară și pe care doar timiditatea excesivă îl reținea încă s-o ceară în căsătorie. Marianei i-ar fi surîs, și-ncă cum, dar uite că n-a fost să fie. Ea trebuia să plece, să fugă iarăși peste graniță - domnul Carsky a fost singurul din fabrică căruia i-a împărtășit planul ei, cu două zile înainte de a-l pune în aplicare. Dacă ăla s-ar fi putut numi plan - să dispari, să-ți iei lumea-n
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Ana Maria, draga mamei, trecuse prin iad... În urma răspunsurilor la interviuri - n-a fost persecutată de Ceaușescu, de Miliție, Securitate și comuniști; pe ea bărbatu-său a băgat-o-n rahat, din cauza lui ar fi fost arestată, din cauza lui a fugit... - a primit verdictul și statutul de azilant economic. A fost transferată într-o cameră fostă bucătărie a conacului, cu trei sîrboaice și deja îi era mult mai bine. Într-o săptămînă găsi o limbă comună cu colegele de cameră, prin
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Maria se lipise însă de bunică-sa și de-acum și de maică-sa; fără s-o știe, era friptă de dorul Marianei, după ce o auzi de trei ori la telefon. Cum o aduc sîmbăta aici, îi spuse maică-sa, fuge la telefon, strînge receptorul în brațe și-l pupă, mămica mea scumpă, te iubesc și te aștept să vii să mă iei la tine... Îi trebuiau bani, îi trebuia o slujbă bună, greu de găsit prin împrejurimile pensiunii din Sfîntul
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
rochie din catifea roșie. Regina mamă mulțumește pentru mamă. Femeia a vrut să se sinucidă, dar s-a răzgândit. Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botnițele miros a salivă învechită. Frumoaso, cu pistruii copiilor tăi abandonați în ploaie! Frumoaso, cu reginele care fug din palate ca să chiuie la porțile scunde! Frumoaso, cu mamele care-și târâie sufletul pe prispa copiilor patricizi! Adoarme-mă cu același cântec de leagăn! Despre sfânta În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai. Nu știam dacă trebuie
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
deschizându-i lăcașul cel sfânt. 5. Sărutul celor de-acasă, rămași mai bătrâni între ziduri. Urma, în care-ți strecori piciorul și-l retragi zimțuit de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
și mâine și încă privirile mele ți se rostogolesc printre degete ca niște castane coapte prea fierbinți n-ai să afli niciodată cât de puțin cât de mult ți-ar fi plăcut nouă luni și jumătate ce curent sec! cine fuge în jurul focului de-i pleoștește limbuța de cață? ne-am plimbat de-a lungul ei ca pe corso (măcar o dată în viață) tăcerea asta-i o iarnă învinsă orgolioasă - floricele pe geamuri pe câmpii ochiul și-a avortat irisul se
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ei vitreg, toate poftele și ceva în plus pe deasupra? Nu avea ea tot ce-i trebuie, ce-i mai lipsea? Asta nici Kiki nu prea știa bine, ca și mulți alții înaintea ei sau după ea, care se duceau și fugeau chiar spre Paris, fără să știe bine de ce și pentru ce. Mama lui Kiki o iubea mult pe fata ei. Și ea ținea tot atît de mult la mama ei. Și totuși. Ceva nu mergea. Cînd erau împreună se ciondăneau
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două zile de când s-a întâmplat să lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a tăiat drumul de parcă ar fi vrut să mă oprească
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
cu clopul și vestea cea mare din războiul troian ultimul sulițaș s-a întors pe scut cu suflet persan fetița cu chibrituri plânge întrebi de ce e cu putință limba înțelepților ca un aforism în aval întrebi de ce ucenicii toți au fugit ca un psalm rătăcit în savană un afluent al zilei e ochiul sacrificat în catastiful cu amintiri cum ai sculpta o ispită în majolică înlăuntrul acelor întâmplări radioase s-a arătat lucrul în sine și erai orb un ghepard cu
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
ispită în majolică înlăuntrul acelor întâmplări radioase s-a arătat lucrul în sine și erai orb un ghepard cu pete de smalț ar fi trecut se zice printre oameni și ei n-au fost izbăviți prin șipotele iuți de miracole fug fiarele pământului aburii ies din gheizerele gnozei ca niște osanale pe ruine cartagineze și-n tabere codicele își așează ginta lăsând de strajă Septuaginta usus rei printre ferigi volatile și fulgi albi de întuneric pășește el cu scorii spongioase de
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără număr reîntrupate Cuceritorii au fugit învinși Nu e umilință mai mare decât fericirea condamnaților Așezându-și tăcuți suferința la rând În așteptarea focului doar pentru a lua-o de la început Putrefacția purității și puritatea putrefacției Pe Himalaia urlă zăpada cu palmele împreunate V Cât din
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
-se Făt Frumos la Miezul Nopții Născut, Spune-le toate acestea drept numele tale către Mireasa Zeului-Om Ea însăși invocată cu numele Moxeia Raiter Zeea Salmoxiană Fata-Fecior Cavaler Kabyr Fură Scalda de Aur cu apă din Râul Botiza și fuge pe calu-i de zmeu pământul rupând Și de la urmă o ajunge blestemul lui Hexalmoxis Moș Călugăr: Cine-a luat sacra albie de botez, Fecior de-a fi, să se facă fecioară de prunc născătoare, Fată de-a fi în
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]