909 matches
-
special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
de avarie, în care destrăbălarea indica sens unic și atingea curbe ascendente îngrijorătoare deteriorând „echilibrul” reclamat de consens al opțiunilor și agre(ment)ărilor pe eșichierul vieții politice și sociale. Alcovuri căptușite cu mătăsuri, catifeluri și finețuri exotice de unde ies fuioare prelungi de fum străveziu și cu mirosuri aromate exotice devastatoare de rășini de palmieri, molizi și cedru amestecate cu emulsii de agurid, esențe de trandafiri și garoafe din diminețile cu zori încă nedezmeticiți de teritorii fără repere geografice sigure, poate
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
Acasa > Versuri > Visare > AM SĂ RĂMÂN Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am să rămân la poarta ta de veghe Când se coboară liniștea-n fuioare, Să torc duios din clipe efemere Un fir de borangic pentru inele. Cu ele ne-om lega de veșnicie Fântâni secate, și-or găsi izvorul, Iar ciutele rănite prin poiene, În iarba verde-și vindece piciorul. Nu va mai fi
AM SĂ RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367653_a_368982]
-
mâna. Doamna își prinse bogatul păr, îl împleti și, tăindu-l, chemă un boier din rând: - Am rugămintea, vornice Ureche, ca această cosiță să o așezați pe lespedea de mormânt a soțului meu, Eremia Vodă, la mănăstirea Suceviței. Boierul luă fuiorul de păr castaniu al doamnei sale, reintrând în mijlocul celor ce o priveau cu ochii înlăcrimați. Ea înmână pumnalul soldatului, își sărută fiii pe frunte privind tăcută drumul ce o depărta de pământul peste care domnise și pe care îl voise
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ALBASTRE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 160 din 09 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Un rest de suflet trist Și-un petec de pământ O cruce grea pe umeri Și năluciri de vânt O inimă pustie Și un fuior de gânduri O dragoste sublimă Și doar...câteva rânduri O lacrimă pe frunze De portocali târzii Nisip pe mal de mare Și scoici în cochilii Un pescăruș ce țipă Sărutul dând spre astre Îmi tulbură tăcerea Singuratății-albastre Coline cu măslini
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
zării Cu fulgi albi, ninge lăptos, Pe zăpezile-ntristării Toate ning și dor pufos. Ninge cât o revărsare De suspine albe, moi Și cu spaime trecătoare, Toate ning, ningem și noi. Ninge gros cu alb subțire Tors din albul de fuior A cămășii pentru mire, Toate ning și toate mor. Ninge totul și tot ninge Pe cearșaful alb întins Sub mireasa ce se stinge, Toate ning, tu nu ai nins... Blestem de Siberii Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de gheață
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
o liniște clară, de seară de început de octombrie, când totul în natură începe să aibă parfumul și forma amintirilor verii. În jur, nici țipenie de om. De undeva, dintr-o curte, se simțea miros de frunze arse și un fuior de fum se înălța tremurând, către cer. Din loc în loc, șiragul caselor era neprevăzut întrerupt de câte un mic scuar sau de o biserică. Am apucat-o pe o stradă pe care nu mai fusesem până atunci. După câteva case
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
glume nesărate ale copiilor orășeni, care se uitau lung și curioși la un desculț, îmbrăcat cu niște izmenuțe de pânză, o cămășuță de asemenea din acel tort din cânepă cam grosuță, legată cu un cordonaș dintr-un material împletit din fuior tot de cânepă. Acesta eram eu, copilul de la țară, care se uita speriat la mașini, la căruțe, trăsuri ce alergau în toate direcțiile. Prea puțini vedeau că printre ei se plimba un neavenit, un profan în viața orașului. La scurt
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
este trăirea absolută a realității transcedentale: „Fără durere, fără bucurie, Eu caut în natură pretutindeni ideile.” Sau: „Eu sunt dintre acei Cu ochii halucinați și mistuiți lăuntric, Cu sufletul mărit Căci am văzut idei.” Unele imagini din poezii sunt barbiliene: „Fuiorul tors al creației mi-e povară, Și de mă apără, mă și măsoară.” În „Ceasul dintâi” e imaginea haosului original, feerie cosmică pierdută prin oraganizarea unei lumi a suferinței umane: „De nu m-ar fi chemat pe cruce-aș fi
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
e alta mai frumoasă, I-am auzit dinspre lumină- „Măi, Nicule-ai vinit acasă?” Da, am venit, chemat de cine Nici nu mai știu de-atâta treabă, În jur doar zumzet de albine Și coasa fulgerând prin iarbă. Pe văi fuioare lungi de ceață Și-un tulnic lăcrima în zare Când m-am trezit spre dimineață Cu fruntea arsă de sudoare... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Pastel... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015
PASTEL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348579_a_349908]
-
lui Iisus, era cu doar câteva luni mai mare decât Mântuitorul: ...Florile dalbe lel de măr (R), Mititel șî-nfășățăl, Înfășățăl în flori de măr. (R), Fașa-i dalbă de mătase, Împletită-n cinci și-n șase, (R), Cârpe dalbe de fuior. Dar la El cine-mi aleargă? (R), Aleargă ș-aleargă Sfântu’ Ion Șî din brațe că mi-L luară, (R), La râu’ Iordan că-mi alergară, Unde țâșnesc trei izvoară, (R), Trei izvoare din trei munț’: Un izvor cu lapte
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai lotului cu viță de vie, mai întâi tata scotea ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză din fuior de cânepă țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic și îi încărca în căruță, apoi bota cu apă, o putină pentru a avea și apă pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, un calup
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
întâlnească pe poet la Iazul Maicii, apoi o luau spre Cătărămești, spre Pârâul Luncii, ea, îmbrăcată tot mireasă într-o rochie albă-albă, cu cununiță de flori de câmp pe cap în loc de pirostriile de la biserică și prin păr cu beteală aurie, fuior de beteală căzându-i peste coapse prin părul mătăsos până la glezne, ea la brațul lui, cavaler și mire...Se jucau de-a nunta, seara, noaptea, până oboseau și apoi se trăgeau pe la casele lor sleiți de somn și de foame
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
bob de strugure lumină apusul strigă prin pana ce cade încet din cer nu plecați voi zilele mele senine recele pătrunde prin căldura temătoare o rază de soare dezgolită și străluciutoare dansează în apus de roșu pe fereastra mea un fuior dintr-un nor, clipește speriat o aripă zboară albind cerul liniștea picură ca ceara fără sunet podeaua amintirilor mele suspină noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă cu gheță-n inimă firul gândului din deșertul sufletului meu s-a
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
la fiecare, ce-a rămas am umplut cotiga să-ți aduc și ție trăgând-o pe cărare. Nu te-am găsit acasă și m-am întors, am pus razele de lună la locul lor, însă o bătrână le-a făcut fuior de tors iar din mămăligă și azi mănâncă un cocor. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Marea cu sarea / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
până diseară Când socul crește să te vadă. Iar se face de-o dorință, Vara sângelui deschis Vinul îl pregătește-n viță -germenele unui vis- și-n ogradă când mă-ntorc eu voi fi bătrân atunci, chiar dacă clipele mai torc fuiorul ascunselor porunci. Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere,nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri
ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348252_a_349581]
-
mei s-au dezlipit din vis Alunecând în umbră sub pământ, În cer o poartă albă s-a deschis Ca sufletul să intre în cuvânt. Tata ară câmpu’-n interior Cu plugul strămoșesc cel tras de boi,p Mama toarce fuior după fuior S-aibă-n iarnă ce țese la război. Fluieră prin oase câte un vânt De crucile ușor li se-nclină, Prin aerul zidit în duhul sfânt Ce satu’-l împinge sub colină. Nici la asfințituri nu se opresc, La ei
PĂRINŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347710_a_349039]
-
au dezlipit din vis Alunecând în umbră sub pământ, În cer o poartă albă s-a deschis Ca sufletul să intre în cuvânt. Tata ară câmpu’-n interior Cu plugul strămoșesc cel tras de boi,p Mama toarce fuior după fuior S-aibă-n iarnă ce țese la război. Fluieră prin oase câte un vânt De crucile ușor li se-nclină, Prin aerul zidit în duhul sfânt Ce satu’-l împinge sub colină. Nici la asfințituri nu se opresc, La ei întunericu-i lumină
PĂRINŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347710_a_349039]
-
îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]