1,614 matches
-
și totul era lumină... lumina aceea alb-strălucitoare, dar atât de albă și strălucitoare și bună și blândă, încât lumina soarelui părea umbră pe lângă ea... "Acesta este Fiul Meu cel iubit, de El să ascultați"... Ei, asta-i ! Știam că nourii fulgeră și tună, dar un nor care să-ți vorbească nu știam că există... Și totuși... era. Atunci am înțeles secretul omului : când omul spune că e fericit, înseamnă că știe că Tatăl Lui e acolo și chiar dacă nu-L poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că nu se-nsoară să se așeze și el la casa lui, cu copii cât e tânăr acu' era trist, trist de-mi venea să plâng de mila lui. Cât despre vecinu' Cleopa măcar ăluia toată vremea-i tuna și fulgera (mai ales de când se însurase), nu mă miram de el. Ba gurile rele scorniseră că nevastă-sa, acră și nesuferită, striga la el câtu-i ziulica de mare acu' mai și înnebunise: se făcuse pâinea Lui Dumnezeu de când Îl văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la alții, că se lasă cu cântec... Știi cum e omul nostru... Te pârăște, fiindcă-i place să-ți facă rău. Nu cumva și tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o reteză Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fie demult inginer la Uzinele Malaxa sau poate chiar profesor la Institutul Politehnic... Și cum această conștiință clară a valorii sale profesionale nu se putea sub nici o formă să-i fie obnubilată de nimeni și de nimic, el tuna și fulgera zilnic contra impostorilor, invidioșilor și sforarilor infami, din cauza cărora se produsese descalificarea lui profesională, și imagina cu stăruință și îndrăzneală strategia unui adevărat război contra acestora, în scopul revenirii în serviciul pe care îl avusese la radio. Din păcate, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la Securitate, explică bătrâna. Frate-său așa a pățit cu unul din ginerii lui și-a ajuns bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie frică și de umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pahare, a făcut ochii roată și a hotărât că în apartament aveau să rămână doar părinții mei și Pitu... Nineta, pentru că nu deschisese gura toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Știți, zice directorul, copiii sunt sensibili și orice discuție de acest gen poate avea urmări. Am și eu, aveți și dumneavoastră copii și cred că... Dumnezeule mare! Ha, ha, ha! Directorul era îngerul meu păzitor! Omul care mereu tuna și fulgera, de parcă era trimisul pe Pământ al lui Gebeleizis, zeul tunetelor și al fulgerelor, din câte ne-a spus proful de istorie, îi dădea cu flit lui Burtă Multă, marelui Burtă Multă... Așa carevasăzică, te dai cu pușlamalele, nu sprijini autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum poți gândi în întregime coerent și logic? „Dumnezeule, acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dómine) Pérez și Chiorul Fadrique, spițerul din Puerta Cerrada. — Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă spuneam, cherchelit bine după niște stacane de Valdeiglesias. Se sculase În picioare, răsturnând un taburet, și cu palma pe mânerul spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care În realitate Îi aparțineau lui don Luis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când a bătut iarăși orologiul, pe la jumătatea lui mai, tocmai cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spune el. În analogia sa, România este soția bețivă, iar UE este soțul naiv. Giffey îi spune că Berlinul oferă de 20 de ori mai multe beneficii familiilor copiilor decât o face Bucureștiul. ”Prostii”, îi spune Drăghici, care tună și fulgeră despre țara sa, mai notează săptămânalul. Giffey s-a întors la Berlin și a cerut o listă cu noile sosiri. Astfel a aflat că de la începutul anului, 68 de copii din România și Bulgaria și-au găsit locul în sistemul
Der Spiegel, reportaj în Fântânele: primarul cere bani pentru centrul cultural. Damian Drăghici: ”România, nevasta bețivă. UE, soțul naiv” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78512_a_79837]
-
și clasicii. Alde Dinu Săraru, care trebuia să se iscălească pe versurile lor ca să poată intra pe post, dar mima faptul că le-ar cunoaște și nu mai e nevoie să le citească, a venit odată în redacție tunînd și fulgerînd că într-o emisiune aș fi introdus o poezie cu cruci și cu biserici, care n-a fost vizată de el. Probabil îi făcuse observație un ștab mai mare că nu ar fi fost îndeajuns de vigilent. Cînd i-am
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
curăția ei este epifanică, precum în acest minunat poem: "de cum te-ai apropiat/ - înaltă și dreaptă smerenie - / cu adevărat ființă născută/ în țara celor o mie și unu de izvoare/ purtând pe frumte însemnele pădurii// un pod de lumină albastră/ fulgeră peste leșul râului/ îmbălsămat cu fuior/ și cu flori de salcâm și de regina nopții" (31). Legătura cu ancestralul nu e nici ea uitată, străbunii sunt prezenți și vii, ca, în altă notă, una satirică, de această dată, socialul contemporan
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
erau degradate. Gunoaie, haite de câini înfometați, unii suferind atroce de boli ale căror infecții sunt vizibile, răspândind în aer duhoarea lor. Mă întreb: ce caut eu aici ? Președintele Uniunii Scriitorilor, Laurențiu Ulici, e de o umoare masacrantă, tună și fulgeră, critică la dreapta și la stânga. Mă ascund de persoana lui, cunoscând antipatia lui pentru persoana mea. Am fost nominalizată pentru Premiul Eminescu, de mai multe ori și el (și alții ca el) au fost deschis împotriva mea." (pag. 49) Alteori
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
și mere acrișoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci. Oamenii pistruiați trebuie să se spele pe față cu apă la miezul nopții, când cântă cocoșul; tradiția spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulțesc . Dacă tună și fulgeră în ziua Sfinților Apostoli, nucile și alunele vor fi viermănoase. Acum, potrivit tradiției populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane și lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite și să
Ce e indicat și ce NU ai voie să faci de ziua Sfinților Petru și Pavel by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75621_a_76946]
-
pătratul zilei se conjugă,/ Pașii lor sunt muzici, imnurile-rugă./ Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,/ Vindecă de noapte steaua 'n tremurare.// Pe slujite vinuri frimitură-i astru'./ Munții'n Spirit, lucruri într'un Pod albastru./ Raiuri divulgate! Îngerii trimeși/ Fulgeră Sodomei fructul de măceș." Să fie, între cer și mare, în albastrul credinței bătînd în verdele păcatului, aici, dialectica (vorba lui Dodds) sufletului grec? Acela a cărui intuire spunea Barbu că e o favoare a zeilor? Zei de piatră și
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
și alte mituri lirice delirante). Că a murit prea tînăr, fără a-și fi realizat destinul, este foarte adevărat. Numai că acea frîngere de linie, în procesul său de creație, împiedicîndu-i elanurile inițiale, i-a răpit putința de a-și fulgera mesajul, de tipul precocității romantice, care a îngăduit unei serii de mari lirici europeni să se realizeze înaintea vîrstei de treizeci de ani." Prefigurarea lui Negoițescu este izbitoare, atît sub raportul tezei generale, cît și în traducerea ei prin expresii
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
sau vibrația acordurilor muzicale îmi transmiseseră o neliniște lăuntrică. Dintr-o dată, un țipăt sfâșietor a spintecat tăcerea... Am sărit de la pian. M-am repezit spre odaia de culcare a lui Caragiale. În ușa deschisă, d-na Caragiale privea îngrozită. Moartea fulgerase viața marelui nostru scriitor într-o clipă - esențială - sinteză a unei existențe de o vioiciune spirituală excepțională: Din ziua aceea n-am mai cântat splendida sonată a lui Schumann” 22 1. Silvian Iosifescu, Caragiale, Editura de Stat pentru Literatură și
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
hieratică, rigidă ca un platou pentru emergențe de neuitat, poartă un creștet răscolitor, portretul omului de la 1848 s-a preschimbat în zeu imprevizibil, - Ormuzd al bunătății care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar mitologicul, ivit în zariștea unor atare incidențe, își fulgeră analogia dincolo de localizări pedante. Compatibil cu arbitrarul unei vaste imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
voi să-ți fiu,/ Căci iubindu-te sînt viu,/ Iar a m-avea depărtat/ Zi că mă ai și-ngropat” (Nume)./ „ Gurița deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă iai, foc simt că m-aprinde./ În brață-ți mă ții, fulgeră văzduhul,/ La sînu-ți mă strîngi, caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și de repetiții fastidioase, survine ca din întîmplare cîte o turnură metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
ploi torențiale, grindină. Dracii fug din calea lui și vin pe pământ, unde se ascund sub copaci sau chiar în trupurile unor animale. Așa se face că una dintre superstițiile legate de Sf. Ilie este aceea că dacă tună și fulgeră, oamenii trebuie să își facă semnul crucii, pentru că Dumnezeu i-a dat voie Sf. Ilie să lovească orice pentru a doborî dracii, mai puțin crucea. Când morții se veselesc Copiii din cartier erau chemați, în ziua de 20 iulie, sub
Tradiții și obiceiuri de Sf. Ilie: Ce nu ai voie să faci azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63780_a_65105]
-
celui, mult mai greu, al seninătății mărinimoase. Abia un sonet al lui Voiculescu va întrezări, ambiguu, printre rânduri, finalitatea chinului dintâi: „Frumoasă, tăinuită în straie de solie/ Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie." La această experiență completă, a tristeții fulgerată de fericirea pe care-o promite și-o răscumpără, poezia noastră pascală, despărțită în idilă și coșmar, prima neștiutoare, parcă, de suferința căreia-i urmează, al doilea oprit, neîncrezător, la pragul minunii, nu mai revine. Cu o excepție puțin cunoscută
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]