254 matches
-
cuprinsul Europei iubea. ținea strâns în brațe femeia. O iubea între cer și pământ, în nesfârșirea albă a dăruirii de sine. Și mai era ceva în expresia bărbatului, ceva care, în mod inexplicabil, neașteptat, îl tăie drept în inimă. O fulgerare de diamant. O tăietură fină, surprinzător de profundă. Și durerea îl făcu să geamă. Privea chipul bărbatului, fără să-și mai desprindă luneta de la ochi. Aștepta. Nu, nu mai aștepta nimic. Participa. După un timp, își trecu luneta dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Femeia îl privi drept în ochi și, după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai ales... Aurul brățărilor și scurtele fulgerări ale vreunui felinar aprins luminau interiorul trăsurii. După o vreme, cu ochii închiși, ca în transă, Zerenda își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tărie (41, p. 42). Preponderența Sf. Ilie nu trebuie să ne mire, având în vedere felul înfruntării și cel cu care aceasta se poartă. Sf. Ilie a devenit nu numai un patron meteorologic, dar și campionul luptei cu Diavolul. Orice fulgerare este privită în popor ca o lovitură dată Diavolului de către Sf. Ilie (32, p. 200). Tot Sf. Ilie este cel care, potrivit mitologiei folclorice, se va lupta cu Anticrist la sfârșitul lumii (32, p. 197). El ajunge chiar să fie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în miturile șamanilor despre originea sacră a tobei. Dar și în credințele și practicile ce însoțesc construirea propriu-zisă a acestui instrument. Copacul ales în pădure nu este unul profan. El este indicat fie de spirite, fie chiar de zeu prin fulgerare. Mai mult decât atât, în practicile, credințele și visele inițiatice ale șamanilor se pot recunoaște unele elemente din scenariul mitic al potopului : călătoria pe mare până la un munte (ca în majoritatea legendelor despre potop) sau până la un copac (ca în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doua, la mine ca să nu copiez din caietul de aritmetică al lui Zoli, la tablă ca să ne scrie ceva, la florile de la fereastră ca să le mute ghivecele În lumină. Se iscălea În caietele noastre, după ce ne trecea notele, cu o fulgerare roșie. O clipă după aceea, o auzeam criticînd scrisul lăbărțat al cîte unuia. I-l și Îndrepta pe loc. Mă revăd și pe mine, În fața Învățătoarei noastre, ridicîndu-mă În două picioare pe cît de sigure, pe atît de inspirate și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
geamurilor. Afară era viscol. Un viscol puternic, care zguduia pereții și ridica zăpada. Nu putea ajunge la geam, dar știa că zăpada e purtată de vânt pe Întinderea largii poieni În care se aflau fiindcă Întunericul camerei era străbătut de fulgerări albe. Furtună de zăpadă. Era noapte, dar nu foarte târziu. Străjile de jos nu se culcaseră. Cina Încă nu venise. Dar Oană știa că aceea nu putea fi decât ultima lui noapte. Luase decizia cu o săptămână Înainte, când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
s-au plimbat în cerul de dor Cu ploaia sărutată de-o umbră, Cu brațele albe de zori Și sufletul aer de-o zână. Prin parcul cu băncile noastre Plimbarea albastră dansa ca un vis. Ne urmărea întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fie înțeles și, dacă se poate, ajutat să ajungă iar la Piatra Domniței. Ilinca se uită într-un anume fel la Bărzăun, apoi amîndoi la Virgil și toți trei la Vlad. Dar toate aceste priviri s-au succedat într-o fulgerare de secundă. În ochii fiecăruia fu descoperită înțelegerea necesară pentru a-l primi și pe actor în grup. Gata, nea Petrică, luă cuvîntul Ilinca, s-a făcut!... Ne-ai convins că ții cu noi și ai noroc că ne ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acest fund, cu care de abia a făcut cunoștință. Își obligă simțurile să calchieze imagini pornografice pe fundul ăsta bombat și fără perso nalitate. Fundul nebunei devine singura entitate cu care relaționează real, cea care produce în creierul lui o fulgerare modestă. Cade cu fața pe spatele nebu nei și amândoi rămân nemișcați. Trece un minut, târând după el niște lanțuri grele, de oțel, de care stau legate câteva mii de ceasuri de buzunar, defecte. Ai terminat? Vocea nebunei s-a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ci ele, cuvintele aforismului, sunt tocmai ideea, mesajul în cauză, de felul substanțialului. După lectura celor două cărți de aforisme, „Stropi de înțelepciune” și „Gânduri diamantine”, ale ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu, ni se dezvăluie însuși aforismul fulgurare și fulgerare autoritară, cu amprenta de caracter a autorului. A da, ca autor, la iveală un aforism înseamnă de fapt a te da: întreg, fără de rest. Înseamnă să cioplești în cuvinte până la gând, până la temelia ființei tale proprii, ca om. Întrebarea la
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
somptuoase, ca profesor al fiului lui Carol al X-lea (la Turin, la Viena și la Praga)! Notăm, în treacăt, încă o asemănare a celor doi matematicieni. le amândurora suferă de un anume abandon: a lui Galois, e scrisă în fulgerări întrerupte, între două închisori și un duel, în scurtele răgazuri pe care i le acordă un destin nemilos; a lui Cauchy, se întinde monotonă pe vreo 800 de memorii, în voia facilității unui talent prolix. Totuși spectacolul acestei vieți prodigioase
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rezumatul celorlalte. Sau numai al uneia. Îndeajuns pentru a deține știința producerii și a folosirii pietrei filozofale. În afara transformării metalelor vulgare în aur, aceasta mai asigură și o viață nesfârșită, deplasarea instantanee în orice mediu și invizibilitatea posesorului, la dorință. Fulgerarea adversarului. Castelanul nici nu a părăsit Domeniul; din donjon, nevăzut, urmărește totul. Așa stau lucrurile, dar oamenii cred că el vine în Stațiune pe ascuns, mai ales noaptea. La Cazinou, lumina s-a stins, din senin, de câteva ori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cum pe de altă parte și tu, cititorule, nu ești foarte sigur de ce ți-ar face mai mare plăcere să citești: sosirea într-o gară veche, ce-ți dă senzația unei reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc zborul ultim. Nașterea acută a dicteului de către daimonul, "dublul lăuntric", deschiderea la fel de acută a primirii dicteului și energia acestui zbor fulgerător au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând că astfel voi reuși să alung gândul insistent ce mă urmărea ca o umbră răutăcioasă. Revenind În camera unde Îmi petreceam majoritatea timpului, scriind și răsfoind tot felul de cărți, am realizat Într-o fulgerare de secundă că motivul real care a adunat În mine atâta tensiune, zbucium și chiar revoltă... era cu totul altul. „De ce a trebuit să plece?” Și doar m-a avertizat că „ea” a vândut totul la Ploiești și s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
momentele de groază trăite de poetul Mihai Eminescu care a fost internat cu forța În ospiciul de la Mărcuța de către „măcelarii” culturii din vremea respectivă. Cum a fost posibil? „ O, Doamne, Doamne!”, Întocmai cum o făcuse poetul, Într-un moment de fulgerare conștientă, În fața lui Vlahuță, Înainte de a deveni cetățean al tainei, adunând În acest suspin, el - sinteza Întregii lui vieți, noi - durerea unui plâns și-un număr infinit de chinuitoare Întrebări.” La rubrica “Poesis”, Vasile Sevastre Ghican apare cu un ciclu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noapte, pe o ploaie torențială, te-ai întors cu tunul tras de o pereche de boi în loc de caii cu care ai plecat în aplicație? ― Eu sunt, domnule locotenent colonel! - a răspuns Dumitru, în timp ce prin mintea lui a trecut ca o fulgerare acea întâmplare. Și-a amintit și felul cum, cu tot echipamentul și armamentul pe care îl avea asupra lui - ud până la piele - a început raportul: „Să trăiți, domnule căpitan...” Acum, în fața ochilor sfredelitori ai comandantului, retrăia cu mai mare intensitate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o vorbă. ― Ce ai? Ești supărată? Din nou tăcere... ― Aimée, ce înseamnă asta? Rămânea mai departe mută ca piatra. ― Dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune, ce ți-am făcut, cu ce am greșit față de tine? În clipa aceea, într-o fulgerare a minții, avui pricina supărării cu o claritate desăvârșită. ― Aimée, ești geloasă? Crezi că mă uit la Veverița? Ah, prostuță mică, de ce te cobori atît? Nu te-aș da pe o sută de veverițe. Ea începu să plângă și se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vinul are gust de tămâie cu aromă de iasomie. Vinul are gust de sânge de animal. Helen se duce cu paharul gol în bucătărie și, în momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor pe loc, zice. Leagă un laț de gâtul vacii, o târăsc prin abator și, în timp ce zbiară, îi taie de vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile valurilor. Deodată, lumina păru să se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același timp. Apoi o fulgerare Învălui Întreg corpul navei, făcându-l să lucească În toată lungimea sa. Dante auzise povestirile marinarilor din Pisa. Vorbeau despre corăbii cu năluci care lucesc În largul mării. Și le luase Întotdeauna drept ceea ce erau, niște povești de bețivani, istorisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor, cu piscul învăluit în nori. — Ce dracu’ mai pune la cale acum nebunul ăla? întrebă el furios. — Poate că situația i-a scăpat de sub control, zise încet Iocasta. — A fost ca o... începu Virgil, apoi se opri. — Ca o fulgerare a morții, încheie Iocasta. Nici unul din ei nu a mai dormit în noaptea aceea. — Pe drumul de întoarcere, a povestit Virgil, mi-am recăpătat harul. Știi? Și apoi l-am pierdut iar. Am mai călătorit. O singură dată. — N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și luna, {EminescuOpIV 259} Tu, care ești enigma obscurei conștiinți, Cuprins-abia de-o minte, din miile de minți, Tu, stingere! Tu, chaos - tu, lipsă de viață, 70Tu, ce pân și la geniu spui numai ce-i în cărți; O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme, Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]