247 matches
-
luceferismul acesta autohton, de vreme ce nu se hrănește dintr-o excrescență a ideologiei religioase iudeo-creștine, ci dintr-un titanism arhaic, al "vârstei de aur". De aceea, "geniul" eminescian se autodenumește impropriu astfel (datorita modei romantice); el e clar un titan de dinaintea fulgerării speței de către Zeus. Relațiile sale cu Demiurgul sunt altele; a se revedea Luceafărul. "Cenzura transcendentă" ar trebui să-i limiteze acțiunea, nu cunoașterea. Are dreptate discipolul unei asemenea tradiții (Th. Codreanu) să parieze simultan pe reflecție și pe iubire. Așadar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viciul de gândire al lui H.-R. Patapievici" se află în modul defectuos "de a generaliza cazurile particulare". Niciodată nu se cuvine să confundăm accidentalul cu ontologicul", suntem avertizați, și se constată că la autorul Politicelor, de fapt, "primează nu fulgerarea faptelor, ci a esențelor poporului în mijlocul căruia viețuiește. De aceea, critica lui nu seamănă cu a lui Cioran, ci cu a lui I. Ludo, din revista Răspântia, din anul 1947, când ataca nimicitor România, pe Rebreanu și Iorga, identificându-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
roșu cu moț, sînt mică! conformismul tău sexual ține de tragic, ține de sublim, actul sexual ține de ridicol, linii de triaj mult în lateral, stația Adjud pe lărgimea ei, podul peste Trotuș înainte de a fi Siret și schelăria la fulgerări de scîntei deasupra locomotivei, verde buretos, surii în fereastră instantaneele de elemente metalice curmeziș, luminile prea răsfirat satul de luncă, două urme pe platoul podgoriei Nicorești, pe coama de carton gudronat beculețe roșii, zecile de metri de instalație, minciuna ornament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Trecura ani și mulți s-au dus, Pe neagră timpului cărare, S-au strâns că firul tors pe fus, Da-n caier ce mai este oare? De ce e viata-o fulgerare? Încât n-apuci măcar a ști Ce ni s-a dat la fiecare Sau viitorul cum va fi? Câte au fost nu se mai știe, Ce-au trecut fără de rost, Putine-au fost cu bucurie Restul numai dor și post
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93316]
-
sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca fulgerat.. cu ochii sticloși, plini de mirare, îndreptați spre Căpitanul Baltă.. Câteva clipe, toți securiștii încremeniră ca niște statui, cu armele întinse înainte. Întâlnindu-i privirea, toți avură o fulgerare de șovăire.. dar, în clipa următoare, instinctiv năvăliră asupra lui și, mai mult de frică, începură să-i care cu patul armei, cu pumnii peste cap.. peste unde se nimerea, strivindu-i trupul cu o ură de neînchipuit. Sub ploaia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
am ajuns într-un loc în care aerul se făcea mai proaspăt, iar deasupra capetelor noastre apăruse un punct luminos: o spărtură din boltă lăsa să pătrundă puritatea albastră a luminii din miezul zilei. Ochii mi-au fost izbiți de fulgerarea aceea intensă. Cu un fir de glas, Aia mi-a șoptit că, în clipa aceea, întocmai atunci și în locul acela, noi ne găseam în inima cosmosului. Aici e Ombilicus mundi, exact ca la Delphi. I-am simțit mâna apucându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
epistole. Poate că vreau doar să-mi fac cunoscută suferința atroce a destinului meu. Până acum strategia asta a dat roade... Lumină Pentru mine și Aia nu mai există vreo umbră de îndoială: trăim în transparența totală a sufletului. Cu fulgerările-i orbitoare, lumina ne inundă trupurile când suntem împreună și de fiecare dată, când ne privim, fie și de departe, comunicăm fără cuvinte. Aceeași tihnă spirituală își are sălaș în noi. Ademenire thanatică Dimineața, insula e străbătută de o ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cuvântului arbre 433 este barre: arbore circulatoriu, cerebel, arbore al vieții, copac al lui Saturn sau al Dianei, cristale precipitate într-un copac lovit de trăsnet, chipul vostru care ne scrie soarta pre solzul trecut prin foc al țestoasei, sau fulgerarea voastră face să țâșnească dintr-o multiplă beznă lenta mutație a ființei în Logos? Nu, spune copacul. El zice: Nu! În scânteierea trufașei sale frunți. Arborele vieții este un arbore central, stejar în Galia, tei în Germania, frasin în Scandinavia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintre pictori ar fi putut s-o reprezinte, poate Campin, Memling sau Van Eyck. Dar ea nu era acolo. Și apoi ceasurile se porniră cu toate să sune, anunțând ora patru. Niște muncitori reparau ceva la parter, ciocănind de zor, fulgerări de lumină țâșneau și se retrăgeau, amestecându-se cu durerea mea de cap. M-am pomenit scormonindu-mi mintea în căutarea a ceva ce mi se păruse foarte important să nu uit, ceva în legătură cu noaptea în care zăcusem pe stânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un nor, nici un tunet, doar aceste uriașe izbucniri de lumini fugitive, silențioase, galben-alburii. Discutasem cu Hartley, discutasem despre trecut, gustasem din nou acel fluid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parodii și nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin și o apariție relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără viață/De-nfrigurare-i totuși plin./ Trist, soarele de-apus, revarsă/ Asupra-i valuri de rubin.// Și tot palatul parcă-arde/în fulgerări crepusculare-/Și nu e nimeni viu într-însul,/Pe scară nimeni nu apare...// Coboară soarele în neguri/ Și umbre lungi încep să vină;/ Grădinile îmi par stropite/Cu mii de picuri de rugină”.2) Dar tema asupra căreia aș fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe cei plecați. Dar ce era de fapt acest spirit urgentist? Cum se manifesta el? Un adevărat urgentist ajunge la diagnostic cu o viteză uluitoare prin bagajul lui inegalabil de cazuri similare, trăite de-alungul anilor. El ierarhizează ca într-o fulgerare situația și gravitatea diferită a cazurilor, are o ordine a investigațiilor, pe unele așteptându-le în timpul operației, cunoaște intuitiv rezerva de viață a unui caz de mare gravitate, știe cu precizie când, în ce moment să opereze, care este gestul
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
ce cuprinsese întreaga lume, pare că totul luase foc, în înălțimi și pe pământ era iad, când și când câte un șuvoi de ploaie, apoi dintr-o dată băierile cerului se rupseră și potopul se năpusti peste lunca de jos. În fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de sfârșit, norii să-i atingi cu mâna alergau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sunt poeme În Înțelesul curent al cuvântului”, ele sunt „rechizitorii scrise Împotriva uitării” și pentru <puterea de a ne fi rușine> de ceea ce am făcut rău, mănați În comunism”... dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal/ Pe negrul fulgerării grotescului mortal”..., cuvinte pe care Tăcu le-a scris și le-a spus nu În 1992, ci mult Înainte , iar alții le invocam abia În iulie-august 2006, când În sfârșit, vorbim și noi despre dosarele securității, despre cutare sau cutare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
al cuvântului și nu ,,cântă” nimic; scrise Împotriva uitării și pentru puterea de a ne fi rușine, ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să le apucăm. În această lungă și labirintică existență, care uneori are aerul - sau caricatura! - unui basm! Iar aceste „semnale” care „trădează” o „dublură” a Memoriei Îi apar naratorului proustian, lui Marcel, doar În zorii senectuții; astfel, el trăiește acele fulgerări ale memoriei, care nu este, cum spuneam, cea „diurnă, curentă”; ci cea care se hrănește din scene și figuri pe care le „pescuiește” dintr-un strat sau altul epic al trecutei existențe ca un „avertisment” față de formele de suprafață, lucitoare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și cea a „meseriei” sale, Încât arta romancierului este fulgerarea unei idei, pe care nici el n-o Înțelege prea bine - dar o ascultă și o servește, se arată față de „ea” răbdător și infinit modest! -, dusă apoi pe drumurile de carne, de sentiment și luptă ale unui oarecare „profil” posibil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru că "obsesiv, asemenea grafii și locuri inaccesibile ne urmăreau fără istov" comentează domnia sa în Prefața volumului "le plimbam zile și nopți de-a lungul unor lungi intervaluri pe oglinda receptivă și impresionabilă a ochiului, pentru ca, după luni de căutare, sub fulgerarea unei clipe, să se preschimbe în semne și sensuri". Un asemenea exemplu este comentat în capitolul Doină, Doiniță..., un "răsunet" juvenil perenizat prin Doina. Aici se discută despre căutările pentru lămurirea unei lecțiuni din manuscrisul poeziei, unde apărea cuvântul Pisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
semnificație în orice sfârâiac de fapt. Odată i-a sărit dintr-un ciocan, sau șmol, asta fiind denumirea corectă, i-a sărit un șpan în picior, pentru că a dat așa, ca neamul prost. N-a simțit decât o arsură, o fulgerare. Apoi a văzut la radiografie în gambă o așchie care oricând o putea lua la vale pe crac și cine știe unde se mai oprea. O pișcătură, atât a simțit. Acum zicea că, dacă face copii, ar ieși ceva între omul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintre morți. Cei ce se întorc sunt cadavre vii. Pe măsură ce-mi reaminteam unele lucruri despre el, mi se reactivau niște simțăminte politice. Nu-mi aduceam aminte un anume discurs, o anume întâmplare, ci secvențe cinematografice lipsite de accent, fulgerările acelea de memorie care te ajută să reconstitui nesigur un fel de a fi, de a se face remarcat și de a dialoga al unui om. Nimic semnificativ, totuși ceva. Și ce parlamentar băgăcios și agresiv fusese! Probabil că aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
după. La scurt timp după, dar uneori abia peste ani, reconstruind fapte și evenimente în toiul cărora te găseai la vremea aceea fără să ai habar de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
umbr-ascuns Pe strune-abea tresare Melodic, tainic, nepătruns Un cintec de chitare... Și tot vazduhu-i parfurmat De florile cochete Ce parca-acuma s-au adunat În splendide buchete... Pe palul cer din cînd în cînd O stea s-aprinde iară, Cu fulgerarea unui gând Din vremi de-odinioara... În umbră lor bătrânii tei Veghind de-atata vreme Incat-au adormit și ei.... Doar frunză le mai geme.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
împroprietăriți cu viață și cu propriul lor destin lacrima de bucurie să le-o vezi și să le-o asculți impecabil om de geniu într-un veac de chiparoși toată roua zilei tale strălucește militant cât să fulgere n urmași fulgerarea din strămoși cu aceleași epitete din același diamant.“ („Odă“, Luceafărul, 28 ianuarie 1984) „Ca astrul zilei este un om adevărat și ca lumina zilei ni-e dragostea curată istoria întreagă pe nume l-a chemat și trebuia să vină, îl
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]