461 matches
-
obscur, mort la începutul secolului, și mai ales la Walter Benjamin, autorul Operei de artă în era reproducerii mecanizate (1935), omul căruia Malraux îi datorează Muzeul imaginar, lucru trecut sub tăcere. Acest spirit rece și patetic, între atîtea alte previziuni fulgurante, nota cu privire la radio, în josul unei pagini: "Această nouă tehnică va goli teatrele și parlamentele". Benjamin, Traducătorul, omul Tranzițiilor și al Fotografiei, sinucigașul din Port-Bou în 1940, ar fi putut să-și împrumute numele sălii noastre de conferințe. Nimic nu convine
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spontaneitatea anecdotică. Mort pe front în 1916, el nu a avut timp să redacteze imensa cercetare asupra revoluției franceze la care lucra de 14 ani, ci numai Discursul preliminar, text neterminat, publicat postum, sub titlul Revoluția și gîndirea liberă. Lucrare fulgurantă (mult mai novatoare, mi se pare, decît Societățile de gîndire și democrația, pe care François Furet i-a dedicat-o) în care mediologul vede cum se pregătește un fragment pascalian dintr-un discurs asupra metodei. Scopul: "Socializarea gîndirii (1750-1789)." Idee
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a lui Bacovia, în special, în Stanțe burgheze, când, emancipat de modelele simboliste, poetul ajunge la acea poezie a stagnării și a implicitului. De altminteri, cartea Svetlanei Matta, de o concizie și o pătrundere cu totul remarcabile, plină de intuiții fulgurante, dar riguros coherente, mergând drept în miezul lucrurilor (carte care va trebui neîntârziat tradusă la noi), concordă în viziunea și referințele ei cu excelenta monografie a lui M. Petroveanu. Amândoi autorii fac foarte justa apropiere între inhibiția și abulia bacoviană
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dă spre cimitirul orașului, își organizează existența în jurul amintirilor legate de fostul ei soț, îngropat acolo (Liziera), sau de Vasile, un șofer limbut care ia în cabină un scriitor puțin dispus să comunice (Vasile), personajele creionate de I. au sclipirea fulgurantă a unui cristal finisat cu mare grijă, pentru că, spune la un moment dat naratorul dintr-o povestire, „nimic nu are mai multe forme decât banalul”. Ceea ce dă însă formă banalului este iluzia, literatura, ridicată la proporțiile unei adevărate epidemii în
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
a sensurilor în deschideri succesive din ce în ce mai vaste, care ajung inevitabil la fundamentele esteticii și la raporturile acesteia cu celelalte categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-un scenariu labirintic, din care, de obicei în versul sau versurile finale, se desprinde, fulgurantă, viziunea. Jurnalul din Carnete maro (I-II, 2001-2003) este un document emoționant, prin felul în care omul trăiește în „realitatea” unei vieți mediocre, dăruindu-se neîncetat, înzestrând-o cu acel nimb de frumusețe numit poezie. D. își scrie jurnalul la
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
critic scade considerabil în atare circumstanțe, sufocată fie de umbra densă a călinescianismului, fie de o irepresibilă ispită narcisistă. „Meditația pe marginea statutului teoretic al disciplinei” nu se constituie la G. într-un sistem solid edificat, luând, dimpotrivă, forme publicistice fulgurante. Principii teoretice justificative sunt cuprinse deseori în cronicile sale literare, ca modalitate de susținere a opțiunilor și a judecăților. Alteori sunt dezvoltări eseistice sau precizări ocazionate de interviuri. Scoase de sub povara opulențelor stilistice în care sunt învăluite, reperele teoretice ale
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
este o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată: decoruri misterioase, tablouri luminate de vis și de lună, codri seculari, stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
cuplu în condițiile unui dezastru atomic -, cât în ideea de a exploata, cu mijloacele registrelor de limbaj, incompatibilitatea socială inițială dintre protagoniști, ca și treptata lor armonizare, născătoare (la propriu) de speranțe pentru omenire. Poetul își continuă însă, după debutul fulgurant, căutările în umbra tăcerii, revenind surprinzător, după decenii de discretă creație experimentală, cu volumul Inima rezistentă (1981). Într-un text teoretic, Metaliteratura auxiliară, își expune principiile (și artificiile), în continuarea inovațiilor barbiene, în direcția unei „ciberliteraturi” apropiate în structură de
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
semnat cu inițiale, precum și cu pseudonimele Costin, C. Trandafirescu, Conțopist Trandafirescu, Pitarul Zăvoiescu, Konstantin ș.a. Temperament frenetic, însuflețit de încrederea în „steaua României”, în idealurile sale uneori utopice, acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea unui spirit exaltat și fulgurant, realist și visător. Preconizând revoluția - o revoluție burgheză - ca mijloc radical de preschimbare a vechilor rânduieli, R. se arată un vrăjmaș al marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca rod al
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Stănescu (1999). O amplă sinteză, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), se află în pregătire la propria editură, Mașina de Scris. Volumul Preludiu, panoramă selectivă a literaturii române actuale, e alcătuit de Ș. cu înzestrare de comentator și de gazetar: notații fulgurante, spontane și trasate cu o mână sigură, ce se remarcă mai degrabă prin acuitatea percepției și dezinvoltură decât prin rigoarea construcției sau prin deschidere teoretică. Dacă sinteza finală, oarecum didactică, este mai puțin convingătoare, analizele ce pun uneori în valoare
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
pasionat de teatru, în care cultivă o binevenită poezie a cotidianului, pretutindeni revelându-se un fond liric generos. Versurile, pe care le publică rar, au personalitate chiar de la debut. Cele mai realizate sunt un fel de meditații - gânduri răzlețe, reflecții fulgurante, amintiri de-o clipă, repede stinse de agitația cetății. Lirica acoperă însă un teritoriu întins, de la genul ocazional al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
1999; Biblioteca de zgomote, Iași, 2000; Pădurile celeste, Deva, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Radu Ciobanu, Ucenic la pasărea cerului, T, 1995, 9; Alexandru Spânu, „Baricada cu îngeri”, LCF, 1995, 16; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, DL, 1995, 16; Vasile Dan, Un poet de la „Hestia”, „Arca”, 1995, 10-12; Robert Șerban, Cartea poetului, O, 1996, 3; Radu Ciobanu, Construcții lirice, „Rostirea românească”, 1996, 7-8; Ion Marin Almăjan, Este dragostea o pasăre de pradă?, „Renașterea bănățeană”, 1996, 1
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
tăcerii ursuze a autorului, ci și a caracterului textelor, deranjante la apariție, ca și acum, dificil de încadrat în sistemele și grupările de referință succesive ale liricii române postbelice. Deconcertează diversitatea poeticilor invocate, trecerea, într-un spațiu restrâns, de la asociația fulgurantă la curgerea lină din graiul cronicarilor, de la provocări intelectualiste antepostmoderniste la lexicul inclasabil al poeziei populare din culegeri rare. Unitatea întregului o dă proba lecturii cu voce tare, ritmul inflexibil al unui metronom ascuns. Cuvintele sunt încercate ca monedele, după
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
pictural, dar și spiritual, pe urmele lui Marcel Proust, care îl transferă pe Claude Monet într-un personaj din romanul À la recherche du temps perdu. Limpezimea stilistică a expunerii tehnicilor picturale - circumscrise esteticii fenomenului - face din interpret, în pofida caracterului fulgurant și nefinit al textului, un scriitor al forței subtile: asociații surprinzătoare, finețe a nuanțelor, originalitate a expresiei. Volumul, de asemenea postum, Scrisoarea de dragoste (1971) reunește într-o primă secțiune șase studii și eseuri de ordin general, iar în a
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
2002, 1-2; Vladimir Beșleagă, Literatura într-o zonă a ultraparadoxurilor, „Sud-Est”, 2002, 4; Dana Boc, Ipostazele alterității, „Piața literară”, 2002, 17; Adrian Ciubotaru, Identitate și alteritate sau Un alt fel de a face critică, „Contrafort”, 2002, 6; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, CL, 2002, 8; Vitalie Răileanu, „Jocurile alterității”, RLSL, 2003, 5-6. R. Z.
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
păpădie / despre voi un cântec / nimenea nu scrie [...]. Prea vă treceți iute / triste flori de scamă / oamenii vă calcă / vântul vă destramă. / Nimenea pe lume / nu vă ia în seamă”. Cel mai frecvent, lirica lui U. se constituie în notații fulgurante, rezultat al renunțării la anecdotic, dar și la compunerea amplă, cu substrat „filosofic”. Atâta câtă există, această filosofie a miracolului se stinge în exclamația șoptită, care se vrea însă cât mai cuprinzătoare și mai esențială. Tiberiu Utan își are locul
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
cu Gheorghe Pârja). Repere bibliografice: George Vulturescu, „Fotografie după un original pierdut”, PSS, 1990, 11-12; Horia Gârbea, „Fotografie după un original pierdut”, LCF, 1991, 4; Mircea Petean, Știri de pe frontul cuvintelor, APF, 1991, 5; L. V. Delapogor [Lucian Vasiliu], Adnotări fulgurante , DL, 1997, 4; Geo Vasile, Convalescență, iluminare, rafinament, LCF, 1997, 22; Gelu Dorian, Echim Vancea, CL, 1997, 9; Adrian Alui Gheorghe, Spre o asociație a cititorilor de poezie, CL, 1998, 1; Dina Dehelean, „Doctor fără arginți”, ST, 1998, 1; Carmelia
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
ale dezarticulării în linii îngroșate expresionist. Primul volum personal, Poemele Nordului (1984), stă sub semnul „scutului iernii”, anotimp al singurătății, care îngheață imaginația și impune doar imaginea. Versurile din ciclul Trunchiuri și ilustrate sunt niște „antipasteluri” (Cristian Livescu), pentru că notațiile fulgurante, crâmpeiele de peisaj vorbesc despre o derealizare a realului. Dezarticularea senzațiilor, lipsa de coerență a eului sunt transpuse în plan morfosintactic prin sintaxa discontinuă, prin aglomerările substantivale sau verbale, prin lipsa majusculelor. Ceea ce asigură, în ultimă instanță, unitatea este memoria
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
adevărat act de curaj, remarcat ca atare de comentatori. Un act de curaj care comporta riscuri, poemele cu formă fixă producând aproape inevitabil impresia monotoniei, a repetării mecanice. Rondelul orei fermecate învederează totuși câteva atribute esențiale: „o poezie a intuiției fulgurante, uneori atroce, dar cel mai adesea discrete, de o discreție care estompează deopotrivă și disperări, și entuziasme”, ca și „un remarcabil simț al ritmului”, datorită căruia „poeta strunește admirabil materia verbală, nu prin constrângeri de sens, ci printr-o transcendență
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
neurologice; 5. crize epileptice generalizate convulsive tonico‑clonice și de alte tipuri, cu frecvență mai mare de una până la trei pe lună, cu/fără tulburări psihice intercritice sub tratament antiepileptic; 6. dureri continue sau crize, cu frecvență medie, hiperkinezie, dureri fulgurante, dureri talamice, rezistente la tratament. Notă: Copiii cu aceste deficiențe pot fi încadrați în gradul mediu de handicap, dar corelat și cu evaluarea psihosocială. b) deficiențe funcționale accentuate: 7. deficiențe în statică și mers care fac ca persoana afectată să
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Cleopatra Poenaru-Lecca, enigmatica Olga Neumann. Versurile din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se naște, viața ca interstițiu fulgurant care întrerupe pentru o clipă veșnicia. În fața morții totul îi apare poetului derizoriu, iar viața, zbaterile, iubirea sunt văzute ca fiind ilar zadarnice. SCRIERI: Titu Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
umezeau de rouă;/ se aninau de fiecare deget/ picăturile, cu teamă/ începând să se prelingă;/ iar când cădeau, din fiecare/ izbucnea un arbore în noapte”. Proza poetică Dixtuorul, poate piesa cea mai reușită de aici, este un colaj de amintiri fulgurante din copilăria eului-narator și de fragmente din Amintirile lui George Enescu. Despre melancolie (1981) aduce o schimbare vizibilă: poemele, în ansamblul lor, dar și versurile, sunt mai ample, tonalitatea mai neutră, lirismul se abstractizează, iar în limbaj abundă neologismele și
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
matcă e în esență autentică și fiindcă primește influxul de adâncime al reintegrării cosmice: „Privirea zării / e lanț la picioarele mele / din graiul izvoarelor / mi-am făcut inele”. În contrapunct cu această comuniune apare, începând cu Dor albastru (1991), meditația fulgurantă a solitarului pentru care tăcerile par a fi mai elocvente decât cuvintele. Poezia tinde să devină solilocviu elegiac, vorbind despre iubita dispărută, despre tristețea „iernii / care ne-a trădat” și a golului. Această evoluție validează opinia critică potrivit căreia aici
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]