458 matches
-
un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce Împletești frînghii de inimi rătăcite/ Ninsoare aprigă de focuri otrăvite/ Pe bolta fumegîndă Titu Maiorescu (1840-1917) de amintiri strivite>>”. Iată cum sărmanul Ion Patriche nu a putut Îmbrăca mantia gloriei din cauza unui individ extrem de suspicios care făcea legea În presa locală „..conform dispozițiilor”. c.g. Român În armata lui Hitler?! Mare vâlvă va
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
masiv, cu fața roșie și ochii bulbucați, cu barba neagră mare, revărsată peste piept și împletită, cu haină stacojie și o curea specială în care purta mai multe perechi de pistoale încărcate, cu sabie și pumnal la centură, cu fitile fumegânde ieșind de sub tricorn. Multora dintre cei atacați le părea că diavolul însuși, înarmat cât un pluton, le-a ieșit în cale. Era cunoscut prin faptul că aborda corăbii în sunet de tobă, că nu ținea neapărat să-și ucidă adversarii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
știut, profeții supără și prin aroganță, da-da, prin francă și goală aroganță: cine sunt „ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă Întinse pe altare invizibile, fumegânde doar În fantezia lor ațâțată, să audă voci care seamănă prea bine cu zumzetul insuportabil din creierele autiștilor, să „comande Viitorului” - prinț misterios și magnetic, probabil ultima zeitate a omului iremediabil păgân care se mișcă sub hainele noastre cumpărate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
inimă. Două găini și o rață nu le putea mistui așa ușor. De astă dată baba nu s-a codit. În trei sferturi de oară masa a fost gata. Când am intrat în sufragerie castronul cu borșul cel de găină fumegând și umplând casa de miros, numai ce am văzut pe Manolucă că s-a pus și el al șeselea oaspe între noi, căci de când își luase prânzul a avut vreme să flămânzască.. De noi nu mai zic nimic. Eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
autoportret ironic cu influențe din Creangă. Adesea sunt surprinse și descrise mișcări și obiceiuri proprii: Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse. El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiile ciudate 240. De multe ori, unda descrierii personajului, mai exact a propriului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iar acum anticipăm desfășurarea evenimentelor, astfel că putem arunca o privire către ceea ce va fi) doarme, deja, la ora aceasta, visând plajele însorite ale Cubei, poate chiar o nouă revoluție în care el să apară, printre dărâmături și schelete metalice fumegânde, în postura de El Lider Maximo, adulat de femei și bărbați, în vreme ce Johnny, mult mai sceptic, după cum am putut observa, studiază atent planul casei, pentru a mia oară, pufnind nemulțumit și mormăind în barbă că acțiunea ar putea fi amânată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
legăturei de piele se ștersese pe alocurea și licurea pe la altele ca stropit cu peteală. Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâni, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse. El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitîndu-se la constelațiunile ciudate. Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ieșii pe din dos și, trecând prin grădină, sărind gardul, am trecut ca purtat de vânt peste câmpie, fericit și aprins... și intrând în chilia mea cea umilită, mă simțeam fericit ca un rege asupra acelor camerazi horăinzi. La lumina fumegândă a lampei am scris versuri, ce le-am găsit în urmă rătăcite printre hârtiile mele și pe cari ți le citez întocmai: Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază., Încins
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca purtat de-un duh - spaimă, fără să mă uit în urmă. O împușcătură auzii în urma mea, glonțul îmi vâjâi pe la ureche, dar lăsând [calul] fără frâu, izbindu-l numai în coaste, el fugea, spărgând cu corpul lui fierbinte și fumegând de sudoare aerul cel rece al nopții. Zguduitura cumplită ce-mi da fugind mă cutremura în toate fibrele corpului. Lancea ce-o țineam de-a umere fulgera la lumina lunei și sfâșia aerul nopții, pe când cremenea de munte de sub copitele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care s-ar fi ospătat pe timpul călătoriei spre străbuni. Rotari a depus lângă el o cutie de lemn de ulm care conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de pământ aruncate în groapa fumegândă și foșnetul ninsorii. Pentru a putea fi săpată, focul a ars în locul respectiv o noapte întreagă. Deasupra mormântului Rotari a înfipt lancea pe care bunicul său o adusese din Panonia, având agățate de ea trei cozi de cal ce fluturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în încăperea cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă trezeam dimineața la măgina În cântatul coco- șilor puse deodată stăpânire pe mine. mi-am făcut o cafea, m-am așezat la birou și am scris pe nerăsuflate o poezie. *** Te vei ridica Într-o noapte, cu corpul Încă fumegând de dragoste, și te vei Îndrepta spre geam. Ți se va părea că dacă Șaman 151 nu-l deschizi, te sufoci, vei da perdeaua la o parte și vei respira aerul nopții, iar lumina lunii va năvĂli În cameră, Îmbrăcând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
adineaori era trosnetul unei ramuri pe care acesta călcase. Urmări ciudata comportare a umbrei din copac. Bărbatul Învârtea În cerc o luminiță nu mai mare decât un licurici. Un fitil? se Întrebă Hiyoshi. Cercul roșu răspândea În vânt scântei slabe, fumegânde. Probabil că bărbatul Îi trimitea semnale cuiva din afara zidurilor. „Coboară,“ Își spuse Hiyoshi, ascuns În umbră ca o nevăstuică. Bărbatul lunecă În josul copacului și porni cu pași mari spre fundul curții. Hiyoshi Îl lăsă să treacă, apoi se luă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să aștepte Întăriri din Suruga, dădură foc castelului și pieriră luptând cu disperare În mijlocul flăcărilor. Armata din Narumi, care năvălise În castelul incendiat, fusese redusă la mai puțin de jumătate, din cauza pierderilor grele. Dar, purtați de inerție, războinicii cotropiră ruinele fumegânde, agitându-și săbiile, lăncile și puștile. Cu toții se alăturară strigătelor puternice de victorie. În acel moment, din Narumi sosiră călăreți și pedeștri, care abia scăpaseră, În dezordine. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Yamabuchi Samanosuke, surprins. — Armata lui Nobunaga a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adevăr, Yoshimoto. Yoshimoto nu se mai afla acolo. Cortul era gol. Un castron mare de lemn, cu orez, se răsturnase, iar boabele albe zăceau Împrăștiate În apa de ploaie. În rest, nu mai erau decât tăciunii câtorva lemne de foc, fumegând. Jinnai Își dădu seama că Yoshimoto plecase În grabă, cu doar câțiva oameni, așa că porni de la un cort la altul, căutându-l. Majoritatea pânzelor fuseseră rupte sau se prăbușiseră, pătate de sânge și călcate În picioare. Sigur Yoshimoto Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
privea flăcările Castelului Odani, care ardeau destul de aproape ca să-i pârlească fața. Munții și văile din toate cele trei părți erau roșii, iar castelul incendiat vuia ca un enorm cuptor de topitorie. După ce din flăcări nu mai rămase decât cenușa fumegândă și totul se sfârși, Nobunaga nu-și putu stăpâni lacrimile pentru soarta surorii sale. „Neghiobul!“ Îl ocărî el pe Nagamasa. Când toate templele și mânăstirile de pe Muntele Hiei fuseseră date pradă flăcărilor, odată cu viețile tuturor călugărilor și ale mirenilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cele peste două sute de capete inamice care fuseseră luate la Castelului Iwasaki. Era dimineață, cam prin prima jumătate a Orei Dragonului. Shonyu Încă nu avea nici cea mai vagă idee despre dezastrul care se petrecuse În spatele lui. Privind doar ruinele fumegânde ale castelului inamic din față, se lăsa Îmbătat de mica plăcere căreia războinicul Îi cade pradă atât de ușor. După inspectarea capetelor și consemnarea faptelor de merit ale trupelor sale, fu servit micul dejun. În timp ce-și mestecau mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările lui Luváh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mirosuri de cauciuc ars, puștisme caligrafiate à la Apollinaire, dezabuzare postuniversitară („și ai să ajungi vreun bard județean/ povestind despre curajul tău/ din tinerețe// și faci câte o vizită iubitei/ acea târfă numită singurătate”) și plictis revoltat puberal: „o țigară fumegând pe caldarâm/ chipul meu răsfrânt/ de vitrine”; „să bați la mașină/ cuvântul curaj/ pe masă să cazi doborât de efort/[...] să stai cu sandu mușina de vorbă/ despre toate astea”. Cu timpul, dezabuzarea s-a înțelepțit în resemnare, curajul pufos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
este permisă. De altfel, dacă atât nu, cât și ne- ar fi afixe, e greu de înțeles care este diferența dintre ele. 67Nu discutăm deci gerunziile care apar ca formant în structura prezumtivului (o fi venind), gerunziile modificator, adjectivizate (hornuri fumegânde) sau nu (stelele strălucind pe cer) și gerunziile care apar în poziția de complement al verbelor de percepție (L-am auzit cântând) (v. Avram 2003: 203-204 asupra distribuției gerunziului), ci doar gerunziile propoziționale. 68 Pentru a ne asigura că citirea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fiind comparat cu operația imundă a scobitului în nas: „să-ți scobești creierul ca pe un nas/ și din adâncuri să scoți mucii triști ai poemului”. „Drumețul incendiar” este o proiecție a autorului însuși, piromanul care lasă în urma sa ruinele fumegânde ale artei convenționale, hrănită din procedee retorice ieftine și din stereotipii. Îndemnând „camarazi poeți, ajunge/ [...] destul am mirosit pudic rozele/ purtând ghetele cu ștofă ale poeziei clasice”, poetul revoltat întrezărește în cenușa vechii literaturi, „pasărea măiastră a cântecului nou”. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
debut al oricărui poet autentic, despre prețul emotiv al creației... Adeziune sau respingere a postmodernismului, poezia aceasta de descărcări metaforice, prin care se și conduce, deschide un fabulos rezervoriu din care lectorul se va nutri pantagruelic: „Blide pline cu insule fumegânde”, „un crin soarbe o halbă de bere”, „viitorul pe care nu l-a putut încă uita” (condiția umană?), „ochiul care cântă la pian”, circumstanțe, în fine, în care „tânărul poet e silit a deveni suprarealist/ cum un sturz.” Exhibiționist și
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
Ponta. Or acești oameni care au gânduri rele cu România sunt deranjați de o justiție care nu răspunde la comenzi. Și aceasta este semnificația gestului domnului Ponta, este o demonstrație, un simbolism aici. E ca și când apari în fața poporului cu pistolul fumegând și spunând, ' Uite ce fac dacă vreau. Am 60% și nu aveți ce să-mi faceți'. Asta e o măsură simbolică menită să bage groaza în alți magistrați care au gânduri să mai trimită în judecată pe x sau y
Predoiu: Scopul lui Ponta este de a băga groaza în magistrați by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34970_a_36295]
-
opri, fără a-și lua ochii de pe corpul întins la picioarele lui și vibrând flexibil. Atunci ea se ridică surâzătoare și salută respectuos: „Bună dimineața, domnule”, își șterse mâinile pe fustă, se duse la sobă și luă de pe foc oala fumegândă. Horacio se prăbuși pe un scaun, sprijinindu-se în coate pe masa de brad din bucătărie și nu se mai mișcă, nici nu-și mai ridică privirea, ca și cum ar fi ațipit, până ce simți un miros aspru de leșie și săpun
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]