577 matches
-
păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?...- Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu.Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau.În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot spune ce. E secret.Tipul este un detectiv activ și vrea să-mi dea raportul. Îl primesc dând cu pixul peste vorba lui:... XII. CONSULTAȚIE ... AD
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
creeze continuitate și decentă. Intrarea în clădirea ascunsă de mașinile parcate pe trotuar era întunecată și rece, încadrată de piatră și ciment, dar în momentul în care Carl termină de urcat scările, în fața lui se prefigură o poartă de sticlă fumurie pe care o deschise cu greu. Lumină din lăuntru îi schimbă sensibilitatea de observare și descoperi, încetul cu încetul, că efectul radiației electromagnetice reitera o amintire mai veche, poate numai o reflecție a propriei dorințe de întoarcere eternă la începuturi
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
la drum lung între două blocuri ca niște cazarme eroina pașilor cunoaște crăpăturile fără rost cuvintele bătrânilor în trecere glasul pârâului de la căpătâiul căsuței din sat vocea apei fără de care seara adoarme greu În piept riduri pergamentizate pe față ochelari fumurii, o apără de soare privirile n-o mai deranjează de mult nu știu ce gândește dar are soluții trotuar, bordură, cotitură capota mașinii roșii, rezemată două minute sute de metri, cotitură, pauză bordură, trotuar și de la început Suzana Deac Referință Bibliografică: Pășea
PĂŞEA ÎN ORÂNDUIRI NUMAI DE EA ŞTIUTE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356355_a_357684]
-
ori cu rotunjimi sau scări, cele mai multe cu infinite și complicate forme geometrice, căci fantezia naturii a întrecut orice închipuire. Adâncimea, șerpuirea râului Colorado care-și adună apele din mai multe râulețe, miile de forme, planuri și axe în multe culori, fumurii, roz, alburii, gălbui, maro, verde, cărămiziu, mov, din care predomina roșu, toate născute din neant, iti răscolesc întreaga ființă, îți dau impresia de straniu, de nepământesc, de ceva vecin cu nebunia. Parcă îți vine să încerci cu gândul cum ar
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
coloană de lumină și beau mustul din via ce-și fierbe seva în cană. Privesc la pulpele femeii visând la sânii nopții copți în palmă , cu gândul acesta îndrept coloana zilei ce devine înaltă și calmă. Metafora ruginii --------------------- Floarea ruginii fumurie Coagulează metafora la loc Și rădăcinile-ntoarse-n tăcerea azurie Clocotesc a sevă,fluierînd din soc. Gândește mersul osul de oxigen A măduvei umplută cu apus Spre ele alunecă flori fără polen Aripi urcând cu mine mai sus. Din motani
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
violent. Cum ar fi că, această femeie n-ar mai fi femeie, că precis are ea sânii umpluți cu silicon, că e prea blondă și prea bine coafată, că de ce poartă ea mereu ochelari așa de mari și ovali și fumurii, că s-ar putea să aibă titanida și o mână de fier, un picior de cauciuc, o inimă de ebonită și câte și mai câte instalații erotice și alte canale de radio, de televiziune și de hipercomnicații AND materie pozitivă
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
măi pitic, ,,nu te iau, că ești prea mic... " stai și mai crește-un pic, să ajungi și tu voinic, să n-ai frică de nimic. Să învingi balaurii, să faci din ei jucării, jucării cu bucurii în culori, nu fumurii, pentru cei mai buni copii. Și când zorii s-or ivi, atunci nu mai zăbovi, urcă pe aripa mea, să te duc în lumea ta, în pădurea viselor, în țara poveștilor. Referință Bibliografică: Fluturaș cu motor- poezie pentru copii / Elena
FLUTURAŞ CU MOTOR- POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356756_a_358085]
-
Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Adevărul
ADEVĂRUL DIN ACROSTIS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356205_a_357534]
-
propriile întrebări. Spre exemplu, la...cum a ajuns omul, cu pasărea lui de fier, să-l concureze pe Icar, personajul din mitologia greacă? Cum a ajuns el, semenul nostru să țese pe cer drumuri - arătate nouă, de jos, prin păienjenișul fumuriu al gângăniilor metalice -, sfidându-l pe Creatorul Universal?! Oare nu e obrăznicie aspirația fiilor lumești către lăcașurile Tatălui Ceresc?! Experiența Turnului Babel nu le-a fost de-ajuns urmașilor lui Adam?! Mi-au încolțit aceste întrebări-mirări acolo sus, la zece mii
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia-n stăpânire firea c-un alb-cenușiu. Un frison încolțește-n răstimpuri. În supliciul eternului fumuriu se diminuează orice formă. Și trup, și minte, și suflet sunt absorbite-n neant... * Mă uimește persistenta senzație că viața e doar gri pentru mine. Orice trăiesc deviază de la alb către suriul ăsta blestemat! „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
de suavă ca aceea glăsuită de Fuego. Ea readună în odaia casei părintești, primenite de regăsire și-mbrățișare, de lacrima și sărutarea mamei, și strânsul în brațele tatei, de cănile cu vin și prieteni, de busuioc și candelă sub icoană fumurie, de gutui și nuci și amintiri... cel puțin în imaginară trăire sufletească, pe fiecare dintre spectatori! Colinda lui Fuego e un cântec de viață și sărbătoare cel mai alinător și cald. Deși e călătorită prin vremile părinților părinților noștri, e
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CE SUNT EU? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CE SUNT EU? Ce sunt eu...? poate fumurie pală de vânt sau poate o muzică de toamnă târzie... nu... sunt trup de vânt, ce adie mlădios printre spicele de grâu, sau poate sunt o anemonă, -frumoasa nimfă- să se-ndrăgostească Zefir-vântul dulce-al primăverii- ori zeul Borea... Dar
CE SUNT EU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370487_a_371816]
-
însă casele făceau corp comun cu localitatea Sombreffe, comună de care aparținea administrativ satul Tongrinne. Domnul Bonte obișnuia să-mi spună că locuiește în Afumații de Belgique făcând aluzie la cuvântul “sombru” de la Sombreffe, care tradus în românește ar însemna fumuriu, închis la culoare etc. Așa că am traversat din nou intersecția, despărțindu-mă cu greu de cei doi falnici și înmiresmați cireși japonezi, promițându-le că voi reveni pentru a-i admira și a-mi încărca plămânii cu asemenea suave parfumuri
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
textură a chipurilor eului ceva se ridică ceva cunoaște altceva ceva va izbucni din zidul fortărețelor ascunzișurilor subconștientului mintea crede. mintea atacă. mintea caută nimicul înrobit în necunoaștere și doare Doamne doare în mine întunericul acesta caut mereu calmul cristalului fumuriu și dau prin pasul șarpelui tot de deșertul gândului necuvântătoare a rostirilor repezi îmi cred minții zbaterea în fapt o statică aproape continuă cred în mișcare cred în zborul cu o singură aripă și totuși uite Doamne cum în statica
UMBRĂ LUMINII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369742_a_371071]
-
umbrelor Am ascultat într-o seară plânsul umbrelor în lumina palidă a lumânării. Erau niște umbre gigant care doreau să cucerească lumea, dar flacăra lumânării dădea semne de oboseală și ele deveneau din ce în ce mai mici. Se frământau pe pereții clădirilor umbre fumurii întreținute de lumina palidă a unor felinare, se frământau ca lovite de furtună și își plecau capul în toate direcțile ca o busolă uzată. Își strigau cântecul făcând mătănii lângă candele a căror ochi mai arunca sfidător câte o flacără
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
flori Să-l întâmpin la revărsatul de zori, Să-i picur pe chip două boabe de rouă Din ochi să-i țâșnească lumina cea nouă. Dacă viața ar fi o nesfârșită zi, N-aș mai vedea norii cei grei sau fumurii, Cum vântul cel turbat îi rostogolește, Doar Cupidon, ghiduș, îl mai potolește. Și-atunci, printre frunze, el se furișează, Zmee de hârtie în aer lansează, Făcute din inima lui sângerândă, Din boabe de rouă și-o viață flămândă. Mangalia, 28
DACĂ VIAŢA AR FI O SĂRBĂTOARE ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368233_a_369562]
-
n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi, Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții, Vocale- n vocile deschiselor lor guri, Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă, Trezită din genunea de aburi fumurii, Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă, Aș învia cu disperare, înfiind copii, Mi-aș înfia părinții, mi- aș înfia iubirea, Despotcovind în gându- mi toți caii potcoviți, Potcoavele le- aș sparge, ca ea, nefericirea, Să nu
ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362775_a_364104]
-
păna la pămănt, Lacrima din frunze, dorul parcă-l plănge, Strune de viori, coarde iar vibrănd. Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară, Calatorii așteaptă, peronul e plin, Teii- înmuguriți nu plesnesc în floare, Sunt speriați de norii negrii - fumurii. Doamna supărată iși duce valiza, Trenul se urnește, șinele trosnesc, O batistă albă de brocart sărută Un obraz în lacrimi și la drum pornesc. Primăvara vine ca o domnișoară, Parfumată iarași cu miresme vii Lacrămioare albe, sunt brodate toate Pe
VINE PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353517_a_354846]
-
poate, dom’ primar? Sunt om pașnic, respect legile țării. Nu ridic împotriva nimănui, nici măcar un deget. --Și, ai discutat cu cineva? --Aș fi vrut, dar... puteam să mă apropii? --Încurcată treabă...Nu era pe-acolo vreo mașină? --Neagră, cu geamuri fumurii? Era. Apărată de ciomege și dulăi. D-aia am venit la dumneavoastră. --Ce să-ți fac eu? Ți-am dat terenul, Ionică, tată? Dat. Du-te la organul competent! --Am fost. Nu l-am găsit. Așa că am venit la autoritățile
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
Poeme > Antologie > PREZENTUL VINE DIN TRECUT Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 495 din 09 mai 2012 Toate Articolele Autorului Miez de dor - călător, neștiut - duce lin un suspin spre trecut... Amintiri din pagini azurii se perindă, pe rând, fumurii. Când trecutul le trece în ceață, prezentul nu le poate da viață, paiața cu-n zâmbet oftează și tristețea în suflet vibrează. Răsfoiesc iar pagini în grabă, poate văd un soare podoabă la clipele sortite iubirii... Dar ceața nu-i
PREZENTUL VINE DIN TRECUT de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354443_a_355772]
-
A zâmbit. A avut forță să zâmbească, dar nu a vorbit. A clipit rar de mai multe ori și a încercat să le distingă mai bine. Aproape de el, Lăură îi urmărise mișcarea genelor, ori mai mult o ghicea, prin sticlă fumurie. Așa îl învățase să procedeze, dar i se păru că trece prea mult timp și un început de teama i se instala în suflet. „Ce se întâmplă? Oare nu vede nimic?! Doamne, te rog din toată ființă mea, fă-l
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
mi-a spus amabilă, arătându-mi o canapea mare, de piele maro: - Vă rog să așteptați, luați loc! N-am așteptat prea mult. Am fost luat în primire de un tip bondoc, negricios, între două vârste, care purta niște ochelari fumurii, cu rame groase, îmbrăcat într-o haină de piele neagră, trei sferturi, și care, fără să-și spună numele, deși secretara mă prezentase, m-a luat amical de braț spunându-mi: - Haideți să facem câțiva pași... Am trecut pe lângă bibliotecă
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
timp distinsa doamnă din loja oficială. Aceasta, la fel ca și Negresa blondă, purta niște ochelari mari și negri, astfel ca nimeni să nu-i poată vedea bine fața.Involuntar distinsa doamnă de la loja oficială își ridică puțin ochelarii ei fumurii și privi în sală cu atenție, căutând parcă pe cineva anume. Însă chiar atunci surpriza cea mare se petrecu, căci la afirmația doamnei despre matriarhat, câteva doamne din sală, aruncându-și privirile curioase spre loja oficială, descoperiră numaidecât chipul ascuns
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu de patimi și întunecimi. Un înger îmi trasa drumul anodin din cărți, Prin puful fumuriu și orb al bătrânei nopți. Gemeau în geamantan visele frumoase, Iar viscolu-mi creștea în carne și în oase. Cu fiecare zi mai mor câte nițel, Cum moare neștiutul, blândul porumbel, Și ca un tain ce nu s-a consumat, Pe
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
soarele de pe cer, Unde pietrele se înmoaie sub glasul Îngerilor Și munții se apleacă pentru a fi mângâiați. Infinitul dumnezeirii e în inima mea, Pe zidurile temniței este cuvântul Tău, Credința stă demnă în picioare. MASCĂ Moartea rânjește prin sticla fumurie. Își așteaptă prada. Râde, apoi plânge, Iar sufletul e acum fluture. Dealul a venit la vale cu pădure cu tot. Drumul a fost acoperit. Altă viață nu mai poate fi aici. Moartea își schimbă chipul, ca o salamandră. E peste
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]