749 matches
-
de groază și deznădejde, oricine era susceptibil de a fi lovit de tornada năucitoare și misterioasă, în timp ce victima (vezi directorul RTV din Tirana) lovită de moarte, ca în tragediile antice, nu-și putea reprima totuși o admirație vlăguită în fața atotputerniciei funeste a zeilor. Culpa generalizată, dihonia întreținută programatic între diverse clase sociale și bresle profesionale, deposedarea celor mulți de reperele credinței, de tradiții și de orice speranță ("fuseseră excluse clopotele, rugăciunile, lumânările, și împreună cu ele, mila, regretul (...)", slujeau eficient triumful crimei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a memorialiștilor-inchizitori, aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare, dezintegrarea unui univers toxic, blestemat, deși cu aparențe de normalitate, spargerea încremenirii funeste în miriade de cioburi: așa-zisul echilibru politic și social, hrănit propagandistic cu splendoarea Portugaliei, nu era decât o perversă, teroristă colecție de sloganuri și butaforie. Să facem cunoștință cu câțiva dintre memorialiștii romanului, personaje și figuranți dintr-o galerie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fanteziile sexuale legate de eleve, singura insulă de lumină și plăcere pentru cel ce regretă acum, în anii '90, regimul autoritar. Iată o probă de stil al lui Lobo Antunes ce echivalează o stare sufletească a personajului cu o viziune funestă asupra lumii: "lumina din Setubal printre storuri la fel cu chihlimbarul de la morgă unde un Christos cu față de furnizor de droguri, mort de o supradoză, aștepta autopsia pe perete, perdelele semănând cu giulgiurile mortuare, marmura de pe comodă cu oase din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
volumul "Mesaj", precum și ca inventator a două stiluri de avangardă, paulismul și intersecționismul. Dar cine e acest Ricardo Reis, medicul-poet ce se-ntoarce din Brazilia în Lisabona natală la sfârșitul anului 1935, pentru a muri nouă luni mai târziu, o dată cu funestele prevestiri ale războiului? De ce spectrul poetului Pessoa, prea puțin apreciat în timpul vieții, îl vizitează și i se adresează ca unui alter ego, atât de firesc, cutremurător de firesc? Pelerinajul lui Reis de-a lungul și de-a latul cartierelor Lisabonei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
timid, dar și emfatic, neînțeles în visul său de iubire și idealitate, în violent contrast cu dizarmonia istoriei, a agoniei pe câmpul de luptă. Dezertează, așadar, din climatul hidos, din textura sângeroasă a pânzelor lui Goya, tocmai când se declanșează funesta sarabandă a spintecării și tranșării porcilor; prefață la festinul delirant al devoratorilor demni de violența expresivă a unor Bosch, Shakespeare sau Bunuel. Posedați parcă de diavolul ascuns în vremuri biblbice în godaci, sălbăticiți deja ca niște roboți ucigași, comilitonii lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și a versificării fără rigori, à la Minulescu, pentru a da expresie unei imaginații marcate prematur de sordid, de prozaic și de absurdul destinului sub iminența morții. Pelerinii către ideal, împrumutați și ei de la Minulescu, sunt descumpăniți de un miraj funest: „Și totuși ei zăresc din când în când în zare/ (În zare totul doar e gol)/ Un negru, mare, rece și monstruos simbol,/ Trimesul morții -/ Un sicriu”. Un scherzo despre trei prințese plecate în căutarea iubiților din Turnul Vieții lasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
strălucitoare. Țâșnește până la cer, ca flăcările focurilor aprinse noaptea pe o insulă, într-o cetate asediată, pentru ca cineva să-i vină într-ajutor de pe mare. Nu lipsește de aici o trimitere la asediul Troiei și, într-o altă comparație, prevestind funestul foc care va mistui nu peste multă vreme cetatea, este vorba chiar de un oraș cuprins de flăcări mânioase și înalte până la cer: incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acasă, să-l primească acolo părinții, că trebuie să moară departe de tot ce-i al lui, pe un pământ străin. Dar paradoxul lui Ahile nu rezidă numai într atât. El, ca erou al unui poem clădit pe marea și funesta lui mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dar superficial. Mai personal este în poezia de alură parnasiană, transpunere, în viziune clasicizant-mitologică, a unor frământări lăuntrice. Soldat roman „surprins pe Istru de sciți și sloi de gheață”, epicureu înălțând imnuri lui Joe ori „proscrisul” resemnat așteptând-o pe „funesta nimfă cu-mbrățișarea ei de fier”, poetul apare pe deplin integrat universului antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
1933), carte al cărei tiraj a fost în bună parte confiscat de Siguranță. În 1933, împreună cu Miron Radu Paraschivescu și Ion Vlasiu, expune colaje și desene suprarealiste în localul librăriei Hasefer din București. După al doilea război mondial are o funestă contribuție la nașterea și dominația pseudoculturii proletcultiste. Semnează în revista „Orizont” - una dintre primele care subscriu la noua orientare culturală, favorabilă apariției literaturii socialiste - articole despre Karl Marx și despre „umanismul sovietic și Stalin”, dar și despre sămănătorism și literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Poe. În Morții, ironia se folosește și de alte procedee. Apare aici o secvență inițială, un fel de indicație scenică, "se recită în acordurile marșului funebru de Chopin". Tentația dialogismului, a confruntării cu poezia simbolismului decadent se opune textelor fad funeste. Se prezintă imaginea morților în război, iar, dincolo de aplicarea aceleiași tehnici, a amestecului ludic de elemente, textul are un tragism aparte: "Tăcuți așteptam orizontali Cuvântul de sus/ să ne ridicăm în picioare". Morții reprezentați colectiv și deveniți locutori în discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
termine cartea ce l-a făcut celebru și să o publice). BERRYMAN, JOHN (1914 1972) Scurta poveste a lui John Allyn Smith, Jr., fiul lui John Allyn Smith, Sr., poate explica poziția specială a unui important poet american în oarecum funesta școală confesională de poezie americană (vezi CONFESSIONAL SCHOOL). Smith, Sr. s-a sinucis atunci când fiul avea 11 ani în împrejurări traumatice care aveau să îl afecteze pe viitorul poet întreaga viață (terminată ca o imitație a sfârșitului tatălui). Soarta celui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se mulțumește să-și astâmpere foamea blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ. Chiar unii dintre noi, răniți printr-o mușcătură funestă, pe când ne apăram, suntem dați morții. Malul și marginea apei sunt roșii de sânge și mlaștina răsună de mugete"4. E clar, avem de a face cu o forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Barbarigo este impresionat și încearcă să îl înmoaie pe neînduplecatul Loredano. Acesta din urmă, împreună cu restul senatorilor, rămân fermi pe poziții. Jacopo trebuie să se întoarcă în exil în Cretă și trebuie să plece singur, fără familie. Cu aceest viitor funest în fața Jacopo simte că moartea nu poate fi departe. Act III. Tabloul 1. Piața Sân Marco. Piața Sân Marco este plină de oameni în costume de sărbătoare. O regata este pe punctul de a avea loc. Loredano și Barbarigo sosesc
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
însele în privința faptului că opera se referă la situația politică din Italia momentului compunerii operei. În jurământul cu care se încheie prima scenă din primul act, există chiar o referire la huliții austrieci (“S'appressa un dì che all'Austro funesta sorgerà, în cui di tânte ingiurie a noi ragion darà!“), deși, oriunde în altă parte a libretului, Frederick I de Barbarossa este corect identificat că german. Se poate naște întrebarea firească: ce legătură are piesă scriitorului francez, Joseph Méry, La
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui Carlo. Grav rănit, Don Alvaro este transportat în cortul lui Carlo, care îl felicita pentru bravura să și îi promite decorarea cu Ordinul Calatrava. Alvaro, auzind acest nume, nu se poate reține să nu tresară. Cuprins de un preseniment funest, el îi dă prietenului sau o cheie și o casetă rugându-l pe acesta să ardă conținutul casetei în eventualitatea că el va muri. Carlo promite acest lucru. Infirmierele vin să-l ducă pe Alvaro în sala de operație. Carlo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să garanteze valorificarea oceanului mondial în folosul întregii omenirii. Delegația țării noastre a demonstrat necesitatea ca aceste importante zone ale planetei să nu devină obiect de dispută, trecând din stăpânirea unora în stăpânirea altora, și să nu mai servească țelurilor funeste ale războiului și distrugerii, ci realizării dezideratelor nobile ale edificării unor noi raporturi între națiuni, dezvoltării armonioase a tuturor țărilor și lichidării rămânerii în urmă, eliminării inechităților și injustițiilor, colaborării internaționale și consolidării păcii în lume23. Se consideră că textele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Petre Bejan (Industrie și Comerț) și Mircea Duma (Finanțe). Deci, înhămarea României la ticălosul car stalinist fusese pecetluită, urmând ca muncitorul și țăranul român să ducă greul unor interminabile datorii, ani de zile. x. Evidență strictă a refugiaților spre uzul funest al rușilor Dacă ofițerii moscali de pe la Comisiile aliate de control se loveau de handicapul necunoașterii limbii, problema nu era așa de gravă atâta timp cât erau serviți cu nemărginită credință și devotament absolut de către jandarmi sau polițiști care, cu o meticulozitate vrednică
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale de vătămare politică În pofida sfârșitului prea puțin glorios al personajului și a urmărilor funeste ale acțiunii sale. Narcisismul intelectualilor de astăzi În căutare de genealogii proprii, grăbiți să șteargă «paranteză istorică comunistă» și să restaureze o mitică vârstă de aur a culturii naționale este, fără Îndoială, o altă cauză. Un dublu discurs al extremei
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
încercat să-i ating coarda rațiunii. Pe când așa, fusese prea șocată ca să poată înțelege ceva. O distribuisem în rolul prizonierei și al victimei, și acest lucru în sine îi inhibase puterea de gândire. Cel puțin acum, „acasă“, în vizuina aceea funestă, va fi în stare să gândească. El nu va putea sta tot timpul s-o toace la cap și s-o supravegheze fizic. Voi aștepta. Și ea va veni. Nu voi părăsi casa. S-ar putea să vină la orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suntem mândri. Noi avem datoria de a persevera pentru a o Înfrumuseța și Îmbunătăți. Agricultura noastră ridică probleme mai grele decât industria. Tema noastră este menținerea unei populații rurale viabile și prospere. Fuga de la țară e ușoară, dar are consecințe funeste. De aceea trebuie să asigurăm Înainte de orice siguranța proprietății rurale și rentabilitatea ei. Fermierii noștri sunt capabili de mari eforturi, Își Însușesc repede tehnica, dar pentru asta e nevoie de eficacitate economică. Dar vreau să vă dau un mic exemplu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o inteligență mediocră. Încredințându-i acestuia uriașa răspundere a postului de secretar-general al Mișcării Legionare în acele împrejurări deosebit de grele - când se trecuse aproape fără tranziție din închisori pe băncile ministeriale - Horia Sima a comis o greșeală politică, cu consecințe funeste asupra Mișcării și cu repercusiuni de aceeași natură asupra acțiunii de guvernare. Într-adevăr, prefecții desemnați de organizație au corespuns, în majoritatea cazurilor, rolului lor (printre puținele excepții, cea mai regretabilă a fost aceea de la Neamț, unde fusese numită o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a stărilor născându-se și murind una dintr-alta se regăsesc în Povestea foamei, poem publicat la Madrid, în 1965. După douăzeci și cinci de ani de tăcere de la prima sa carte, poetul se întoarce, în spațiul poemului său, într-o epocă funestă din istoria reală și tragică a țării sale. Se întâlnesc aici și drumul inițiatic prin Infern, dar și motivul meditației astrale, la Graalul pierdut și de neregăsit, enigmă a unei umanități profund pervertite și debusolate, redusă la o materialitate mizeră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
luarea de noi și eficace măsuri în interesul ordinei publice și al moralei, contra exploatării ce fac jidovii în România și la care este expusă poporațiunea noastră, mai ales în comunele rurale. Presa va combate societățile francmasonice din România, ca funeste tuturor intereselor naționale.358 IV Concesiunile și întreprinderile la străini sunt funeste intereselor națiunii române. Presa va combate dar toate concesiunile și întreprinderile la străini. Ea va cere complectarea construcțiunii căilor noastre ferate cu întreprinderi prin români, și regia pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]