2,887 matches
-
treci pragul după-amiază, te dresez eu; o să-mi ciugulești din palmă și-o să-mi cînți a primăvară, pui de cuc ce-mi ești... rîde el cu toată gura și, dacă n-ar fi lăsat receptorul să cadă cu zgomot în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copilul din brațele sale, pregătindu-se să-l ia pe celălalt. La bar, în jurul șoferului, care vorbește la telefon, s-au îngrămădit mai bine de jumătate din pasageri. Autofreza a plecat abia acum o oră spune șoferul punînd receptorul în furcă. Bine că i-ai informat ce fericiți sîntem murmură Lazăr. Or să se grăbească încet, s-ajungă aici odată cu primăvara. Nu cred! acoperă profesorul vocile tuturor cu exclamația sa. Cel cu care ai vorbit nu știe. Sînt sigur că autofreza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta ne mai lipsește, să se rupă acoperișul. Ți-ar plăcea să stăm afară, în viscol? surîde profesorul spre Lazăr, care s-a apropiat de telefon. Dacă ar fi vorba numai de dumneavoastră, da răspunde sec Lazăr, bătînd apăsat în furcă. Domnișoară, ce se aude cu convorbirea mea? Taxă inversă, pe numele Lazăr. Cît?, că și răbdarea are o limită. Sultana, apărută și ea de o vreme, se agită printre mese, împărțind ultimele comenzi, făcînd notele de plată. În bucătărie, Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a putut avansa mai mult de cinci kilometri. Și stați ca tîmpiții, cu mîinile-n sîn?! țipă Radu în telefon celui care-i spune același lucru ca Paula. Te pomenești că te bucuri? o întreabă încet pe Paula, aruncînd telefonul în furcă, apropiindu-se de ea. Să nu mai vii pe la mine nici măcar pentru pijama; am aruncat-o la gunoi. Amintește-ți că nu eu te-am reținut să pleci înaintea ei cu mașina... Și să mai știi, dacă n-ai priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăre, te rog !... încearcă să-l tempereze studenta. Lasă-mă! se eliberează Lazăr din mîna fetei. Nici măcar ceai chior n-o să mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu ești supărat. Știu că nu era nimic serios între voi doi. O să ne facă plăcere să te revedem deseară, ești o prezență... agreabilă. Pentru prezență, cumpărați-vă un cățel, doamnă, sau... spune Vlad încet, cu calm, lăsînd telefonul în furcă, pentru ca în clipa imediat următoare să dea cu pumnul în hîrtiile din față, împrăștiindu-le, începînd să se plimbe furios, gata în orice moment să explodeze într-o avalanșă de înjurături, dar nu reușește decît să se manifeste prin gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întrebat-o dacă ăla e un tip serios ori o duce cu vorba, cum mi-a zis Săteanu, măcar să-i atrag atenția, ca între prieteni" gîndește Mihai, privind lung receptorul din mîna sa, pe care îl agață la loc, în furcă, hotărînd că-i de ajuns pe ziua de azi, ba chiar prea mult. Iese afară, admiră calmul cerului și absența vîntului, se înfioară la amintirea iernilor copilăriei, ia un pumn de zăpadă pe care o transformă într-un bulgăre îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în plăsmuiri cu profundă semnificație pentru cotidian. Dacă ar fi să punem sub semnul unui singur cuvânt ceea ce ne dezvăluie bogatul conținut al acestei lucrări și, în cele din urmă, mesajul ei fundamental, acest cuvânt ar fi dăinuire. Trecerea prin furcile caudine ale negurilor istoriei, contextele și conjuncturile mai mult sau mai puțin favorabile, momentele de avânt și cele de regres, nimic din toate acestea nu au putut frânge sau altera în mod substanțial fondul primar originar și, deopotrivă, original al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Tocmai mi-am adus aminte că soția mea... — Așadar, ești Însurat, În ciuda experienței dumitale? Da, răspunse sec celălalt, cu fața crispată, apoi vorbi În receptor, din care se auzea o voce subțire: Două locuri, În față. Și puse receptorul În furcă. — Era teatrul? — Da, teatrul. — Și nu ți-au cerut nici măcar numele? De ce nu ești rezonabil? De fapt, ar trebui să-ți mărturisesc totul, ca să cunoști Întreaga situație. N-ar fi drept din partea mea să-ți ascund adevărul. Și-apoi, lucrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adînc amintirile. — Cine-i acolo? Dumneata ești, domnișoară Hilfe? — Da, dar cine ești dumneata? — Rowe, răspunse el, ca și cum numele lui i-ar fi fost foarte familiar. Urmă o tăcere atît de lungă, Încît avu impresia că fata agățase receptorul În furcă. — Alo, alo, mai ești la telefon? Întrebă el. — Da. — Simțeam nevoia să vorbesc cu dumneata. N-ar fi trebuit să mă suni. — Nu cunosc pe nimeni altcineva În afară de fratele dumitale. E cumva acolo? Nu. — Ai auzit ce s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nu-i poate mărturisi că nu are nici un prieten. — Perfect... Atunci... rămîi ascuns mai departe, rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase ea. Refugiații au totdeauna prieteni; În uriașa lor lume clandestină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
blitz-ul era mai recent decît cartea. Formă totuși numărul, ca să se Încredințeze. Telefonul rămăsese, Într-un fel, singurul lui mijloc de comunicare cu oamenii: aproape că se temea să-i audă tonul. CÎnd Îl auzi, agăță repede receptorul În furcă, cu o tresărire de durere: Îi telefonase de atîtea ori lui Henry pe vremuri, Înainte de a se fi Întîmplat lucrurile acelea... Totuși, trebuia să se hotărască. Locuința prietenului său exista Încă, deși Henry putea foarte bine să nu fie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ce să-i spun? Întrebă ea, vorbindu-le peste umăr, cu gura aproape de aparat. Îi măsură cu o privire răutăcioasă, inteligentă, renunțînd la masca inutilă a prostiei. Domnul Prentice Îi luă receptorul din mînă și-l puse la loc În furcă, spunîndu-i: — N-o să-ți folosească la nimic! — Voiam doar să Întreb... — Cere la Scotland Yard o mașină rapidă, se adresă domnul Prentice agentului. Numai Dumnezeu știe ce-o fi făcînd poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rețea ne-a defectat centrala automată. SÎnteți cumva domnul Isaacs, de pe bulevardul Prince of Wales? — Nu! Aici casa Wilson. — Aha! Vedeți dumneavoastră, potrivit numărului format de noi, ar trebui să fiți domnul Isaacs... Și Rowe agăță din nou receptorul În furcă. La urma urmei, Își spunea el, o brutărie, fie ea și „igienică“, putea foarte bine să-l adăpostească pe clientul domnului Cost; și apoi, nu era exclus ca acesta să fi avut o convorbire telefonică autentică. Ba nu! Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un cadou de la cineva! Ce mai, o cameră pustie, cu obiecte standard, cumpărate de-a gata. Deodată, auzi o voce cunoscută, care rosti, gîfÎind ușor: — Alo? Cine-o acolo? Rowe puse repede receptorul În furcă. Ce bine-ar fi fost ca ea să nu fi răspuns, să fi fost prea departe de telefon - undeva la capătul scărilor, sau chiar În stradă! Dacă nu și-ar fi lăsat imaginația să vagabondeze atîta, Rowe n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rotiră în jurul mașinii, lovindu-se cu tibiile de stâlpul central al portierei. Deasupra lui, motocicleta întoarsă cu capul în jos ateriză pe acoperișul mașinii. Ghidonul trecu prin parbrizul gol și-o decapită pe pasagera de lângă șofer. Roata din față și furca din crom pătrunseră prin acoperiș, lanțul șfichiuitor retezând capul motociclistului când acesta trecu pe deasupra în zbor. Bucățile din corpul său dezintegrat ricoșară în aripa de protecție a roții din spate a mașinii și ajunseră la pământ într-o ceață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la nord, nu vine, probabil. - Și nu puteți afla nimic mai exact? - De fapt, pot, zise șeful de gară. Ridică receptorul telefonului de pe birou și îl duse la ureche. - Dar n-am ton, spuse resemnat, punând receptorul la loc în furcă. S-o fi rupt vreun cablu... Fata scoase un telefon mobil din buzunar și privi ecranul. - Iar eu n-am semnal, zise. Ce căcat... - Da, fu de acord șeful de gară. Îmi pare rău, nu pot face nimic pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu“ și nu știi altceva despre el, așa cum gara asta se numește doar „gara“, iar în afara ei nu mai e decât semnalul fără răspuns al unui telefon, care suna într-o cameră întunecată, dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin tubul metalic, împing ușa de sticlă, mă îndrept iarăși spre ceștile îngrămădite, lăsate la uscat într-un nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor pretind să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dădu din cap răbdătoare. Pot aranja ca Daily News să vină să vă fotografieze când donați uleiul. Toată lumea va ști că sunteți un om generos. Doar va scrie la ziar. Urmă un schimb scurt de replici, apoi puse receptorul în furcă. — Unora le vine greu să dea ceva, comentă ea. Asta are de-a face cu modul în care au fost aduși pe lume. Am citit despre asta într-o carte. Există un doctor pe nume Freud, foarte celebru, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma. Trebuie să-l sun la serviciu. Îmi puteți spune unde lucrează? — La universitate. Se duce acolo în fiecare zi. — Aha. Și ce număr are acolo? Își notă pe o bucată de hârtie, îi mulțumi menajerei și puse receptorul în furcă. Apoi formă un număr și, din nou scrise ceva pe hârtie. — Mma Ramotswe, spuse ea încetișor. Am toate informațiile de care aveți nevoie. Mma Ramotswe ridică repede privirea. — Informații în legătură cu ce? — În legătură cu Oswald Ranta. Locuiește aici, în Gaborone. E lector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
polițai pe aici. Voiau să vorbească cu dumneavoastră în legătură cu menajera. Au arestat-o și au băgat-o la răcoare. Avea o armă în traistă. Sunt foarte supărați. Ucenicul nu mai știa nimic altceva, așa că domnul J.L.B. Matekoni puse telefonul în furcă. Menajera sa fusese înarmată! O suspecta de multe chestii - necinste sau mai rău decât atât - dar nu că ar fi avut un pistol. Ce punea la cale în timpul liber - jafuri armate? Crime? Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vreme ce-și desface cureaua de la pantaloni, să mai dea ceva spațiu scriiturii. Bă Bulă, ascultă aici... ai geniu... să-ți fie clar, ge-ni-u... Te lasă mut ăsta micu’, ai? A rămas în niște boxeri cu drăcușori ce-și înfig furcile în baloane în formă de fese. - A, ăștia-s din Germania... mi i-am cumpărat când am fost acolo la recital... Mă abțin să-l întreb dacă și i-a mai schimbat de-atunci, slavă cerului, am sinusurile ușor infectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care scânteiază ca o bijuterie pentru locuințe. Singurul alt obiect e-o măsuță în acel stil provincial franțuzesc alb și auriu. Pe măsuța franțuzească e-un telefon très oh-là-là cu receptorul mare cât un saxofon de aur așezat într-o furcă de aur peste o cutie de fildeș. În mijlocul cercului de butoane e-o camee. Foarte șic, probabil că-și spune Evie. Ținând cuțitul îndreptat spre mine, Seth zice: — N-o să te rănesc. Eu execut mișcarea aia lentă de pas-pauză-pas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Nu-i o dimineață pe care s-o vreau trasă pe casetă video. — Trebuie, a zis Manus, ca sculamentul să-mi arate mare, dar curul să-mi arate adolescentin. Ia felia de pâine și-o vâră între pielea lui și furca slipului. — Nu-ți face probleme, așa fac ăia care pozează pentru chiloți ca să aibă un aspect mai atrăgător, zice el. În felul ăsta obții o erecție inofensivă și uniformă. Se întoarce din profil în fața oglinzii și zice: — Crezi că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]