340 matches
-
că vrea să-i dea atenție, se hotărî să se întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se așeză și porni motorul. Găsit își înălță capul, era evident că nu ignora că un zgomot ca ăsta e urmat întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de a împiedica să se întâmple asemenea calamități. Se ridică în două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-a înțeles ce vrea Găsit. Deschise ușa de pe partea opusă, și, înainte să apuce să-l ivite la plimbare, câinele era deja înăuntru. Cipriano Algor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din cer și de toți demonii de pe pământ, vă rog, să-l oblige pe cel interogat să răspundă că niciodată în viața lui n-a avut un asemenea animal și nici n-a auzit de el. Cu Găsit vizibil în furgonetă evita monotonia descrierii și economisea repetițiile, era de ajuns să întrebe, Câinele ăsta e al dumitale, sau al tău, în funcție de gradul de intimitate cu interlocutorul, și să audă răspunsul, Nu, Da, în primul caz va trece fără întârziere la vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i permise olarului raționamentul sinuos că Găsit nu poate fi de acolo, de parcă în vreo lege universală a animalelor domestice ar fi scris că unde e un câine nu pot fi doi. În sfârșit, Cipriano Algor opri cu un scrâșnet furgoneta la poarta femeii în doliu, strigă, și când ea apăru, îmbrăcată cu bluza și fusta ei neagră, îi dădu un bună ziua mai sonor decât e firesc, vina pentru subita dizarmonie vocală e a Martei, ca autoare a zănaticei idei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dați importanță, poftim, și să sperăm că n-o să-i cadă prea repede toarta. Femeia își întinse mâinile ca să apuce urciorul de gât, îl strânse la piept și mulțumi din nou, Mulțumesc, domnule Cipriano, în clipa aceea văzu câinele în furgonetă, Câinele acela, rosti. Cipriano Algor simți un șoc, nu-i trecuse prin cap posibilitatea că tocmai Isaura Estudiosa ar putea fi stăpâna lui Găsit, iar ea spusese Câinele acela de parcă l-ar fi recunoscut, cu acea expresie de surpriză care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încrederea, Uneori e nevoie să abuzezi puțin de ea, Așa credeți, Da, Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră, Și mie, domnule Cipriano, La revedere, La revedere. Cu urciorul strâns la piept, Isaura Estudiosa privi din poartă furgoneta care se întorcea ca s-o ia înapoi pe drumul pe care venise, se uită la câine și la bărbatul care conducea, bărbatul îi făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le aparține, simpatiile familiei Gacho în chestiuni canine, de când îi cunoaște, s-au îndreptat mereu spre moloși și alți câini agresivi. Ne-a mers bine în dimineața asta, îi spuse câinelui Cipriano Algor. Peste câteva minute ajunse acasă. După parcarea furgonetei, Găsit își privi fix stăpânul, înțelese că deocamdată era scutit de obligațiile lui de navigator, și se îndepărtă, dar nu în direcția cuștii, ci porni în plimbare cu aerul inconfundabil al celui care s-a hotărât că a venit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cui le-ai spus. Cipriano Algor nu răspunse. După aceea, cum fiica lui îl privea așteptând, liniștită, se hotărî, Vecinei, Care vecină, Cea cu urciorul, Ah, da, te-ai dus să-i dai urciorul, De aia l-am pus în furgonetă, Bineînțeles, Da, Atunci, dacă înțeleg bine, ea ți-a explicat că n-avea rost să umbli după stăpânul lui Găsit, Da, ea, E, fără îndoială, o femeie inteligentă, Așa pare, Și i-ai lăsat urciorul, Ți se pare o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcut. Marta a spus-o în alt fel, Deja ai învățat cum se face. Am o afacere între bărbați, azi trebuie să rămâi acasă, îi spuse Cipriano Algor câinelui care dăduse fuga spre el văzându-l că se apropie de furgonetă. E evident că Găsit n-avea nevoie să i se poruncească să urce, era suficient să-i lase deschisă ușa de la mașină cât să priceapă că nu va fi alungat, dar, oricât ar părea de ciudat, cauza reală a agitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, oricât ar părea de ciudat, cauza reală a agitației lui a fost c-a presupus, în anxietatea lui de câine, că va fi lăsat singur. Marta, care ieșise în curte vorbind cu tatăl ei, pe care îl însoți până la furgonetă, ținea în mână plicul cu desenele și propunerea, și deși câinele Găsit nu avea idei clare despre ce sunt și la ce servesc plicurile, propunerile și desenele, învățase totuși de-a lungul vieții că oamenii care se pregătesc să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ia cu ei lucruri pe care, de obicei, le aruncă pe bancheta din spate. Instruit de aceste experiențe, se înțelege că memoria lui Găsit l-a făcut să creadă că Marta își va însoți tatăl în această nouă excursie cu furgoneta. Deși a venit de puține zile, nu are îndoieli că aici e casa lui, însă simțul lui de proprietate, deocamdată incipient, nu-i permite încă să spună, uitându-se în jur, Toate astea sunt ale mele. De altfel, un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum credem că am demonstrat deja prin a + b, două părți, dacă sunt unite, înseamnă ceva în ansamblu. Marta îi făcu tatălui un gest obosit de rămas-bun și se întoarse în casă. Câinele n-o urmă imediat, așteptă să vadă furgoneta dispărând după prima casă din sat, după ce coborâse aleea spre șosea. Când, imediat după aceea, intră în bucătărie, o văzu pe stăpâna casei așezată pe același scaun pe care lucrase ultimele zile. Din când în când își trecea degetele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și stoarse de mâini violente. Dacă nu sunt toate cuvintele la fel, pătimirea e aceeași. Azi furgoneta e goală, Cipriano Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv că produsele lui nu mai interesază, acum duce câteva desene pe scaunul de alături, acolo unde le-a lăsat Marta, și nu pe locul din spate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la timp, la urma urmei, mergem odată cu timpul, în timp, și niciodată în afara lui, oricât ni s-ar reproșa că rămânem pe dinafară. Acum era în oraș, mergea pe bulevardul care-l ducea la țintă, înaintea lui, mai iute decât furgoneta, alerga gândul, șeful departamentului de achiziții, șeful departamentului, șeful achizițiilor, Isaura Estudiosa, sărmana, rămăsese în urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm afiș alb, dreptunghiular, unde, cu litere de un albastru strălucitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe Găsit, un câine a dat întotdeauna bine în anunțurile cu familii fericite, oricât de straniu ar părea, fiind vorba de o creatură irațională, le conferă o nuanță subtilă, dar ușor de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care-l aducea era de competența exclusivă a șefului departamentului de achiziții, nu pentru a fi negociată cu angajați subalterni și din principiu reticenți, deci va trebui să se prezinte la ghișeu și să anunțe în ce scop venise. Parcă furgoneta, luă hârtiile și, cu un pas care voia să pară ferm, deși îi tremurau picioarele, așa cum orice observator atent și-ar fi dat seama, traversă banda de tranzit pătată de pete de ulei vechi și recente până la ghișeul de primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care avem nevoie, iată de ce mă văd obligat să vă invit să procedați la retragerea lor în termen de maximum două săptămâni, voiam să vă telefonez mâine ca să vă informez, Va trebui să fac nici nu-mi închipui câte drumuri, furgoneta e mică, Cu o încărcătură pe zi veți rezolva problema, Și cui îi voi vinde acum vasele mele, întrebă olarul, pierit, Problema e a dumneavoastră, nu a mea, Am, cel puțin, permisiunea să negociez cu comercianții din oraș, Contractul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aveau dreptatea de partea lor, pentru Centru nu contează niște rudimentare farfurii de ceramică sau niște ridicole păpuși făcând pe infirmierele, eschimoșii și asirienii cu barbă, nici o importanță, nimic, zero, Asta suntem pentru ei, zero. Se așeză în sfârșit în furgonetă, se uită la ceas, mai avea de așteptat aproape o oră până să-și ia ginerele, îi trecu prin minte ideea de a intra în Centru, de multă vreme n-a mai deschis ușile pentru public, fie pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sprijinit de volan, când se apropie gardianul care veghea ieșirea din subteran, spunându-i, Dacă v-ați rezolvat problemele, vă rog să plecați, aici nu e garaj. Olarul spuse, Știu, porni motorul și plecă fără nici o vorbă. Gardianul notă numărul furgonetei pe o hârtie, n-ar avea nevoie s-o facă, îl știe aproape din prima zi când a devenit gardian în această subterană, totuși îl notă ostentativ pentru că nu-i plăcuse acel sec Știu, oamenii, mai ales dacă sunt gardieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e nici măcar al subteranei murdare unde își petrece zilele. Tăie numărul și se întoarse la post. Cipriano Algor căută o stradă liniștită unde să-și treacă timpul până va merge să-și aștepte ginerele la poarta serviciilor de siguranță. Parcă furgoneta la un colț de unde se zărea, la distanța de trei întinse cvartale, o parte dintr-una din uriașele fațade ale Centrului, cea care corespunde părții locuite. Cu excepția ușilor care se deschid în exterior, pe nici un alt perete nu se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai mult sau mai puțin, de la unu la infinit. Edificiul Centrului nu e nici atât de mic nici atât de mare, se mulțumește cu patruzeci și opt de etaje deasupra nivelului străzii și cu zece etaje sub ea. Acum, de vreme ce, staționând aici furgoneta lui Cipriano Algor, ne-am apucat să ponderăm câteva numere care specifică volumul Centrului, să spunem că lățimea fațadelor mai mici e de aproximativ o sută cincizeci de metri, iar a celor mai mari cu puțin peste trei sute cincizeci, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a făcut din mine un polițist sau un militar, răspunse Marçal sec, Nu, dar ești pe aproape, la graniță, Acum ai obligația să-mi spui dacă ți-e rușine că un gardian al Centrului se află aici, lângă dumneata, în furgoneta dumitale, respirând același aer. Olarul nu răspunse imediat, regreta că cedase din nou stupidei și gratuitei tentații de a-și înțepa ginerele, De ce fac eu așa ceva, se întrebă, deși știa prea bine răspunsul, acest bărbat, acest Marçal Gacho voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trebuie să fie rapide, instantanee, unii afirmă că e din pricina pudorii masculine, așa o fi, dar să recunoaștem că și mai bărbat, în accepțiunea completă a cuvântului, s-ar fi arătat Cipriano Algor, și desigur nu mai puțin viril, oprind furgoneta ca să-și îmbrățișeze pe loc ginerele și să-i mulțumească pentru gest chiar acolo cu singurele cuvinte meritate, Îți mulțumesc că ți-ai pus mâna pe mâna mea, asta trebuia să spună, și nu să profite acum de seriozitatea momentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vinzi vreun vas, Pentru vânzare ne ajung vasele pe care le avem în olărie, În cazul ăsta, pare într-adevăr complicat, O să mai văd, poate le las pe undeva, pe drum, N-o să te lase poliția, Dacă rabla asta, în loc de furgonetă, era un camion care-și ridică lada, ar fi fost foarte simplu, un buton electric și gata, în mai puțin de un minut, ar ajunge totul în șanț, Ai scăpa o dată sau de două ori de poliția rutieră, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
considerație mai ales contextul în care au fost rostite, o noutate absolută. Se va spune că nu e așa, că, dimpotrivă, admițând posibilitatea că Centrul va face să dispară în viitor, printr-o absorbție teritorială de neoprit, câmpurile pe care furgoneta le traversează acum, gardianul intern Marçal Gacho a subliniat, în nume propriu, și a aplaudat în forul său interior, puterea expansivă, în spațiu și în timp, a întreprinderii care îi plătește modestele servicii. Interpretarea ar fi valabilă și ar pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]