1,494 matches
-
extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cea mai mare speranță a românului englez! — Da, numai că ăsta a fost demult, zise Eleanor, ca și cum ar fi închis un sertar deschis din greșeală. Șam, nu-mi face nici o plăcere să-l vorbesc pe Adrian pe la spate. Șam se furișa în spatele ei și o cuprinse de mijloc. Dacă am fi amanți, ar părea o treabă mai firească, spuse el mai în glumă, mai în serios. Eleanor se dovedi suficient de agera ca să scape ușor din îmbrățișarea lui. — Încerci să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șagă!” Faptele pârâtului întrec deja măsura lucrurilor: dărâmarea locuinței unor oameni săraci care au muncit din greu pentru construcția ei, omorârea unei capre, sunt pagube majore pentru vârsta inculpatului. Mai departe, la pagina 63, citim: ,,Odată, vara, aproape de Moși, mă furișez din casa ei și mă duc, ziua miaza-mare, la moș Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur cireșe... Și mă chitesc eu în mine, cum so dau ca să nu mă prindă...”. Iată deci o faptă săvârșită cu premeditare; inculpatul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al privighetorilor. Lumina argintie izvorăște din razele lunii, reflectă steluțe albe în apa pe care înaintează agale o barcă. Printre cărările de păcură de sub sălcii, printre săbiile trestiilor și prin frunzișul cenușiu, se furișează încet-încet înserarea, iar pe marea limpede a cerului, se oglindește ca o altă barcă plutitoare, luna. Diana Căciulă clasa a VI-a C 3. COMPOZIȚIA NARATIVĂ Compozițiile narative, după cum indică și numele lor, au ca principal mod de expunere - narațiunea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să mai insist... Vrând să se răzbune, Nică s-a gândit să fure cireșe. În sat erau destui cireși, dar numai la noi și Petre dădeau în copt. La Petre nu se putea, deoarece avea vreo cinci câini. Nică se furișează tiptil și se șupurește pe sub gard și țuști! în cireș. Eu eram în podul casei îl zăresc. Mă cobor repede îmi iau un băț îmi și pe câinele meu Leuțu, și mă duc direct la cireș. Deci, dumnealui îi e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ochii doamnei Moduna și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună trece primejdia rea, cei trei hotărâră că o apropiere furișată de geamul bucătăriei era singurul leac Împotriva unor remușcări târzii. Așa Îl zăriră pe Flavius-Tiberius sărutându-și mai Întâi mama, apoi tatăl. Scena urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o undă de tristețe: parcă poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gulerul cămășii sub pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu cunosc nimic din toate astea. Am simțit acea spaimă usturătoare, cea care apare atunci când înțelegi dimensiunea unui lucru rău - când te-ai rătăcit într-un loc periculos sau când ai comis o greșeală îngrozitoare -, atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o mână sigură apucă sforile mele de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinăuntrul propriei sale minți. Pe noi toți. Către sfârșit, mătușa mea nu mai recunoștea oamenii. Avea coșmaruri. O umbră în creierul ei, dinți și ochi. Se trezea în toiul nopții, îl vedea pe unchiul în pat, lângă ea și se furișa la parter ca să sune la poliție. Le spunea că e un intrus în casă. Uneori îi suna de câte trei sau patru ori pe noapte. Alteori pentru că era speriată, devenea violentă. — Iisuse, am spus. Povestea lui Nimeni, felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în camera cu provizii a unui fast-food pentru a ne completa rezerva de mâncare. Ce nu pricep eu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-ți spun? — Doar... orice. Cum e? Scout se gândi o clipă. — E-o răsfățată. O mare răsfățată, băutoare de licori semialcoolice, purtătoare de fuste scurte și o pacoste de zile mari. — Mda? — Mda, zâmbi ea vag. Știi, dacă mă furișam vreodată noaptea târziu în casă, trebuia să trec pe lângă camera ei ca să ajung la a mea, și, dacă mă auzea, primeam un bilet pe sub ușă - 5 lire sau tata află că azi ai ajuns acasă la trei noaptea. — Foarte profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de lacrimi: Clio. Doar pârâitul navei Orpheus. Marea calmă furișându-se, revărsându-se încet peste punte în vălurele. Marea trăgând încet barca în adâncul ei, ca și când întregul ocean ar fi fost un gigantic animal unicelular, hrănindu-se cu ce-a mai rămas din lume. Cu toții ne scufundăm în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sé se grébeascé Șasa, dacé s-ar fi grébit, dar de ce a vrut sé se grébeascé Bohanțov, ăsta nu Înțelegea Șasa. Dacé s-ar fi grébit Șasa sé termine cît mai repede de sépat ar fi fécut-o că sé se furișeze pe urmé dupé școalé, acolo unde probabil aveau grédinița lor clasa lui Sonia. S-ar fi fécut cé nu are ce face pe-acolo pe urmé ar fi vézut-o pe Sonia care ar fi ținut o méturé sau o greblé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite îmi picura pe față. Pescari înecați își atârnau hainele ude pe umerii gândurilor care părăseau Planeta. Se furișau goi pe lângă ziduri și apoi dispăreau. Știam că am să-i întâlnesc cu alte nume și chipuri în cartierele mărginașe ale orașelor. Când l-am recunoscut pe Mihai Fotograful, mi-a făcut semn să-l urmez. Divorțase de viață pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
inspirau prima gură de necunoscut, inima expirând primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înaintam tot mai greu. Multe femei, copii, vorbeau vrute și nevrute, parcă eram la un spectacol cu sala arhiplină, nu mai aveam aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce putea trece un om de vîrsta sa. Dar n-ai făcut-o pentru că tocmai de asta-ți era cel mai frică. Mai frică decît dacă te-ai fi izbit de cel mai categoric refuz. De-asta preferi să te furișezi ca un hoț, să înhați lucrușorul de care ai nevoie, să-l folosești după plac și după aceea să-l pui la loc tot pe ascuns, păstrînd secretul doar pentru tine ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Gîndise deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să îți mai explici că partenerii pe care te-ai bizuit luni de zile vor să-ți întoarcă spatele, să-și strîngă jucăriile și să plece fără să-ți explice de ce? Ar fi putut chiar în clipa aceea să se furișeze, s-o ia la picior chiar de sub nasul lor, dar la urma urmei nu avea de pierdut dacă mai rămînea puțin în mijlocul grupului ăsta dubios. O să și mai tragă puțin sufletul după atîta alergătură, o să recapituleze, ia să vedem dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
timpul trecea ca În basmele românilor, Soarele continua să se rotească zilnic În jurul Pământului -contrar adevărului cosmiciar Va continua să-l privească, din „grădinuță” prin diverse cioburi de sticlă, culese de lângă un gard al lui Vasile Lica, unde copilul se furișa cu o mare teamă, alimentată de discuțiile purtate În mare taină de către patru cinci babe urâte și pretențioase, cărora nu se știa din ce cauză, Mamaia insista să li se spună „doamnă”, discuții la care Va, indiscret și atras mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fure icoana pentru Simion Bratu, păgînul acela, blestemat să-i fie numele. Pălimarul nu cumpărase un lacăt nou, nu se îndura să rupă din ce i se cuvenea și utiliza un lăcătoi uriaș care nu se închidea. Banditul s-a furișat prin beznă, a intrat în biserică exact la țanc, cînd îl căuta un trăsnet pe afară. Își face cruce și se roagă. Doamne, Dumnezeule, ajută-mă și mă păzește. Un trăsnet cade la cîțiva metri de biserică și Vasile înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zece zile la Paris. Știu, mi-a spus în avion. Ce ți-a spus? Păi..., ce mi-ai spus. Hai să ne întîlnim să mai stăm de vorbă. Cu plăcere, vorbim la telefon. Mitică a stat surdo-mut și între timp furișa cîte o privire spre "dulceața" de care s-a despărțit. Mergînd spre casă meditez la problemele grele pe care le ridică "banul". Eram sigur că Mitică, în condițiile lagărului socialist, ar fi fost un casnic model. Un om de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]