657 matches
-
spuse de Connolly sau pasiunea lui pentru cuptorul de ars lutul erau altfel decât sincere. Și când, în sfârșit, și-a dat seama, se pare că a fost mai degrabă flatată decât dezamăgită. Și azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un interes pe care nu-l avea, atunci prefăcătoria lui arată „o foarte sofisticată adaptivitate socială“ în ce-l privește, susține ea. Școala se rușinează de ideea că el ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-i pe nemaghiari sub protecție. În veacul XIII situația avea să se schimbe radical. Acum intra în uz expresia furor Teutonicus - calificativ ajuns în țară prin intermediul tinerilor care frecventaseră universitățile occidentale - și germanii începeau să fie desconsiderați, cehii erau numiți furibunzi, bețivi și îngâmfați, iar pecenegii - insignifianți și foarte răuvoitori 21. Imaginea germanilor și cehilor în ochii polonezilor și a celor din urmă în scrierile imperiale și boeme a oscilat în funcție de timpuri și de interese. Cronicarul saxon Thietmar de Merseburg (975
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei."275 Aceste rânduri, scrise parcă sub forma unei spovedanii de om aparent învins, amintesc frapant de scrisorile lui Ladima. El însuși gazetar, suferă cumplit când, demisionând în plină glorie de la ziarul Veacul observă că presa ostilă își concentrează atacurile furibunde nu doar asupra sa, ci și a Emiliei, actriță modestă care primea roluri în funcție de poziția pe care Ladima o deținea în lumea presei bucureștene. Ar fi superficial să ne referim la similitudinile dintre ziaristul Ladima și gazetarul Eminescu, deși acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să vedem alte contradicții: „un sihastru în plin Paris” (I, 20), un frivol, condamnat la gravitate (cf. I, 77), „un superficial din fire” care nu cunoaște în profunzime decât „neajunsul de a te naște” (II, 296), un laș cu accese furibunde de violență, un bufon care suferă de absența absolutului, un erou în negativitate, care supraviețuiește datorită urii de sine, disprețului de sine, lașității. „Cu o viziune a lucrurilor ca a mea, e îndoielnic că altul ar fi reușit s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aspru pedepsite (asta dacă scăpau cu viață), la fel și persoanele care le ajutau. O nouă inăsprire a legislației a avut loc în 1984, iar paginile revistei Femeia reflectă pe deplin acest lucru. Lupta împotriva avortului devine de-a dreptul furibundă, asta în condițiile în care traiul în România sfârșitului deceniului al 9-lea ajunsese de-a dreptul dramatic prin lipsa cvasigeneralizată a produselor și serviciilor minim necesare unui trai civilizat (lumină, căldură, pâine, carne etc.). Mai întâi era prezentate, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
vi le-ați săpat singuri pentru a trasa altele, de data asta în folosul întregii voastre obști. La serbările lui Minos v-am văzut măiestria în saltul peste tauri; acum aș vrea să vă văd sărind invers, adică înaintea prezentului furibund, și trăgându-i afară din frunte saltul viitor al vremii încadrat de chipul lui. Clădiți-mi redeschiderea peste timp a împietritului trecut, spațiul promisiunii în care viața se afundă taurin. Numai păziți-vă cu grijă să încercați să-l înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu cuțitul la os, gâfâind între arestări și evadări, încăierându-se homeric pe mize ridicole, înfrățindu-se în suferință cu haitele de maidanezi și înecându-se cu atât mai nedistinct în praful stârnit de agitație cu cât se zbăteau mai furibund să se scuture de el. I se furase analgezic umilința cu finețe de maestru, iar efectul constatării fu cataclismic. Golul pe care Ondine îl substitui loviturii în cădere asupra lui îl smulse violent afară din sine; în vechiu-i trup dădură
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imediat: în zvâcnetul cu care își ia avântul, în zborul spre versantul unei coline, în secvențele în care, rând pe rând, bate din aripi, planează, și iarăși bate din aripi, în vâltoarea tulbure a propriilor culori. Este "potârniche" în mod furibund și absolut, oricât de iute-ar fugi. Chiar și când dispare, tot potârniche rămâne pentru noi, prin imaginea pe care ne-o lasă, nepieritoare. Dacă ne dăm osteneala să observăm animalul în recreație, adică în natură, constatăm că nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
animale și spre deosebire de om, musca suferă și moare fără să se plângă, fără să vorbească. Zgomotul ciudat pe care îl auzim uneori nu este un strigăt de durere, ci un fel de zbârnâit al aripilor puse în mișcare (cu bătăi furibunde) pentru a evada. Pentru a "decola", mai bine spus. Dacă unele animale ne stârnesc cu greu mila, aceasta se întâmplă îndeosebi din cauza dimensiunii lor reduse și din cauza incapacității lor de se plânge. Pe scara ființelor, de la ce punct încolo încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne că nu poate fi ceva mai cumplit decât acestea, neputând exista o batjocură mai mare. Cele ce le‑au săvârșit atunci iudeii și romanii depășesc orice cuvânt. Neînțeleasa, nefondata și furibunda lor nebunie nu a Încetat, ci, după ce L‑au dezbrăcat, după ce L‑au răstignit și după ce I‑au dat să bea oțet amestecat cu fiere, iudeii nu se opresc aici, ci Își augmentează răutatea, sporindu‑și vinovăția ; se observă o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a prevăzut prin lege că niciun creditor nu le mai poate refuza ca mijloc de stingere a obligațiilor"651. Cursul legal înseamnă obligativitatea instituită prin lege a acceptării bancnotei. El intervine mai târziu drept caracteristică a acesteia, în contextul dezbaterilor furibunde din epocă despre neajunsurile monedei de hârtie și despre răul pe care-l face această monedă în economie. Nu întâmplător Bastiat numește moneda de hârtie drept "bani blestemați". Prin asemenea afirmații autorul se înscrie într-un cerc al dezbaterilor împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ceresc a minței luminate și inimei nobile aprind speranța de o viață mântuitoare în ființele asuprite de soarte"82. Sau pentru Dimitrie Bolintineanu: "Dintre acești barzi ai națiunii noastre, dintre acești apostoli ai românismului, carii ca și farul în mijlocul mărei furibunde arată calea cea sigură pentru mântuință"83. Tot apostoli sunt Anastasiu Panu, fost caimacam al Moldovei, lingvistul Aron Pumnul sau fabulistul Țichindeal. Nu contează profesia sau postura publică. Nu e nevoie ca poeții să trăiască în mizerie, ca revoluționarii să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru evitarea ambelor capcane în care era mult prea ușor să cazi: nostalgia pentru totalitatea dialectică pierdută, pe de o parte, sau adeziunea plată la pozivismul faptelor, pe de alta. Dar urmărirea paradigmei nietzscheene într-un mod din ce în ce mai tenace și furibund a provocat nu numai epuizarea marilor idealuri precum Dumnezeu, Binele și Adevărul, ci și subminarea din temelii a oricărei posibilități de a umple golul de sens ce rezulta de aici. În afară de aceasta, critica inspirată din Nietzsche, sarcastică și tăioasă, nu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-l citează niciodată pe Democrit în operele sale complete, de vreme ce întreaga lui operă poate fi interpretată ca o mașină de război îndreptată împotriva materialismului? Cum se explică faptul că nu-i niciodată exploatată informația dată de Diogene Laertios despre dorința furibundă a autorului dialogului Phaidon de a distruge într-un autodafé toate operele... aceluiași Democrit? De ce să dăm credit figurii unui Socrate platonizat, când o imagine mai apropiată de Diogene din Sinope sau de Aristip din Cirene permite aprecierea operei filosofice
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să lucreze timp de peste două decenii. Adevăratul debut al scriitorului poate fi considerat volumul Romanul fantasticelor pățanii și aventuri și coșmaruri ale curajosului James B. Clawhead, marele Maestru al Obiectivității, omul care a trecut Cortina, roman satiric, cu accente de furibund pamflet politic, apărut în 1954, și cunoscut îndeobște sub titlul prescurtat de pe copertă: J.B.C. trece Cortina. În anii ’50, ca ziarist la „Scânteia”, F. dobândește în mediile culturale un renume de „comisar” al „rectitudinii” ideologice comuniste. Ca scriitor însă abandonează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
pe care Chapman le considera, la Coatesville, drept tot atâtea posibilități de reînnoire morală a spiritului îl îndepărtează, definitiv, de propriul său portret. Moartea fiului său, în timpul celui dintâi război mondial, îl îndreaptă spre antisemitism și anti-catolicism, ale căror expresii furibunde îl însoțesc până la moarte. Black remarcă, în cuvinte impresionante, "măsură tragediei"173 lui Chapman, pe care propria sa adresă de la Coatesville o indică precis: "anti-ideologul cade victimă ideologiilor; omul care transcende ura devine prada sa"174. Acest fapt, estimează Black
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută - ca și Vlaicu, de altfel - ca un personaj exponențial, și în consecință hipertrofic, ilustrând, cu accese de furibundă aroganță, tendințele expansioniste ale regatului maghiar. Pătrunderea, cu substrat politic, a catolicismului provoacă, firesc, replica pământenilor de credință ortodoxă. Desconsiderând cu infatuare „datina”, temei spiritual al existenței unui neam, Doamna Clara se lasă surescitată de visul nebunesc al oricărui agresor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
mea din Corriere della Sera. Nu există nici o rațiune practică suficient de bună ca să justifice suprimarea unei ființe omenești, chiar și în primele stadii ale evoluției sale. Eu știu că în nici un alt fenomen al existenței nu există o la fel de furibundă, de totală, de existențială voință de a trăi decât în făt. Nerăbdarea sa de a-și actualiza propria potențialitate parcurgând fulgerător istoria regnului omenesc are în ea ceva irezistibil și, implicit, ceva absolut și vesel. Chiar dacă pe urmă se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
portarul anarhist de la Sorbona, unde noaptea se învelea cu colecțiile vechi ale oficiosului comunist francez "L'Humanité", păstrate de gazdă lui cu mormăiala "știu, nu e prea anarhist, însă... faute de mieux...", fugarul ia viața de la zero, creând, împotriva atacurilor furibunde, comuniste și fasciste, împotriva sărăciei și invidiilor, prin românele și eseurile sale, o operă în care locul central îl ocupă Omul cu majuscula, care trăiește toată viața cu nostalgia absolutului. O mare credință dispărea, "făcându-mă să simt pământul surpându
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
toate întreprinderile, pentru a distinge cele mai bune echipe și muncitorii-model; medaliile și decorațiile împodobesc pieptul celui mai mărunt lucrător de șoc, începând cu cel al secretarului general Leonid Brejnev*. Pregnanța identitară a acestei simbolistici provoacă, în interiorul sferei comuniste, concurențe furibunde. Ereticii doresc să-și marcheze teritoriul: troțkiștii* modifică secera și ciocanul („crabul”) pentru a-și revendica un trecut și, deopotrivă, a se disocia de prezent. Concurența simbolistică se observă, de asemenea, în recurgerea la eroi. Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sociale. În acest climat un val de greve cuprinde Franța în noiembrie 1947. În toată țara, muncitorii sînt în grevă. Dar încercarea comuniștilor de a da o turnură politică mișcării irită pe greviști. Această deșteptare socială marchează începutul unui activism furibund al comuniștilor europeni. Războiul civil grecesc În Grecia, după doi ani de ezitări, partidul comunist se lansează în războiul civil. La eliberare, așa cum am văzut, el refuzase, simultan, să ia puterea din cauza unui veto al Moscovei și să participe la
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în fapt, cu cel al destinderii în relațiile Est-Vest, primele semne în acest sens apărând după dispariția lui I.V.Stalin, la începutul anului 1953, semnele apărute neidentificându-se cu procesul destinderii, dar constituiau un început, dar slab; continua încă cursa furibundă a înarmărilor, inclusiv a celor nucleare și definitivarea constituirii blocurilor militare, integrarea celor două state germane în alianțe militare internaționale opuse, promovarea diplomației pe "marginea prăpastiei", ca răspuns la acțiunile URSS împotriva occidentului; cursul ducea, de fapt, la criza rachetelor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
are drept ținte „să propage interesul pentru scriitorii români în genere și, în special, pentru cei consacrați”, „să creeze un mediu favorabil cercetărilor de istorie literară privitoare la scriitorii români, fără să excludă însă pe scriitorii străini”, să opună „propagandei furibunde pentru operele ucigătoare de suflete” „una tot atât de furibundă pentru operele înălțătoare” (Propagați, răspândiți..., 1/1936). Referitor la atitudinea față de tradiția culturală, Vladimir Streinu pledează pentru eclectism: „Vom deschide revista atât scriitorului cultivator al tradiției, cât și celui ce se iluzionează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
români în genere și, în special, pentru cei consacrați”, „să creeze un mediu favorabil cercetărilor de istorie literară privitoare la scriitorii români, fără să excludă însă pe scriitorii străini”, să opună „propagandei furibunde pentru operele ucigătoare de suflete” „una tot atât de furibundă pentru operele înălțătoare” (Propagați, răspândiți..., 1/1936). Referitor la atitudinea față de tradiția culturală, Vladimir Streinu pledează pentru eclectism: „Vom deschide revista atât scriitorului cultivator al tradiției, cât și celui ce se iluzionează a fi împotriva ei și care, dacă e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
din numeroasele confuzii pe care le iscă mereu neglijarea specificului artistic.” 1 Perseverența criticului interbelic a fost perfect îndreptățită: „El apasă cu atâta insistență pe specificul valorilor artistice mai mult prin reacție la ingerințele brutale, extraliterare ale epocii, bântuite de furibunde fanatisme ideologice.”2 Micul studiu din 1975 al lui Al. Oprea, Vladimir Streinu sau convertirea la clasicism 3, se deschide cu o frumoasă însemnare confesivă: „Timpul îi fixase trăsăturile fizionomice ca într-o efigie, atunci când am putut să-l cunosc
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]