480 matches
-
se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
brusc, aprinse lumina În cameră și apoi se duse la bucătărie. Continuă, pe același ton, de dincolo de draperie: — Nu numai trotuarele, ci și străzile sînt Înțesate... Se precipită cu toții de parcă le-ar fi teamă să nu piardă autobuzul... E un furnicar pe drum... — Dar Într-o asemenea aglomerație nici autobuzul nu poate respecta un program, nu? Bineînțeles că nu, zise ea intrînd În cameră cu o altă sticlă de bere În mînă. Și cu cît Își dau seama mai bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acum nu Înțeleg de ce m-a Înspăimîntat atît de cumplit priveliștea aceea sinistră. De-aș avea iar parte de ea, cu totul Întîmplător, nu cred că m-ar mai răscoli. Dacă, În loc de oameni și mașini, străzile ar fi date de furnicare uriașe, aș lua probabil faptul ca atare și aș Încerca doar să-l Înțeleg. În sfîrșit, panta... dar taximetristul nici nu a Încetinit, nici n-a oprit. Turația motorului se schimbă și Îmi Îngheță sîngele În vine, Însă șoferul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Shahkot și ajungând chiar mai departe de atât. În februarie, imaginea acesta fu tiprită chiar în Times of India, alături de titlul „Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îți spune asta? Nu știu. Bani. Se întoarse și pomi mitraliindu-și tocurile pe culoarul lung (în mod ciudat, magazinul atenua zgomotul și mișcarea) deschise ușa de sticlă cu o mișcare bruscă și, scuturându-și părul strălucitor, se pierdu în furnicarul străzii. Am auzit râsete, conversație purtată pe un ton scăzut. Pe fața celor două pipite șocate, care serveau la acest raion, s-a ivit grăbita raza unei ușurări amuzate. Am pus Lovedolls ia locul ei și mi-am aruncat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lunetiști, luptători de stradă, câmpuri minate, arme chimice, sisteme termonucleare. Și mau au încă și mai mult, pentru că de acum aparatura de control legată de trupul meu aflat la reanimare a început să se joace de-a invadatorii spațiali cu furnicare, mutanți, momeli, nave spațiale, miriapode și bombe inteligente șuierătoare. Drace, e la îndemâna tuturor. Și să ne îndreptăm un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu. Mașinile sunt specifice, cu câmpuri de forțe, blânde, ostile sau distante. Văd fața unei mașini, și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei încordat, o văd umilindu-se sau zbârlindu-se sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile de forță omenești - rable hodorogite, decapotabile, nedecapotabile, cu motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile lor stăruitoare. — Charles și lady Di se căsătoresc pe douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu burta mea umflată țopăind în desaga ei, alergător muribund cu ochii storși, cu respirația stoarsă. Martina tot spunea în timp ce ne-am întâlnit și despărțit din nou că Shadow fusese furat. Dar eu știam că el fugise spre nord, în furnicarul străzii Twenty-ThirdDoamne, la început am simțit că trebuie să-l găsim pe ticălosul ăla mic - dar mai târziu m-am așezat și mi-am luat ceva de băut. La un moment dat mi-a venit chiar și ideea că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine seama de ce, când și cum, devenise, probabil, un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au avut un rezultat nefast, transformând o distinsă doamnă, ce-i drept, trecută totuși de prima tinerețe Într-un furnicar de melci. Nu era de mirare că masterandul o vedea noaptea cu părul despletit la geam, așteptând să crească luna plină. E posibil ca metamorfoza să nu fi fost deplină și În anumite zile, În locul scorburei pe care ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu banalitate. Dar atunci, la sosirea aceea, totul o mira, totul îi părea nou. Asupra inteligenței ei, mulțimea făcea impresia pe care o face lumina vie asupra ochilor deprinși cu umbra. Necunoscută, nebăgată în seamă, se amesteca în frământarea, în furnicarul ei, ca una din miile de fețe vii ale chipului multiplu al Cetăței. Acum se reculesese din prima emoție și orașul i se limpezise. Nu mai era străină, rătăcită, și mulțimea nu mai era chipul multiplu al unor necunoscuți. O
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încleștat în jurul unei meandre a râului Jamuna. Mare și leneș, râul curgea alene spre sud-est, unde, în cele din urmă, întâlnea Gangele și se vărsau împreună în golful Bengal. Acest oraș, unul dintre multele întemeiate pe malurile râului, era un furnicar de comercianți și meșteșugari, ivit brusc din obscuritate cu 500 de ani în urmă, când Mugalii, care veneau din nord, s-au stabilit aici să-și construiască monumente funerare, să picteze miniaturi și să viseze la noi și sângeroase posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Două tinere se apleacă peste marginea balustradei, iar a treia atârnă niște sariuri uriașe de mătase pe o sârmă întinsă de la un capăt la altul al casei. Bărbatul, care lui Pran i se pare uriaș, își face loc prin acel furnicar de femei cu aerul plictisit, dar demn, al unui taur pe un câmp de juninci. Pran n-a mai văzut niciodată atâtea femei la un loc. Toate par foarte tinere și neobișnuit de frumoase, iar unele sunt cam dezbrăcate. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-adevăr ... De când iubesc De când iubesc mi-e pasul mai încet și ochii mai senini, mai visători, vorbesc puțin și mai nimic concret, ca unul dus de tot, cu capu-n nori. De când iubesc așa ciudat percep pământul, lumea, groaznic furnicar, de parcă toți din jur dansează step și mă bruschează-n felul lor bizar. De când iubesc mi-e dor să mă ascund, iubirii-i caut mediul ambiant și-un timp al ei, feeric și fecund, în care să exulte elegant. De când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea prăfuită devine o piață cu havuz răcoritor, îmbrățișat de-o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În acel furnicar amețitor. Câte unii se izbeau de el și-i ziceau să se dea din drum. Când tocmai se pregătea să se aplece deasupra coșului și să desfacă țoala ce-l acoperea, cusută cu sârmă pentru rame de stupi, văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coșului și să desfacă țoala ce-l acoperea, cusută cu sârmă pentru rame de stupi, văzu pe gardul Înalt din beton ce despărțea piața de imensa curte a spitalului de nebuni cum un om privea de sus și cu liniște furnicarul. Coborî, apoi, și se Îndreptă către Tatapopii fără șovăială și fără să-l scape din ochi. Se opri În fața lui și ceru un ban. Negustorul se scotoci și știu deodată, nespus de limpede, pentru ce anume se afla el acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărările pe care a umblat, făcându-ne mult mai ușoară înțelegerea întregului proces instructiv-educativ. Astfel călătorim prin mirificul „Copou” al Iașilor în toate anotimpurile, îl urmăm în tramvai ori în autobuz, pe trotuar sau stând pe o bancă observând atent furnicarul omenesc ce se mișcă în permanență, urmărim ca martori discreți discuția liberă, nudă, dintre un băiat și o fată, plus anumite prezențe ale autorului la întâlniri aniversare ale foștilor elevi, precum și alte momente pline ale activității sale. Pornește de la educația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
visat iar urât. Odihnește-te.Treacă cu noaptea, zicea mama, făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și alta. Ziua, noi, copii satului, porneam tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să întrebe neantul. Da, ar fi răspuns și apoi ar fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă, înainte ca imensa talpă neagră a surdomutului Gulliver să strivească brusc masa de nimicuri vibratile. Pașii pornesc greu și anapoda. Urcă într-un autobuz, într-un tramvai, în alt tramvai, alt autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
schimbi, că s-ar fi schimbat de la sine. Cară-te cu întrebările tale sâcâitoare. Nu se întâmplă nimic, sau orice, iar prezicerea viitorului e interzisă.“ S-a ridicat de pe locul supliciului. Să iasă în stradă, în primăvară, unde supraviețuia, umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un transport de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat numai de sacoșele burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau veni, de exemplu, toamna, când era timpul aprovizionărilor copioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Shahkot și ajungând chiar mai departe de atât. În februarie, imaginea acesta fu tiprită chiar în Times of India, alături de titlul „Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]