283 matches
-
Girard. Dar tata a aflat de prin vecini că Central era cel mai bun liceu din oraș. Nu era nici o fată în școală, ceea ce cred că i-a plăcut tatei. Îi era teamă că aș putea să fug după vreo fustiță. Astfel, am mers la Liceul Central. Dimineața, înainte de plecare, tata îmi dădea două bilete. În acea perioadă două bilete costau 15 cenți. Cu unul trebuia să merg la școală, cu celălalt să mă întorc. Ca să nu-mi fie foame la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
găsește intrusul! 1. Ascultă cu atenție cele trei cuvinte. Două din ele conțin sunetul Ț, iar unul nu. El este „intrusul”. Găsește acest cuvânt! Țară, cer, țeapă Circ, țarc, țeavă Cuțit, puțin, vecin Început, înțepat, încrețit Țipete, cireșe, rotițe Vacanțe, fustițe, măceșe 2. Ascultă cu atenție cele trei cuvinte. Două din ele conțin sunetul CE, iar unul nu. El este „intrusul”. Găsește acest cuvânt! Ceapă, țeavă, cercel Rece, zece, țese Înțepat, purcel, ghiocel Pace, rațe, voce Ceară, ocean, vițel Cruce, crețe
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
Fata își ridică brațele în aer, închise ochii și respiră adînc aerul dimineții, sorbind parcă în același timp toată acea lumină oranj, încă blîndă, chiar umană. așa cum era răstignită de bună voie în picioare pe acoperișul mașinii, purtînd doar o fustiță scurtă și un t-shirt sumar, fata părea gata să se arunce în imensitatea cerului, sfidînd gravitația și sensurile naturale de curgere ale legilor naturii. — mi-e foame, spuse fata. — avem de mîncare în portbagaj, spuse Victor. Da, dar nu reușesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ratăm amândoi din cauza lui. Jack zâmbi. — E greu să-i ții în frâu pe tinerii ăștia năvalnici. Ar face orice pentru o poveste. Cum obișnuiai să faci și tu, dacă-mi amintesc bine. Ridică șmecherește din sprânceană. — Îți mai amintești fustița de piele pe care-o purtai când ieșeai la un pahar cu polițaii? Ți-a adus câteva dintre cele mai bune piste, nu-i așa? Fran roși. Existase o scurtă perioadă la începutul carierei sale când, dornică să se dovedească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
absolut nimic la una dintre cămășile de noapte compromițătoare ale mamei ei. Când Lottie îi conduse în salon pe Jim și Judy Williams, cei doi doctori din cartier, Henrietta răsuflă ușurată. Lottie cea de șase anișori arăta adorabil într-o fustiță de dantelă cu paiete, asortată cu baghetă și tiară. Apoi apăru Sophie și Henrietta simți ca i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uită în jur ca să se asigure că Sophie nu putea s-o audă, dar aceasta acceptase să se joace cu Lottie de-a zânele în fundul grădinii. Ca de obicei, Lottie își scosese pijamaua și își pusese costumul de Tinkerbell cu fustiță de tul. — Îți priește sarcina. Eu dădeam întruna la boboci și arătam ca naiba încă din prima zi. — Poate din cauză că uit mereu să mă gândesc la asta. Am atâtea pe cap în momentul de față. — Uiți să te gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în câteva secunde. — Ce este? întrebă. Ce s-a întâmplat? De ce tatăl meu se află în mașina aceea de poliție? Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o geacă de blugi peste o bustieră și o fustiță roz cu volane care lăsa să i se vadă coapsele durdulii, ce îi evocară lui Fran povestea celor trei purceluși. Și deși trupul ei lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu ochi supradimensionați și surâs dulce, a bărbaților care trăiesc cu păpuși-copil în mărime naturală, pe care le scot la plimbare, le alintă și le fotografiază, a bărbaților care se duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adus-o, n-ai văzut că se dădea la Filosof și ne futea petrecerea?! care va sta tot timpul cu mine când voi repeta textul de spectacol și care atunci când voi intra la duș aproape dezbrăcată își va pune o fustiță scurtă care i se va ridica sus, sus, în patul în care tot cu ea voi dormi puțin după prânz. Cehov, hai cu mine să ne plimbăm pe malul Dunării, căcat, ne mai vedem la anu’, nu cred să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dacă primi niște aplauze din partea publicului, acestea se dovediră a fi doar nerăbdătoare chemări pentru primadona serii. Dansatorul se grăbi să îndeplinească dorința spectatorilor, alergă în culise și reveni pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță și un nor de lăcrămioare pe cap, ea reuși să smulgă un cor de exclamații de uimire. Picioarele ei prelungite cu papuceii albi de balerină păreau interminabile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-o pe ROSALIND, ați spune că vocea ei are muzicalitatea unei căderi de apă. ROSALIND: Pe cuvânt, nu există decât două toalete pe lume pe care-mi place să le Îmbrac... (pieptănându-se În fața mesei de toaletă.) Una-i o fustiță largă cu pantalonași, cealaltă un costum de baie dintr-o bucată. Sunt fermecătoare În ambele. CECELIA: Te bucuri că ieși În societate? ROSALIND: Bineînțeles. Tu nu? CECELIA (cinică): Ești bucuroasă, fiindcă vei putea să te măriți și să locuiești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la geam, fuseseră așezați frații gemeni Vasile și Viorica Lupan. Nu știu cît de gemeni erau, el mi se părea mult mai ciolănos decît soră-sa, Îmbrăcată Întot deauna În alb și, de aceea, foarte fragilă, după efectul bluzelor și fustițelor ei asupra mea. În spatele lor, stăteau Ionel Caița și Ghiță Grosoș, cel mai greu de cap coleg pe care mi-a fost dat să-l am pe parcursul Întregii mele instruiri. Am fost plasat În banca din față nu numai pentru că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în față, Are-n mână-o furculiță, Dar nu papă; se răsfață. Fluturașul o privește: Ce mâncare bună are; Face mofturi, nu gândește; Alt copil ar vrea și n-are! Litera ,,F’’ ,,F’’ își află căutare La fetițe fandosite, Cu fustițe foșnitoare Și la florile-ofilite. N-ar fi fără ,,f’’ pantoful, N-am putea ieși afară, Nu ar exista cartoful, Nici un capăt mic de sfoară. Folosit de fiecare La fereastră, în cofițe, Are o justificare: E util, nu e de fițe
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
a cerceilor i se va potrivi perfect. Am ales această culoare, fiindcă mie îmi place foarte mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu fustițe roze, cu fundițe roze. — Mai ții minte, Paulina, când ne-am bătut pentru un fular roz? Tu aveai unul roșu și-ai vrut să faci schimb cu al meu, dar n-am fost de acord. — Știu, știu. Mama m-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lumii cu vreo opt luni în urmă, că navigau mai mult costier, totul sau aproape totul, pentru că singura chestie care mă intriga era faptul că J.P., care se anunța iubitul lui Vero, nu rata nici o ocazie, vreau să spun nici o fustiță care trecea prin drepul nostru. Eram nedumerit și de atitudinea lui, dar mai mult de a ei care se încolăcea de gâtul meu la dans, de parcă eu urma să dorm cu ea în seara aia, nu J.P. După care se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ce... ce... ce comunicat? încercă Mișu să mai tragă de timp. - Comunicatul pe care ți l-am trimis! - Nu cunosc nici un comunicat, nu te cunosc! - Nu mă cunoști? Mariana, trăgându-și în jos bluzița decoltată Dolce&Gabanna și în sus fustița de blugi, se hotărî să-și apere bărbatul: - Romeo, cum... - Îl cunoști?! Romeo?! Mișu nu se așteptase la asemenea trădare. - Nu tocmai... - Liniște! îndrăzni heruvimul. - Liniște! îl acompanie nea Ovidiu, ușor deranjat de reflectorul mutat acum pe nasul lui borcănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
prin rușine și prin sublim, prin dragoste și prin indiferență, foarte bine. Se gândi din nou la imaginea lui Mișu, ginerică deasupra sicriului. Bine că păstrase rochia de mireasă! Numai să mai aibă timp. Își trase pe ea bluzița și fustița. Sprijinită de Mișu, Mariana ajunse pe scenă, în aplauzele tuturor. Baby, take off your clothes... Și Mariana începu, pentru a treia oară în seara asta, să-și tragă în sus bluzița Dolce&Gabanna și în jos fustița de blugi. Caseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ea bluzița și fustița. Sprijinită de Mișu, Mariana ajunse pe scenă, în aplauzele tuturor. Baby, take off your clothes... Și Mariana începu, pentru a treia oară în seara asta, să-și tragă în sus bluzița Dolce&Gabanna și în jos fustița de blugi. Caseta, de atâtea ori pornită și oprită, se agăță și se rupse. Mariana murea încet sub ochii tuturor spectatorilor și telespectatorilor și agenților F.B.I. Mariana murea dansând în liniște, dezbrăcând încet vălurile de plastic. Odată cu ultimul văl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă micile imperfecțiuni privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se retrase, apoi, pe scrânciobul - leagăn. Aristotel rămase pe banca ocupată de la Început. Ea - Într-un balans, atât de lin, de perfect ritmat și de plin de farmec!; elîn tăcere, privindu-i cu drag, picioarele, de la genunchi În sus, la fustița din material colorat, transparent. I se păru atât de frumoasă, Încât, nu și-ar mai fi mutat privirile, În veci de veci, În altă parte; și, cu ele flămânde, o Învăluia; o Învăluia, Într-o totală uitare de sine, i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de tratamente cosmetice și pedichiuri, de baluri de caritate și loje la operă, ștergându-i fața netedă Lady Zdreanță spune: — Și tatăl meu, la rândul lui. Pentru binele lui. — Se... dădea în spectacol, spune ea. Avea o amantă tinerică. Purta fustițe de balet. Nu împărțea profitul liniei sale de producție. Își neglija munca. Așa că - după cei trei doctori - e acolo: Cu toți ceilalți inventatori de geniu. În spatele ușilor închise. Fără telefon. Pentru tot restul vieții. Dinlăuntrul vălului ei de insule private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să trăiască mai bine și să se bucure de munca sa! Să fim mândri de țara noastră! Două Dacii cu câte-o junioară dezbrăcățică pe capotă trec claxonând, fetele împart mere din coșulețe, golanii se benoclează pentru că vântul le ridică fustițele. - Sănătaaate, oameni buni! Sănătaaate... e generos candidatul. - Băi, da-s cam viermănoase merele astea, comentează un țânc. Folosind cotoarele, plozimea începe un concurs de tras la țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am avut niciodată un Atac de Umilință, le-am spus. Am ajuns în pragul lui, desigur, dar nu cred că am avut vreodată o criză de umilință în adevăratul sens al cuvântului. —Niciodată? întrebă Lara albindu-se mai rău decât fustița ei minusculă. —Uită-te la ea, o invită Jolene. Bine’nțeles că n-a avut niciodată așa ceva. Ba chiar se vede pe ea că n-a avut. —Vreau să-i iau mamei lui Zach ceva frumos de la Chanel, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă concentrez asupra carierei. Fata asta din Rândul Întâi, Jazz Conassey - moștenitoarea afacerii cu cherestea Conassey din Wisconsin, al cărei nume era pe buzele tuturor, sosise de curând la New York. Se îmbrăca tot timpul până peste poate de uimitor, în fustițe foarte, foarte scurte, cu jachete micuțe haute couture și purta ochelari de soare ca o Twiggy a noului mileniu. Trebuie să fi studiat moda la Paris, pentru că nu devii expertă în eleganță stând într-o pădure din Wisconsin. Oricum, redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]