1,501 matches
-
puțin câte puțin deasupra pântecelui său: ca un palmier În deșert, șopti Amalia, ca o pagodă, ba nu, ca o catedrală, ca Turnul Ștefan, ca Dealul Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu și Omul, ca Mont Blanc. Amalia gâfâia. Încă puțin și iat-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mândule, vrâste, băbăludă, tiglăzău. Odată cu rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu să-i vorbească despre casă, ce casă? palat, despre domnu' profesor de la Universitate, despre tablouri, parchet, candelabre, mobilă, veselă, tacâmuri, statui, bibelouri, covoare, perdele. Când nu mai avu ce spune tăcu gâfâind cum i se Întâmpla tot mai rar deasupra Zorelei. Ea făcu ochii mari, și Îl Întrebă fără să tresară: Ai terminat? Da, zise el Încurcat. Bine, atunci lasă-mă să merg la baie. Asta Însemna că hotărârea era luată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un film sau chiar Într-o carte, lucrurile ar fi fost demult rezolvate. Lumea vrea fapte, nu vorbe, de care, În general, e cam sătulă. Uneori, soluțiile vin chiar din sală: auzind parcă Îndemnurile, bărbații Încalecă femeile sau invers și gâfâie sau gem, după caz, Încurajați de spectatori: acum, acum, acum, aahhh. Apoi cuplul se separă și fiecare tace În felul său, savurând sudoarea sărată a celuilalt, priviți cu Înțelegere și recunoștință de o mulțime de oameni destinși și ei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțin mai în spate de balustradă. Fidorous și Scout. M-am luptat cu greutatea hainelor, înotând cât de repede puteam către ei. Luându-mă fiecare de câte un braț, mă traseră peste bord. Am căzut pe puntea de lemn cald, gâfâind, cu apa șiroindu-i din haine. După un moment, m-am rostogolit pe spate și m-am trezit iutându-mă direct la Scout. Lumea deveni atunci limpede și clară - plămânii mei absorbind aerul și umflându-mi-se sub coaste, apa picurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un copac sau un stîlp de lîngé drum, iar babă Vera și Babușca, așa cum o poreclesc toți copiii pe Parascovia Fomova de la a treia „E”, sînt niște dealuri mari, care se véd sub pédurile din depértare. Ele merg Încet și gîfÎie, parcé le vede. Dar cine știe, poate cé vor ajunge, totuși? Poate cé acolo, undeva, unde poate-i un deal, o vie sau un lan mare de pépușoi, va trebui sé se opreascé, sé stea sé le aștepte? Poate cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé viné. - Mai departe... Nu mai este nimeni mai departe... Înseamné cé cei mai multi codași sînt totuși ai dumneavoastré, Nadejda Petrovna, ia uitați la ei ce frumușei sînt, unul mai deștept decît altul! Pe ușé au intrat mai Întîi Crulicovskii, care gîfÎia și-și trégea pantalonii, si se uită prin clasé, de parcé ar fi vrut sé mai fugé și nu avea loc, pe urmé a intrat Babușca cu Matveenco de mîné și, dupé ce i-a tras o palmé dupé ceafé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
vag ca-n vechea tipografie în plumb: cum miroase, cîteodată, marea. În "pauza de lapte", motoarele tăceau, mașinile rămîneau nemișcate. Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul se decolorează, cum se decolorează cerneala de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum îi spune vocea vitregă) mă văd urcînd scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
căci se derulează mult prea lent, căci nu mai am răbdare să privesc sau să ascult, ca și cum totul ar alerga invers pe lângă mine fără să mă observe, ca și cum aș fi absentă. Alteori sunt îngrozitor de lentă, stagnantă aș putea spune. Alerg gâfâind în urma timpului, și-mi dau seama că însăși ideea de recuperare este un nonsens. Aproape nimic nu se poate recupera, cu atât mai puțin timpul. De multe ori, când sunt cu mult în fața timpului, dintr-un sentiment iremediabil de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în una din acele sesiuni somnambulice în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inexplicabil. O spaimă neînțeleasă îmi cuprinde fiecare mădular. Nu mă pot mișca, îmi aud respirația greoaie pompând în urechi. De altfel, nu sunt nici măcar sigură că e vorba de respirația mea. De spaimă, aproape că nu mai respir, dar ceva gâfâie în spatele meu... mă înconjoară, mă strânge, mă înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
M34 MIHAI DINU Pagini de jurnal N u se mai știe nici ziua și nici anotimpul în care am devenit fără să vreau elev în clasa a X-a, dus de mână de tatăl, cu patru pași înaintea mea, eu gâfâind în urmă din cauza bocancilor prea grei, spre școala cu elevi adunați din toate colțurile orașului Brăila, pe atunci un târg împânzit de profesori de matematică, fizică și chimie și anatomie și biologie și astronomie și de câte științe sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sporit pentru că trebuie să o recunoaștem îi cam plăcea somnul și zeama din ciorchini... O coropișniță urmărită de INTERPOLUL Dunării și a toți afluenții ei, abia scăpată de învăluirea unor roșioare, împinsă de la spate de un AVAT, vânător de recompense, gâfâind, sărea speriată tocmai la o mie de mile de milimetri adâncime, încă buimăcită de dispariția bruscă a alaiului acvatic urmat de retragerea brațelor de apă de pe câmp, în slujba firește a dictonului DURA LEX, SED LEX, încerca să-și miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan atîrnă un bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai hotărît să depui armele și să-ți abandonezi trecutul printre boarfele astea pe care au început să le roadă deja moliile, asta e tot ce vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche Curistului, privindu-l pe Roja, care afișează un zîmbet satisfăcut la colțurile gurii. — Sper să nu fie chiar așa de nasol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să mă scap pe mine, adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
românești. BNR ar experimenta dilemă cu care s-au confruntat b...ncile centrale din Cehia și Ungaria dup... introducerea IT. Am subliniat rolul cursului de schimb în dezinflație și compromisul dintre acesta și deficitele externe. Nu puține sunt întreprinderile care gâfâie la nivelul actual al cursului, care a fost totuși susținut de BNR, ce conținu... s... acumuleze rezerve valutare (ajunse la pește 14 miliarde de euro în aprilie, peste 5 luni de import). Tendințele consemnate în primele luni sugereaz... c... este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă la o scenă tîmpă: La mulți ani, cumetre! strigă toți cu gurile pînă la urechi. Altfel nu veneai pe la noi. Moș Robilă se așează pe scaun, bea puțină apă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se plimba îngrijorat prin curte. Îl și vedea pe cumnățel cu o broască în gură. Cînd zorile mijeau, au apărut gîfîind și cei doi trimiși la furat pește. Și sculele? țipă Raj. Mergem după ele. Le-am ascuns bine. Raj, cînd vede atîta pește, denunță mascat învoiala. Lăsați peștele aici și cînd aduceți sculele... Îl lăsăm acasă la noi, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dobrilă nu vrea să iasă. O disperare transformată în spaimă de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului. Ieși afară, dracului! Talabă îl înșfacă și-i face vînt afară. Închide ușa nervos și puțin gîfîind. Mai adaugă pentru sine: Ce bețivan! Nu-și poate aduna gîndurile și are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe geamul murdar al vagonului, dar Dobrilă dispăruse. Inginerul simte un disconfort de intensitate crescîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost și ea la mata, nu știi? Parcă înghițiseși un ciucălău. Și ce ar fi vrut mă-ta? Să sar pe ea? Te-a încercat doar. Mama știe să se apere, dar vroia să vadă... Costică își aduce aminte. Ce gîfîia ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la ouăle sale. Nu și nu. S-a făcut nuntă mică, dar cu o participare selectă și a venit și vremea deschiderii cutiei cu bunătăți. Diana a stins lumina, a pus mîna peste ochi și era gata de operație. Raul gîfîia ca o locomotivă și cît ai zice pește, gata cu "marele mister". Venind de la baie, Diana întreabă sec: A fost în ordine? Am fost corectă cu tine, nu? Cred că da, confirmă mirele. Cum adică "crezi"? Ai cumva dubii? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-și pună întrebări grele: N-o fi oare homo? Era atrasă de "nătărăul" ăsta de Dorinel, dar dacă este așa de sperios, se rușina să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt dinții, se plîngea Ramona. Ba eu mi i-am rupt! Dar ce te izbești așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]