492 matches
-
actual în Germania, 85614 Eglharting, Xaver Hambergerweg 21A, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Sibiu, Str. Bihorului bl. 11, sc. A, ap. 5, județul Sibiu. Copii minori: Munta Flavia, născută la 22 iunie 1994. 122. Mureșan Măriuța, fiica lui Gâlcă Jan și Violeta, născută la 5 mai 1980 în localitatea Constanța, județul Constanța, România, cu domiciliul actual în Austria, 1120 Viena, Koflerg. 26/16-17, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Năvodari, Str. Meduzei bl. 20E, ap. 87, județul Constanța
EUR-Lex () [Corola-website/Law/164608_a_165937]
-
privind unele probleme politice ale anului 1934. Din păcate n-am putut să-i fiu de folos în documentarea ce urmărea, deoarece noi, elevii normaliști, eram feriți de contactul cu lumea din afara școlii - mai ales în timpul direcției venerabilului prof. Gheorghe Gâlcă - cel care ne-a ferit de curentele extremiste ale vremii (legionar și comunist) în felul acesta mulți dintre absolvenții Școlii Normale aveau să-i mulțumească, fiindcă la instaurarea comunismului au fost astfel feriți de închisorile și lagărele de exterminare. Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Întrebă el, ieșind din adâncurile sufletului său bolnav la suprafața acută a acestei nopți pline de tristeți, de sânge și de spaime. - Optsprezece răniți. Cinci, mai rău, nu pot călări. Nici un mort, cu ajutorul lui Dumnezeu, răspunse căpitanul de steag Bogdan Gâlcă, următorul În rang după căpitanul Petru Ilaș. Oană mai privi o dată câmpiile dinspre răsărit și, deasupra lor, stelele adunate În Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Apoi redeveni cel dintotdeauna, iute la gând și la faptă, scară la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spate se auzi tropot de cal la galop Întins, și cei cincizeci de oșteni trimiși În spate reveniră În formația celor cinci sute. - O să atace pe mâna stângă, din față, și În semicerc, din spate! spuse, gâfâind, căpitanul de steag Gâlcă. - Știu, răspunse Oană. O jumătate de Încercuire, căci n-au putere pentru mai mult. Până le vin Întăriri. Cerul se luminase, dar soarele nu răsărise Încă. Până la stufărișurile din lunca Nistrului nu puteau fi mai mult de două ceasuri călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
privirile uimite ale ostașilor de pe ziduri și ale dregătorilor din cetate, detașamentul ieși pe poarta Sucevei În formație de patru, formația de plecare la război. Dincolo de ziduri, cei o sută cincizeci de luptători luați de la antrenamente așteptau sub comanda căpitanului Gâlcă. Se alăturară celor din cetate și, la comanda Garda Măriei Sale, la galop, În formație de luptă, se lansară Într-o goană nebună, care ridică până departe praful drumului spre Siret. Deasupra crenelurilor de la poarta mare, hotnogul Calotă se Întrebă, Îngândurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
păsări de pradă, se auzi un vuiet tot mai puternic, din care izbucni, brusc, un strigăt din mii de voci. - Uiuiuuuuuu! Chipul lui Uzun Hassan se lumină. Spuse un singur cuvânt: - Cazacii. - Avansare În linie, la trap! porunci Oană. Căpitanul Gâlcă păru mirat, dar execută ordinul. Atacul În linie În fața unei asemenea forțe era sinucidere curată. Se aștepta la una dintre manevrele spectaculoase ale lui Oană, În goana goanelor. În schimb, iată că avansau la trap. - Al doilea rând de săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atacatorilor. Totul se desfășura În viteză. Apărătorii intraseră adânc În grosul oștirii tătare, dar se mulțumeau să-și croiască drum prin Învălmășeală, Încrucișând săbiile doar atunci când drumul le era barat. Oană ajunse aproape de Petru și văzu că grupul condus de Gâlcă se zbătea să ajungă la oamenii spătarului Albu. Făcu un semn rotit cu sabia, iar cornul sună Replierea În stea, În jurul căpitanului Oană. Oamenii lui Petru se repliară pe două rânduri, Încetând lupta În cerc, și forțară drumul prin mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu sabia, iar cornul sună Replierea În stea, În jurul căpitanului Oană. Oamenii lui Petru se repliară pe două rânduri, Încetând lupta În cerc, și forțară drumul prin mulțimea dușmanilor, ajungând la căpitanul Oană. Grupul spătarului Albu reacționase mai greu, dar Gâlcă reuși să croiască un culoar liber, prin care oștenii rămași În viață se retraseră, și ei, În jurul căpitanului. - Retragere la galop, cu măciucașii pe laturi! Arcași, deschideți drumul! Din șei, arcașii puseră săbiile În teci, scoaseră de la spate arcurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
asudați. Se lăsase Întunericul. Zăpada era Încă moale, afânată. Dealul și pădurile din jur erau răscolite de copitele cailor. Apărătorii goneau pe pământ moale, amestecat cu omăt. Odată cu lăsarea serii, se făcea tot mai frig. - Suntem obosiți, căpitane... spuse căpitanul Gâlcă, apropiindu-se de Oană. A trecut o noapte, o zi, și acum Începe a doua noapte... oamenii dorm În șei... le tremură mâinile pe sabie... s-a Întunecat, nu se mai văd țintele, arcașii trag la nimereală... - Știu, căpitane... răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că e o trăsură simplă, cu un cal. Perfect. Ia drumurile lăturalnice, mai puțin bătute de samuraii lui Yamana. Și așteaptă. Răspunsul va veni Înainte de sakura, sărbătoarea florii de cireș. 20 aprilie 1468, Lipnic, nord-estul Moldovei Căpitanul de steag Bogdan Gâlcă se ridică, roșu de emoție și de bucurie. Se afla În dreapta voievodului Ștefan, ca un mire nășit de domnitorul țării, iar cuvintele și le găsea cu greutate. Era Îmbrăcat În uniforma albă a Apărătorilor, cu cămașă dantelată, deschisă la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bucatele cele alese! - Ușurel, căpitane! spuse vesel Măria Sa. Un vin bun se bea din mâna unei femei frumoase! Mireasa este cea care ar trebui să pună vinul În cupe, semn de belșug și de pace! Simina, proaspăta soție a căpitanului Gâlcă, subțire și sprâncenată, cu ochi negri plini de vioiciune, se ridică, zâmbind, și turnă vin În cupa voievodului, apoi În ale celorlalți meseni. - Știm, Măria Ta, spuse mireasa, că frumusețile Moldovei se cam uită cu jind În urma alaiului domnesc... - Căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
subțire și sprâncenată, cu ochi negri plini de vioiciune, se ridică, zâmbind, și turnă vin În cupa voievodului, apoi În ale celorlalți meseni. - Știm, Măria Ta, spuse mireasa, că frumusețile Moldovei se cam uită cu jind În urma alaiului domnesc... - Căpitane Gâlcă, râse voievodul, văd că ai femeie isteață, fără frică de stăpânii țării! Ba chiar și cu nițel piper pe limbă! Ai intrat la grea povară... Nu-ți ajunse că te năpăstuia căpitanul Oană... - Las’ să mă năpăstuiască, răspunse Gâlcă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Căpitane Gâlcă, râse voievodul, văd că ai femeie isteață, fără frică de stăpânii țării! Ba chiar și cu nițel piper pe limbă! Ai intrat la grea povară... Nu-ți ajunse că te năpăstuia căpitanul Oană... - Las’ să mă năpăstuiască, răspunse Gâlcă, dar să crească țara ca până acum, În liniște și bogăție... Și să ne bucurăm de femeile noastre și de copiii noștri. - Așa e! Întăriră mesenii, ridicând cupele. - În sănătatea Măriei Sale și a mirilor pe care Îi nășește astăzi! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
toată Europa. Vin și pleacă soliile de prietenie. Sunt lucruri care spun mult. Nici o primejdie nu mai este la hotarele dinspre apus după Înfrângerea craiului Matei. - Eu zic, mai bine, să lăsăm taraful aista să ne Încânte sufletele... spuse căpitanul Gâlcă. Măria Sa Încuviință. O vioară unduioasă Își picură dorul peste codrii Lipnicului. Clopotele Îndepărtate ale unei biserici Începură să bată molcom, de vecernie. Se apropia Înserarea. Căpitanul Oană prinse În colțul genei o sclipire de oțel. Prea apropiată era, Încă, amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de mare, Încât toți oștenii cetăților trebuiau să Încalece În grabă și să ajungă Într-un timp anume În locuri anume, unde aveau de luptat până la strângerea oștirii celei mari, a răzeșilor. Căpitanul Oană se Întoarse spre meseni. Slujitorii căpitanului Gâlcă aduseră bucate și noi cupe de vin. Peste Lipnic cădea o seară frumoasă, răsunând a doină și a nostalgie. Iar Măriei Sale, doinele și vinul bun Îi cădeau la inimă. Mâna Erinei se strecură blând, pe masă, deasupra mâinii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trecut de barajele Apărătorilor. E cineva din anturajul voievodului. Dar poate aduce vești. Curând se auzi tropotul de cal apropiindu-se prin codrul Lipnicului. Călărețul domoli trapul și se apropie la pas de curtea mare a căpitanului de steag Bogdan Gâlcă. La poartă, descălecă. - Sara bună la toată lumea! Să trăiești, Măria Ta! spuse nou-venitul, cu un zâmbet larg. - Bine ai venit, pârcălabe Vlaicu! spuse, din capul mesei, Măria Sa. Dar cam târziu! Ai avut, pare-mi-se, multă treabă la Cetatea Hotinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la Suceava... Petru Aron nu mai apucă să adauge nimic. Valea Oituzului fu acoperită de galopul fulgerător al Celor o mie, lansați pe trei rânduri, cu centrul condus de Oană, flancul stâng de Petru Ilaș și flancul drept de Bogdan Gâlcă. Ofițerii maghiari priviră stupefiați valul mantiilor albe, purtând semnul scutului și al spadei, revărsându-se peste oștenii transilvăneni cu forța uriașă a unui fluviu dezlănțuit, caii răsturnați, călăreții uciși cu precizie de săbiile Apărătorilor, sutele de oșteni ai Transilvaniei atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Moldovei. Un număr aproape egal sângerau, răniți de săbii sau de săgeți. Dar cel mai rău lucru pentru Petru Aron abia Începea să se Întâmple. Flancurile Apărătorilor se Închideau. Luptătorii lui Petru Ilaș coborau dealul la trap. Cei ai lui Gâlcă soseau din vale fără grabă. Iar În fața lui se apropia un grup de Apărători pe patru rânduri, perfect aliniați, În fruntea cărora se afla omul care Îl salvase pe Ștefan din atacul de la Reuseni. Cosmin Oană. Cu aceleași plete castanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dispozitivul central, fac o Învăluire largă prin sud și ies la vadul Otacilor, pe Nistru. Așteaptă acolo poruncile mele. Căpitane Oană! - Poruncă, Măria Ta! - Cei o mie sunt În șei? - De azi-noapte, Măria Ta! Mai puțin căpitanul de steag Bogdan Gâlcă, plecat de patru zile acasă, că-i naște nevasta. - Acasă?! - La Lipnic, Măria Ta... - Apărătorii sunt singura noastră forță care poate izbi cu toată iuțeala! Adunarea celorlalte oști ne va mai lua o zi! Eu mă aflu În bună pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
harapnicele! - Ascult... Ștefan se opri o clipă, Încercând să-și stăpânească tremurul vocii. - Zdrobește avangarda Hoardei de Aur și eliberează robii! Moldova nu va fi niciodată Drumul robilor! Auzi, căpitane Oană? Eliberează robii!!! Dimineața de 17 august 1469, Lipnic Căpitanul Gâlcă ieși În prag neliniștit. Zările păreau senine. Își spuse că nu era decât oboseala. Nu dormise toată noaptea. Dar, la revărsatul zorilor, așteptarea se termină cu un gângurit care Îi aduse lacrimile În ochi. Simina născuse o fetiță. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îngrijorați. Undeva În depărtare, se auzea un zgomot Înfundat. Un nor gros de praf Începea să se ridice la orizont. Deodată, În spatele norului de praf licări un foc. Apoi altul. Dinspre malul Nistrului, satele moldovene se aprindeau. - Tătarii... spuse, alb, Gâlcă. Modruz Încuviință, neputându-și dezlipi privirile de linia tot mai Întunecată a orizontului. - Repede... Modruz, fugi la casele boierului Vâlcea, peste drum! Să trimită un om la biserică, să bată clopotul În dungă! Modruz Își puse arcul și tolba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tot mai Întunecată a orizontului. - Repede... Modruz, fugi la casele boierului Vâlcea, peste drum! Să trimită un om la biserică, să bată clopotul În dungă! Modruz Își puse arcul și tolba de săgeți la spate și o luă la fugă. Gâlcă Își chemă slujitorii. - Aprindeți ciuga din deal, să vestiți atac la hotare! Luați femeile și copiii, ieșiți prin spatele casei, pe potecile care duc spre codri. Faceți o targă pentru Simina. Luați mâncare, apă, lapte pentru copil. În cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mâncare, apă, lapte pentru copil. În cinci minute, să fiți pe drum! Treceți de Valea Stearpă și intrați În adâncul pădurii. Nu vă mișcați de acolo! Modruz se Întoarse alergând, dar fără a da semne de oboseală. - Se apropie, căpitane... Gâlcă se Întoarse. Norul de praf se apropia amenințător. Nu mai era timp. Se repezi În casă, la Simina, care se trezise uimită. - Ce se Întâmplă, Bogdan? Ce e vânzoleala asta? - Tătarii, Simina... - Tătarii? Aici? - Da... Oamenii au să te ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Simina, o așezară pe o targă din cetini și ieșiră prin spate. Pe același drum porniseră deja zeci de femei și copii, cu desagi În spate, grăbind spre calea codrilor. Clopotul bisericii Începu să sune trist, În dungă. - Modruz! strigă Gâlcă. Adună bărbații din sat! - Se adună singuri, În fața bisericii! - Să mergem! Căpitanul Își Încinse sabia, Își puse pieptarul cu semnul scutului și al spadei și porni În fugă spre biserica de lemn din mijlocul satului. În spatele lui, zgomotul creștea, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu semnul scutului și al spadei și porni În fugă spre biserica de lemn din mijlocul satului. În spatele lui, zgomotul creștea, devenind tropot de cal. Erau mii, zeci de mii de cai. O forță uriașă, năvălind cu o viteză uluitoare. Gâlcă se opri În fața celor aproape cincizeci de bărbați Înarmați cu furci, topoare și, opt dintre ei, cu săbii. - Oameni buni! Sunt căpitanul Bogdan Gâlcă, din oastea Măriei Sale Ștefan! Oamenii Îi făcură loc, cu respect. Câțiva dintre ei Îl cunoșteau, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]