260 matches
-
RAPORTUL EMOȚIONAL DINTRE EI A RĂMAS LE FEL DE PUTERNIC CA ÎNTOTDEAUNA. IAR ACUM, ÎNTRUCÎT AI DEVENIT PARTE INTEGRANTĂ A ACESTEI LEGĂTURI... ACCEPTĂ CONEXIUNEA! Păru un lucru instantaneu. Hedrock văzu că stă întins pe pajiștea de pe malul unui pîrîu. Apa gîlgîia și bolborosea pe stînci. În față îi bătea o briză ușoară și printre copacii din stînga se înălța deasupra orizontului un soare strălucitor. Pe pămînt, de jur-împrejurul lui erau cutii și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lupte greco-romane printre năruituri, cu o gratie de fier, roșie de rugină, înfiptă în stomac, tot așa de profund ca un ac cu gămălie băgat în abdomenul unui fluture prins și fixat într-un insectar, abia pâlpâind din aripi și gâlgâind de sângele din rană... Printr-o confuzie a locului plasării pantofului, Mircea alunecă pe un torent înțepenit din criblură de cărămidă, dezechilibrându-se pe dată, astfel că, silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drege! propuse amfitrionul, turnând în paharele de cristal. Vladimir refuză degustarea de vinuri, datorită cărora tensiunea arterială i se ridica până la cele mai înalte culmi ale performanței umane, dar înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind direct din ea. O, ce sete de viață îmi era, explică el, scuzându-și nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte: nu mai amestec băuturile. Dacă nu te superi, dragul meu amic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de vlagă, în pofida frecușului cu zăpadă din belșug. Își umplu totuși căușul palmei cu acel brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și Manlio, care acum țopăia în spatele meu, căutând complicitatea unei mititele cu privirea rătăcită. Am cuprins talia groasă a Raffaellei și am tras-o după mine într-un duet clătinat. Ea se împiedica în caftanul prea lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să dansăm, Raffaella. Să dansăm. Peste câțiva ani burta ta va fi sub mâinile mele o halcă de carne izolată între bucăți de pânză și de pe perna cu ștampila albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
legătura. Credinciosul creștin e viu. Gore și Gicu se privesc unul pe celălalt ca și cum ar fi dejà pregătiți pentru Înmormântarea lui Sandu. Iar Sandu Împăturește tacticos foaia de hârtie, se dă jos de pe scaun și bea vinul direct din sticlă. Gâlgâie secunde bune, apoi trântește sticla pe masă. Bă, anu’ ăsta or va fi cu dragoste de Dumnezeu - chiar și pe scara blocului, nu numai la biserică -, or nu va fi deloc ! Că ne-așteaptă vremuri grele și numai de sus
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip după aproape fiecare furtună printre scoicile ce Întunecă plaja ca o invazie de termite. Singura piramidă pe care o cere aici nisipul este emoția de a simți această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția mai serioasă. Și-i apăra, creștinește, zicea, pe foștii, istoricii, pe ei și neamurile lor, prea puțin păsându-i că toți, dar toți, erau otrăvuri pentru viața socialistă care gâlgâia peste tot. „Probabil - ridică din umeri indiferent Goncea - așa-i la popi. Oricât de educați de noi ar fi, tot mai moștenesc de la doctrina lor chestii de-aste de te pun câteodată în dificultate. Le bagă în cap la seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sè mèsoare și, în final, apasè butonul de pornire al aparatului, nu-mi pot dezlipi ochii de la ea, mè fascineazè fiecare mișcare pe care o face, pune pe masa de birou douè cești, pliculețele de zahèr, apă fierbinte începe sè gâlgâie și sè se reverse cu zgomot, ea supraveghind aparatul, stè rezematè de mèsuța micè pe care, pe lângè aparatul de cafea, se mai aflè și o mașinè veche de scris, de fabricație nemțeascè care cred cè mai funcționeazè încè, Stiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă să dispari absorbit în umbra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nebănuite. Vasile Filip Caietul crâșmarului Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului. ― Și iar mă întorc și zic că românul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și s-a repezit la masa la care stăteam: — S-a omorât, mi-a spus eu glas răgușit. Ce vrei să spui? am strigat speriat. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi vorbit, dar nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a sărit inima să-mi spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru numele lui Dumnezeu, vino-ți în fire, omule! i-am zis. Ce naiba tot spui? Făcea gesturi disperate cu mâinile, dar tot nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lor decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia fata. Privind rădăcinile întunecate ale părului ei decolorat cu peroxid, Alan își dăduse seama nu numai că nu-și amintea numele ei, dar habar n-avea cum arăta la față, într-atât de plină îi era mintea cu imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut de cârpă. Am tras-o și, în pântecul ei, ceva a gâlgâit leneș. I-am pipăit picioarele îndreptate spre mine. Erau doar un fel de tubușoare de flanel, atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevărată! Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mâna lui Stelian, care îi atrase cu glas scăzut atenția că Teodorescu era, totuși, numele său. Ei, ce mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o sticlă cu apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe Auta, alți doi se căzneau să-i tragă celuilalt mâinile de sub trup. Și când se așteptau mai puțin, Mai-Baka se întoarse fulgerător în genunchi și își împlîntă cuțitul în pântecele unuia din ei. Vânătorul de robi căzu cu sângele gâlgâind din mațe. O clipă ceilalți trei rămaseră descumpăniți, dar atât îi fu deajuns lui Mai-Baka să se repeadă la Auta și să-i taie frânghia de la mâini. Auta sări în picioare, însă tot atunci cei trei, părăsindu-și prietenul aproape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de asta, altfel o s-o sfârșești rău. spune-i lui rod că ai o problemă menstruală gravă. micuții australieni sunt și mai oripilați de problemele femeiești decât briții. ciao xxxxxx Arunc o privire În birou și o văd pe Candy gâlgâind dintr-o cutie de suc cu care apoi Închină În cinstea mea. Până de curând, Candy nu bea decât cola - light sau normală - și asta o menținea subțire ca un băț și cu sânii mari, ceea ce Îi aducea mulți amanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că știu că ai trecut testul de competență În ale ciclismului“. Mai râsesem vreodată de mine Însămi până atunci? Cu siguranță, sunetul care a răsunat În seara aceea a fost unul ruginit de când nu-l mai folosisem, un izvor blocat gâlgâind spre lumină. „Râsul tău de Bournville“, așa-i spunea Richard, „pentru că e Întunecat și amar și tipic pentru nord și mă face să vreau să te mănânc“. Încă e sunetul care-mi place cel mai mult: sunetul vremurilor când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stînga perfectă de la acest frumos evanghelist al fileului. Crawford plecă ultimul. La cinci și un sfert, botul de rechin al Porsche-ului său Își făcu apariția În dreptul porții. Șoferul opri să cerceteze strada, apoi acceleră și mașina trecu pe lîngă mine gîlgîind Înfundat. Am observat că Își schimbase echipamentul de tenis cu o scurtă de piele neagră stil gangster, peste o cămașă albă. Părul blond, uscat la repezeală cu föhnul, Încă-i mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]