259 matches
-
legătura. Credinciosul creștin e viu. Gore și Gicu se privesc unul pe celălalt ca și cum ar fi dejà pregătiți pentru Înmormântarea lui Sandu. Iar Sandu Împăturește tacticos foaia de hârtie, se dă jos de pe scaun și bea vinul direct din sticlă. Gâlgâie secunde bune, apoi trântește sticla pe masă. Bă, anu’ ăsta or va fi cu dragoste de Dumnezeu - chiar și pe scara blocului, nu numai la biserică -, or nu va fi deloc ! Că ne-așteaptă vremuri grele și numai de sus
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
per tu ” cu marile idealuri ale omenirii. O carte de literatură poate fi, ori tava pe care autorul își pune sufletul, ori - nimic. Fluidul muzicii de orgă pulverizează pentru câteva clipe toate răutățile din noi. Artistul ființa prin pupilele căruia gâlgâie mistere. Arta va rămâne măcar ca placebo împotriva urâtului și a răutății. Poezia de dragoste pare o retorică a dimineților de primăvară. Nici în artă nu există căi regale. Le este foarte greu prozatorilor să nu devină personaje. Multe romane
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe Auta, alți doi se căzneau să-i tragă celuilalt mâinile de sub trup. Și când se așteptau mai puțin, Mai-Baka se întoarse fulgerător în genunchi și își împlîntă cuțitul în pântecele unuia din ei. Vânătorul de robi căzu cu sângele gâlgâind din mațe. O clipă ceilalți trei rămaseră descumpăniți, dar atât îi fu deajuns lui Mai-Baka să se repeadă la Auta și să-i taie frânghia de la mâini. Auta sări în picioare, însă tot atunci cei trei, părăsindu-și prietenul aproape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar mai ales de libertate. În acest paradis se și moare. Plantele carnivore atrag insectele prin strălucire și parfum, iar pe cărările umblate de sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
durut: am reținut doar mirarea față de adâncimea celor două găuri, făcute perfect, cum ar fi fost forate cu o bormașină fină, și priveam curios, ca și cum n-ar fi fost vorba despre mine, cum alveolele acelea se umpleau treptat de sângele gâlgâind. Leul a mușcat o singură dată, apoi și-a dat seama, probabil, Înțelegând că sunt eu sau poate că stupefacția mea, lipsa mea de agitația spaimei, l-a făcut să ezite, că nu a mai mușcat, s-a Îndepărtat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de inimă bună și puternică. Moașa aranjă cu grijă așternuturile. După părerea ei, Ronnie avea doar contracții Braxton Hicks (contracții pregătitoare), dar a vrut s-o vadă și doctorul de gardă, ca să fie sigură. Și dacă zice că-i OK, gâlgâim o cană de ceai Împreună. Spunând acestea, ieși afară din cameră. Dacă femeia asta era implicată În ceva corupt, Ruby puse pariu cu ea Însăși că Își va mânca singura și extrem de scumpa ei pălărie Philip Treacy. Se dovedi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și Manlio, care acum țopăia în spatele meu, căutând complicitatea unei mititele cu privirea rătăcită. Am cuprins talia groasă a Raffaellei și am tras-o după mine într-un duet clătinat. Ea se împiedica în caftanul prea lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să dansăm, Raffaella. Să dansăm. Peste câțiva ani burta ta va fi sub mâinile mele o halcă de carne izolată între bucăți de pânză și de pe perna cu ștampila albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca aerul alb al mării, încât curând, curând, corăbiile se vor aprinde și Patrocle va cădea în arma lui Ahile. Dar încă sunt uniți și ochii lui Ahile privesc doar pielea sfâșiată de vârful de bronz al săgeții din care gâlgâie sângele și leagă strâns și sigur pânza peste rană, ca seva vieții să rămână acolo pentru ziua în care la porțile Troiei soarta se va împlini. Penița de oțel trebuia s-o ții în gură un timp, înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus de dulce. În vale, nu departe, pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Pivnița era inundată de vinuri. Ostașii treceau cu cizmele prin lichidul scurs din poloboacele cu caneaua lăsată dinadins deschisă de cei care își umpluseră gălețile. Poate fiindcă bubuiturile tunurilor abia se mai puteau desluși, o bucurie delirantă cuprinseră pe toți. Gâlgâia în beregăți coniacul sângerui din bidoanele umplute mereu. Numai Moses, băiatul hahamului, care ori de câte ori murea vreunul dintre noi plângea de mila lui, căzuse leșinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe care o crestase cu briciul de vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s Rice Krispies. Omul puse jos lingura și ridică mîinile. Nu, domnu’, nu vreau necazuri. Bud Îl Împușcă În meclă, apoi scoase un pistol de rezervă și trase două focuri ca din partea cioroiului. Omul căzu ca un sac. Din rană gîlgîia sîngele. Bud Îi puse În mînă cel de-al doilea pistol. Ușa din față se prăbuși Înăuntru. Bud vărsă Rice Krispies pe cadavru și chemă o ambulanță. CAPITOLUL 21 Jack o privea pe Karen cum doarme, Încercînd să uite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de vorbă cu oamenii.“ A întins mâna spre sticlă și a umplut păhărelele, pe unul l-a împins spre Patricia. „Bea, îți zic, femeie.“ Ea clătina din cap, lăsând paharul pe marginea mesei. Bărbatul a ciocnit cu Andrei Vlădescu, a gâlgâit băutura pe gât, și-a șters buzele cu dosul mâinii mari și-a trântit păhărelul pe masă. „Bea, domnu’, tot, până la fund“, s-a răstit la Andrei Vlădescu care își muiase doar buzele. „Nu-s băutor.“ „Nici eu nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
optimism în fața acestui mediu neîncetat descurajant: decorul grețos galben pal, automatul de cafea defect, care tocmai ne furase 60 de penny, haoticul sistem de încălzire (un enorm calorifer din fontă era încins, celălalt deloc; și din când în când țevile gâlgâiau, șuierau și se zguduiau vizibil pe lângă pereți, dislocând bucăți de gips). N-am putut suporta decât vreo cinci minute și am vrut ies să mă plimb când Fiona se întoarse, congestionată și agitată. — Ai ieșit deja? am spus. A durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de asta, altfel o s-o sfârșești rău. spune-i lui rod că ai o problemă menstruală gravă. micuții australieni sunt și mai oripilați de problemele femeiești decât briții. ciao xxxxxx Arunc o privire În birou și o văd pe Candy gâlgâind dintr-o cutie de suc cu care apoi Închină În cinstea mea. Până de curând, Candy nu bea decât cola - light sau normală - și asta o menținea subțire ca un băț și cu sânii mari, ceea ce Îi aducea mulți amanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că știu că ai trecut testul de competență În ale ciclismului“. Mai râsesem vreodată de mine Însămi până atunci? Cu siguranță, sunetul care a răsunat În seara aceea a fost unul ruginit de când nu-l mai folosisem, un izvor blocat gâlgâind spre lumină. „Râsul tău de Bournville“, așa-i spunea Richard, „pentru că e Întunecat și amar și tipic pentru nord și mă face să vreau să te mănânc“. Încă e sunetul care-mi place cel mai mult: sunetul vremurilor când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stînga perfectă de la acest frumos evanghelist al fileului. Crawford plecă ultimul. La cinci și un sfert, botul de rechin al Porsche-ului său Își făcu apariția În dreptul porții. Șoferul opri să cerceteze strada, apoi acceleră și mașina trecu pe lîngă mine gîlgîind Înfundat. Am observat că Își schimbase echipamentul de tenis cu o scurtă de piele neagră stil gangster, peste o cămașă albă. Părul blond, uscat la repezeală cu föhnul, Încă-i mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lupte greco-romane printre năruituri, cu o gratie de fier, roșie de rugină, înfiptă în stomac, tot așa de profund ca un ac cu gămălie băgat în abdomenul unui fluture prins și fixat într-un insectar, abia pâlpâind din aripi și gâlgâind de sângele din rană... Printr-o confuzie a locului plasării pantofului, Mircea alunecă pe un torent înțepenit din criblură de cărămidă, dezechilibrându-se pe dată, astfel că, silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drege! propuse amfitrionul, turnând în paharele de cristal. Vladimir refuză degustarea de vinuri, datorită cărora tensiunea arterială i se ridica până la cele mai înalte culmi ale performanței umane, dar înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind direct din ea. O, ce sete de viață îmi era, explică el, scuzându-și nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte: nu mai amestec băuturile. Dacă nu te superi, dragul meu amic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de vlagă, în pofida frecușului cu zăpadă din belșug. Își umplu totuși căușul palmei cu acel brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intoxicări, al unui exces chimic. Un dezechilibru pe care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Agentul Termic, îmbrăcat într-un parpalac de piele până la glezne. M-am apropiat de calorifer. Blocurile fuseseră conectate la magistralele de fontă, o rețea uriașă a puterii căldurii. Aburii erau dirijați dintr-un cartier într-altul, spre punctele termice. Apa gâlgâia apoi pe țevi, în culori diverse, stratificate (limonadă, ruginie, maro închis); la ultimele etaje n-ajungea sau curgea pe sponci, când n-o mai folosea nimeni din bloc. Deschideai robinetul și scăpau câteva picături, după care nu se mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
românesc. D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din ființa noastră este torturată. Pe coastele de dincolo simțim lovituri, se văd vânătăi și răni adânci, se aude sângele gâlgâind... Trosnește și ne doare. Ne doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților (și tipărite cu câteva luni mai înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, în această etapă a liricii lui Ilarie Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
românesc. D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din ființa noastră este torturată. Pe coastele de dincolo simțim lovituri, se văd vânătăi și răni adânci, se aude sângele gâlgâind... Trosnește și ne doare. Ne doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]