2,337 matches
-
era roșu și cu câteva numere mai mic. Am Înjurat În gând: bicicleta mea era tot la cinematograf. — Și acum? am repetat după zece minute istovitoare, de Îndată ce ne-am așezat În restaurant. Tocmai cumpărasem două pachete de Moslem de la chelner. Gânditor, am rupt Învelișul de celofan de pe unul. Urmărind o barcă de turiști, Anton n-a spus nimic. Pe punte stătea o femeie cu un coif dintr-un ziar și cu un reportofon de tablă la gură. Întâi a vorbit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Așa că... ei, mă rog, nu-i cine știe ce secret: am Început să mă pipăi. Dar pătura cu care mă Înfășurasem Îmi amintea de mâinile bucătarului, așa că m-am oprit destul de repede. Apoi până la urmă am adormit cumva. Dora luă o pauză, gânditoare: M-au trezit niște mâini care Încercau să mă ajute să intru În casă. Era târziu, mai mult spre dimineață decât spre miezul nopții, și mă dureau toate alea. Totuși, mi-am dat seama că mâinile erau ale fratelui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aveam nevoie pentru a cerceta lumea În bogăția sa naivă. De mai multe ori am fost atenționat să nu mă abat de la subiect, și În sfârșit, puteam să strig că tocmai asta făceam! „Într-adevăr, Într-adevăr“, am adăugat mai gânditor. În sfârșit Înțelegeam ordinea lucrurilor, În toată simplitatea sa complicată. Dacă ar fi știut vocea cât de evidentă era conexiunea Între cele două glande sexuale ale bărbatului și partea de vest și est ale orașului, de pildă. Sau, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
surori și făcea avorturi ilegale. Numai pentru activitatea din urmă, și cancelarul Sănătății era un ucigaș În ochii legii - „cel puțin atâta timp cât anumite paragrafe nu vor fi rescrise, domnule Knisch. Și, sincer să fiu, mă Îndoiesc că vor fi. “ Bătând gânditor cu creionul În caiet, apoi În propria-i dantură, Wickert accentuă faptul că Manetti preferase să ignore aceste activități eugenetice, probabil pentru că le considera o favoare făcută societății. Oftă, recunoscând că, dacă era cazul, s-ar putea să-i susțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei Saint Laurent și în botoșei, cufundându-se gânditoare în lectura unui roman de Samuel Beckett... stând pe o blană alături de soțul ei, Despre Care Vorbește Toată Lumea, Cel Mai Sfânt Funcționar Al Primăriei New York-ului... iată-l aici, cu pipa în gură și cu părul lui negru ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chix. — O să inventezi ceva? — Nu, asta ar merge cu Savory, dar nu când e vorba de el. Spuse, nu fără cruzime: — Îl fac eu să vorbească. Cumva. De aici până la Viena. Am aproape douăsprezece ore. Găsesc eu o modalitate. Adăugă gânditoare: Spune că-i profesor de școală. Ar putea fi adevărat. Asta ar prezenta interes pentru cititori. Și unde se duce oare? Spunea că va coborî la Viena. Dacă este așa, o să-l urmăresc. Îl voi urmări până la Constantinopol, dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asta? — Evident că nu, spuse ea. Aș fi concediată chiar mâine. Dar când vor primi relatarea mea, va fi cu totul altceva. Adăugă cu calculată insolență: — Cred că, În ce mă privește, valorați patru lire pe săptămână. Dr. Czinner spuse gânditor, fără mânie: — N-am de gând să vă spun nimic. Ea făcu un gest cu mâna. — Mi-ați spus deja destule. E aici, bătu cu mâna În copertele ghidului. Ați fost profesor asociat la Great Birchington-on-Sea. Vom afla amănuntele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și o făcea să se clatine și, pentru moment, nu-și putu continua drumul ca să-și ia geanta din compartimentul În care se afla domnul Peters și soția acestuia, Amy. Departe de zăngănitul metalului și de bătaia pistonului, ea pășea gânditoare, Înfășurată Într-o haină de blană, urcând scările spre apartamentul ei. Pe masa din salon era un coș cu trandafiri de seră și o carte de vizită pe care scria „Cu dragoste, de la Carl“, pentru că se hotărâse să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea nevoie de ace de păr? — Am un coupe-papier, spuse doctorul Czinner. Când i-l dădu, Întrebă: — Ceasul meu s-a oprit. Îmi puteți spune de câtă vreme suntem aici? — De o oră, spuse Josef. — Așadar Încă două ore, observă gânditor doctorul Czinner. Nici unul din ceilalți doi nu-l auzi. Josef se duse pe vârfuri la fereastră, ținând cuțitașul În mână, iar Coral Îl urmări din priviri. — Vino-ncoa, Fraülein, spuse Josef, și când ea ajunse lângă el, Îi spuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum se lungește scrumul la trabucul lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu, domnule Myatt, domnișoara Pardoe tocmai s-a dus la restaurant cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moment dat cu Edvard Grieg, prețuit În Germania și Anglia la Începutul secolului XX, autor a șase opere și al „Legendei pentru vioară și orchestră“. O cafea cu lapte (germ.). Edmund Burke (1729-1797), om de stat englez, orator parlamentar și gânditor politic, angajat În lupta pentru limitarea puterii regale și pentru constituționalitate. Multe fraze din pamfletele și discursurile sale au rămas memorabile prin caracterul lor aforistic. Legendari jucători de crichet englezi. Hobbs, de exemplu, a fost primul jucător englez de crichet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că dacă el ar fi fost pe spate după ea și ar fi fost brusc disponibil, ea mai mult ca sigur ar fi dat Înapoi și ar fi spus că nu e interesată. —Hmm, chiar așa, spuse pe un ton gânditor Hunter, privind la globul de cristal pe care tocmai Îl agățase pe o ramură. Părea cu gândul În altă parte, ca și cum ar fi meditat la ceva. —Să Înțeleg că Lauren e tipul de fată care cu cât e mai logodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
șifonul ăla? Întrebă Marci cu un ușor dispreț. Își Întinse gâtul să-i vadă mai bine vestimentația. — Asta este o femeie interesată numaide perpetuarea mitului că poartă Valentino. Era evident că Marci o desconsidera pe Sophia. Între timp, eu observam gânditoare scena. Ce punea la cale Sophia, de flirta așa cu Giles În timp ce plănuia să fugă și cu soțul meu? Tipa era incredibilă. —OK, mă duc acolo să Îi Întrerup, zise Salome, pornind În direcția lui Giles și a Sophiei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și se preface că nu e stânjenită de situație. Oh! Privește, alt delfin! spuse Lauren, Întinzându-și gâtul În jos. —Ai auzit că Marci se gândește să se Împace cu Christopher? am Întrebat-o. —Serios? făcu Lauren. Părea dintr-o dată gânditoare și privi În larg pentru o clipă. Apoi se uită din nou la mine și spuse: Sper să se Împace. Orice ar spune lumea, să fii măritată este de un milion de ori mai sexy decât să fii divorțată. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se uită în spate la mine într-un fel confuz, cerându-mi parcă să-l ajut să identifice acel ciudat organ. Îl lipi apoi de aripa din dreapta față a mașinii și, cu creta, îi desenă conturul pe celuloza neagră. Inspectă gânditor rezultatul și, satisfăcut, se învârti în jurul mașinii, marcându-și conturul penisului pe portiere și pe geamurile crăpate, pe capacul portbagajului și pe bara de protecție din spate. Ținându-și penisul în mână pentru a-l proteja de metalul tăios, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și creștinii, o au și budiștii și brahmanii și mahomedanii. Este legea cea dintâi pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului de la creație. „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie gânditoare.” Acest gând al lui Pascal, invocat nu rareori în discursul filosofic despre om și lume, poate avea darul de a ne reaminti, și în încercările vieții cotidiene, mărunte sau de anvergură, că, în fața propriei slăbiciuni, omul și umanitatea nu trebuie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
către el. - Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă. - Mersi, spuse japonezul. - Dar... îmi permiți să te întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee... polițistul privi schela gânditor. De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez la întrebări: că cine e, ce face, de ce, cum i-a venit ideea să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
explicat că eu vin din Argentina, că văd lucrurile altfel, și atunci mi-a povestit tot ce ți-am spus și ție... - Aha, da, înțeleg... Un nor acoperi luna, iar fabrica dispăru din nou în neant. Am plecat înspre casă, gânditor. Moș Francisco o luă în altă direcție, se ducea la amanta lui. Când am ajuns, Ana dormea. Am privit-o. Era într-adevăr cam gri. Am intrat în baie și, timp de o jumătate de oră, m-am spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sugerat eu. nu-mi place aici. - OK, dar unde vrei să stai? - Păi, fata de la recepție zicea că am două săptămâni saă-mi aleg un sector... - Așa e. - Dar știi ceva? Nu-mi convine nici unul, ca să fiu cinstit. - Mda, făcu Mathieu gânditor, nici eu în locul tău... Dar undeva va trebui să stai. Poate vrei să vizităm totuși sectorul grecesc? Sau pe cel albanez? - Nu, Mathieu, nu mă interesează nici unul, nici altul. - Atunci? - Uite care-i treaba: eu, de fapt, aș vrea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
labă cu pozele ei în față? - Hm... Manson tăcu încurcat, privi în jos, privi în sus, dădu țuica pe gât. - Ei, cum să fie, zise. - Da, bine, lasă. Tăcurăm iarăși, dar nu era o tăcere stânjenitoare, ci una mai curând gânditoare, chiar benefică. Dar benefică cui și la ce? - Zi-mi și mie unde este veceul, am spus într-un târziu. - Lângă bucătărie, la stânga se face un culoar, prima ușă. - Mersi. După ce m-am pișat, m-am spălat pe mâini. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
poate spune că era o pulă, deoarece intra în pizda lui Suki. Aceasta se mișca pe pulă, gemand. Adică se futea cu veceul. Shuoke intră în baie, neobservat de Suki, care avea ca de obicei ochii închiși. Urmări o vreme gânditor ce se întâmplă. Apoi se enervă cumplit. - Ce faci? întrebă, nearătându-și însă supărarea. Suki deschise ochii, mai mult surprinsă decât speriată. - Shuoke! Credeam că dormi! zise. - M-am trezit. Ce faci? - Vezi, nu? Ce e cu tine? Esti supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-o o vreme, până când slipul era mai ud decât un câine ieșit din mare. - Scoate-l, am spus. Mi-a dat slipul înapoi. L-am agățat de oglindă. - Și acum poți să faci ce vrei cu mine, am spus, aproape gânditor. Septembrie 2005 ADMINISTRATORUL Privindu-mă sau, pur și simplu, stând în apropierea mea, oricine, de la nepot la bunică, și-ar fi putut imagina ce scria pe afișul lipit de administrator cu scoci pe ușa blocului: Stimați locatari, din cauza unei conducte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din cap, gânditor. - Într-adevăr, există acest risc. — Prefer romanele - adăugă ea - care mă fac să intru imediat într-o lume unde totul este precis, concret, bine determinat îmi dă o satisfacție specială să știu că lucrurile sunt făcute în acel mod determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
începutul romanului se întinde pe jos, ca o pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe care le vei citi... Alexandra-Sheila-Corinna, gânditoare, a reînceput să apese butoane. Și-a reluat aerul de fată silitoare pe care-l are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la ora asta ar fi trebuit să fie totul gata... Ce se-ntâmplă? Îți dăduseși deja seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unde fuseseră amplasați stâlpii de lemn care susținuseră transperantele, dar nu mai era nici urmă din lemnul în sine, care, ca totul în jur, fusese măcinat de furnici. Mma Ramotswe își duse mâna streașină la ochi. Câtă muncă, zise ea gânditoare, și iată ce-a mai rămas. Mma Potsane ridică din umeri. — Dar ce-am zis rămâne valabil, Mma. Chiar și Gaborone. Priviți clădirile astea. Oare Gaborone va mai fi în picioare peste cincizeci de ani? Oare furnicile n-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]