361 matches
-
frig și lapoviță iar prin Slobozie umbla vorba că nu este semn bun ca tocmai de Alexe Caldu să fie frig. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să măture bătătura și să grebleze livezile ca să oprească slobozitul gângăniilor din lacra pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Alexe? Toți știau povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua Crucii, la 14 septembrie, Domnul din ceruri a pus de s-au strâns toate gângăniile și toate jivinele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să oprească slobozitul gângăniilor din lacra pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Alexe? Toți știau povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua Crucii, la 14 septembrie, Domnul din ceruri a pus de s-au strâns toate gângăniile și toate jivinele târâtoare într-o lacră pe care i-a dat-o lui Moș Alexa, Cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu, ca să le țină închise acolo. Le-a ținut el cât le-a ținut, până într-o zi, când tocmai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o lui Moș Alexa, Cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu, ca să le țină închise acolo. Le-a ținut el cât le-a ținut, până într-o zi, când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi din vara trecută și-i pun pe prichindei să sune din clopoței, ca să mai oprească gângăniile slobozite de Alexie să nu mănânce toată frunza și rodul livezilor. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să sune din clopoței în București? Cu toată lapovița, mirosul înțepător de fum de frunze umede se simțea plutind deasupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lefegii înarmați cu iatagane și pistoale. Duceau cu ei firmanul de mazilire a lui Brâncoveanu, pe care sultanul Ahmed al III-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate târâtoarele de sub pietre și de prin pământuri, năpârcile cele veninoase și cele nevătămătoare apar din ascunzișurile mlaștinilor, păianjenii cei păroși cu opt picioare și ochi cât boaba de mei vin să țeasă la lumina soarelui ce au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în noroi puteam să văd găurile pe care le făceau viermii și găurile mai mari făcute de niște gângănii. Mă întrebam cum o fi să trăiești pe jos, prin noroiul umed, cu apa curgând pe tine de fiecare dată când plouă, cu casa riscând să-ți fie distrusă când se întâmpla să calce cineva pe ea, sau să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu casa riscând să-ți fie distrusă când se întâmpla să calce cineva pe ea, sau să fii prins înăuntru când cineva doar acoperea deschiderea și să nu mai poți să ieși de acolo. Mă întrebam ce se întâmplă cu gângăniile care nu mai puteau ieși, dacă mor de foame. Mă întrebam cum e să mori de foame. Un pic mai sus pe deal, casa noastră era așezată chiar în mijlocul cenușii. Arăta ca și când ar fi făcut parte din deal, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am vorbit ore în șir de problema negrilor și de teoria statului asistențial, că aproape uitaseră de contract, vă spun, a fost muncă, nu glumă. Și-mi aduseseră homar, că ăia voiau neapărat homar, și mie mi-e greață de gângăniile alea, de-abia am reușit să mănânc tot, că știi, nu e bine să nu mănânci la o masă de afaceri. Se plimba și schița pași de dans. Cu Victor, care începuse un solitaire și mânca ultimele alune rămase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mătase. Cred că așa-i zicea. (Avea numele scris pe o etichetă, dar căzuse ceva lichid pe ea, nu se vedeau bine literele, nu știu dacă era coeu sau ceru sau lyca în loc de fige). Mi-a zis că e o gânganie foarte rară, care nu trăiește decât în Mexic. Pe urmă a trecut încă o zi, și seara, când el s-a dus la baie, am deschis televizorul pe știri și am văzut un reportaj despre muzeul Antipa, unde nu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
duc, dar nu m-am mai dus). Și la televizor vorbea o doamnă despre donații și colecții, iar în spate avea un raft plin cu insecte. Mă uit mai atent - și văd suportul acoperit cu mătase albastră, cu o ditamai gânganie, exact ca a lui Hector. Doamna a continuat să vorbească, a intrat montajul și, când a revenit, în spatele ei erau tot o grămadă de insecte, dar parcă lipsea Coeu..., și nimeni n-a observat lucrul ăsta. La finalul reportajului camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se desprind, devin furtunuri, cresc, ies prin piele și încep să devoreze trupul. Am mai văzut asemenea manifestări la fetele urâte, când le înjuri, sau la schilozi, când le spui că sunt handicapați. Dacă aș fi putut să-i strivesc gângania, atunci însemna că... Și ochii mi-au căzut pe patul lui. Uitase de borcanul tradițional, absorbit cum era de noua descoperire. L-am luat și m-am uitat la băieți. Se plimbau în sus și-n jos. Am desfăcut capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat. - Unde-ai plecat? l-am întrebat, nu mi-a răspuns. Unde ți-e gângania aia nouă? am continuat, dar tot nu mi-a răspuns. N-am zis nimic de restul cărăbușilor, în schimb am început să mă uit prin cameră, să-i găsesc insecta și să i-o stric în față, uite așa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca niște gângănii pe un perete. În dreapta câmpia, cu o pădure în fundul zării. În față satul. Aici, la Poiana lui Iurașcu, am cunoscut întîi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu mama mea și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pepita Ximenez s-a înamorat de cumnatul ei, don Diego. Vezi că nu știai? După marș, a cântat un ofițer de două ori Luna doarme. Și pe urmă am adormit și eu". Masa era acum inundată și peretele tapetat de gângănii de o sută de specii, bijuterii cu forme curioase, imitând animale cunoscute și necunoscute - ca o reducțiune a lumii mari - de diferite culori, pe care Adela le definea, comparîndu-le cu pietre prețioase, cu metale, cu stofe... "Petpedecul" se auzea la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
gândul, Callie. ― Nu nega. Se Întoarse și zâmbi. ― Știu cine vrea să te molesteze pe tine, spuse. Timp de-o secundă, o bucurie imposibil de reprimat mă inundă. ― Jerome, Încheie ea. ― Nu vreau să merg În pădure, am spus. Sunt gângănii și tot felul de chestii. ― Nu mai fi așa o mironosiță spuse ea. N-o mai auzisem până atunci spunând „mironosiță“. Era un cuvânt folosit de băieți - băieți ca Rex. Obiectul se Îmbrăcase și acum stătea În fața oglinzii, trăgând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oriunde închei citatul, îți pare rău că nu-l mai poți continua. Pentru că, în flux continuu, cu foarte rare inconsecvențe sau note false, vocea alintată, amorală, rea uneori și mereu mirată a Monicăi, un fel de Niculăiță Minciună aplecat deasupra gângăniilor, dezvoltă noi și tot mai proaspete înlănțuiri de senzații. Limbajul se generează ca în mecanismul absurd al învățării unei limbi străine, mimat aici în "Lecția de engleză": "eu trăiesc într-un oraș mare / eu trăiesc într-un oraș mic / casa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât să mă blagoslovească cu vreo serie nou-nouță, ultimul răcnet în materie de gângănii parazite, tocmai la o vârstă ce tinde să devină respectabilă. Nu de alta, dar chiar n-aș vrea să-mi alung viitoarea soție pentru un motiv așa nevolnic). Cert este că mâncărimea asta (parcă cineva ar râcâi cu unghia bobițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lua În investigație toate lucrările tale dela Început iar cu dosarele Întocmite de mine nici un judecător nu va Îndrăzni să nu-ți administreze ani grei de Închisoare și poate chiar, pedeapsa capitală. Pe scurt, te voi strivi ca pe o gânganie. Puțină răbdare...!” „Dreptatea e de partea mea. Nu mie frică...!!” - Îi strigă el privindu-l cum se depărtează. De data asta mințise. Îi era frică...! Făcând o retrospectivă a suferințelor Îndurate În ce-i doi ani de Închisoare, iar acum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de mormânt. Inima îi bătu mai tare în piept... loviturile ei răsunau în ureche ca bătăi de clopot. Gândul îl purtă la Vasilica, la viața lui, la moarte... la moarte. Se înfioră... Își întoarse privirea în iarbă și, contemplă o gânganie mică, grăbită, cu strălucire metalică. Se liniști... Bătăile inimii i se potoliră. Candela ardea cu flacăra liniștită. Către amiază ajunse acasă. ... Era o noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Praskoviei Feodorovna au oarecum rolul primelor cuvinte din Metamorfoza: introduc nefirescul. Într-adevăr, cel din discuția de față nu este unul șocant (o nevastă indiferentă și egoistă ține totuși mai mult de sfera credibilului decât transformarea peste noapte într-o gânganie monstruoasă) în comparație cu incipitusul Metamorfozei, însă duce cititorul în acea sferă a duhorilor diavolului despre care scria Nabokov. Tot așa, Gogol amână ceva timp revelația lui Kovaliov cum că nasul său, care-i stătuse atât timp în mijlocul feței, e acum îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cu pernuțele de mătase. Închise ochii. A doua zi, cam la vremea prânzului, întorcîndu-se de la țară, ei vor găsi în dormitorul de la stradă o preafrumoasă doamnă palidă, fără suflare și cu inima rece. " După o noapte cu somn agitat, o gânganie îngrozitoare se trezi transformată în autorul acestor rînduri." Cam așa aș începe, răsturnând fraza de început a Metamorfozei lui Kafka, povestea pe care m-am gândit să o scriu aici, dacă aș vrea s-o public. Ar fi un început
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se ridica atunci și ea cu labele din față pe sticla roșie de amurg și rămânea încremenită. Dialogul acesta fără cuvinte dura minute în șir, parcă din ce în ce mai multe în fiecare seară .Traian ne spunea că încearcă să se concentreze asupra gânganiei atât de mult ca ea sa ne vadă și să se uite la noi din borcan, atunci mintea coropișniței, zicea el, ar fi pătruns în capul lui. Dacă s-ar fi întîmplat așa, noi trebuia să fugim de el, ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și aniversări sau la discoteca din holul liceului, dar, cum nu mă duceam niciodată, renunțaseră. Simțeau pentru mine oroare amestecată cu o admirație șovăielnică pe care-o ai pentru crisalida din care ar putea ieși un fluture, dar și cine știe ce gânganie înspăimîntătoare. Chiar cei care-mi luau apărarea, căci se vorbea totuși mult despre mine, nu își puteau închipui că ar fi posibile între noi relații personale. Când împlinisem șaptesprezece ani îmi pregătiseră un cadou, frumos înfășurat în hârtii legat cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cârpe reușite numai dacă prin ea nu se vede nimic. Nu vreau s-o țes la infinit, nici să destram noaptea ce lucrez ziua, dimpotrivă, mă apuc chiar acum să duc lucrurile mai departe, să intru în vizuina dragonului, sau gânganiei lui Kafka, sau îngerului cumplit al lui Rilke (sigur că el, într-un fel sau altul, mă va avea). Dar să scriu, în fine, că după despărțirea de Gina, după scena aceea urâtă din Grădina Icoanei, n-am mai vorbit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]