352 matches
-
cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse. Încetini, perplexă; Începea să se Îndoiască de propria-i rațiune. Ryan locuia chiar sub lampa farului, el ar putea da o explicație. Acceleră. Făcu un gest cu mîna ca să alunge o gînganie care tocmai o atinsese pe picior. Era greu de crezut că scriitorul Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni... Reacționă din nou, simțind că o altă gînganie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o gînganie care tocmai o atinsese pe picior. Era greu de crezut că scriitorul Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni... Reacționă din nou, simțind că o altă gînganie o deranja. Aruncă o privire spre picioare, dar nu desluși nimic În Întuneric. Intrigată de senzația care se repeta pe celălalt picior, Marie aprinse plafoniera. Cum stofa groasă a hainei o proteja, nu simți picioarele păroase ale micului crab care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În alt loc. Noi, ce treabă mai avem cu stelele? Nu mai mergem decât după pășuni, și uite că nici pe-astea nu le mai găsim. Uită-te la noi și-ai să Înțelegi, râse el. Erau slabi și mâncau gângănii de toate felurile. Aveau capre și țapi pe care-i târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! Se freacă de piciorul meu. Uah! ( Se aude un mârâit docil.) Trage-mă sus, trage-mă sus, mi-e silă! GRUBI: Să nu te muște. Vezi să nu te muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță nu știe că nu după el se uită dânsa, nici după moțatele maică-sii. Matahala privește în altă parte și căută altceva, o pradă pe care Iliuță n-o poate ghici. Gângănii omenești cât unghia degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acușica pentru via aia care-a luat-o ai lui Soporan și nu mai vrea să o retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care ți le-am spus. Cuvânt cu cuvânt, de parcă scriai după cum îți dictam. Veneai în casa mea, te omeneam. Eu mi-am deschis inima și tu... Celălalt scutură nervos din umeri, ca și cum ar fi vrut să scape de o gânganie care i se cocoțase pe cămașă. - Nu vorbi cu păcat, părinte. N-am făcut nimic rău. - Ai turnat totul. Mi-ai vândut durerea. Ni-l omorâseră pe fratele Visarion. Știai prea bine. Numai tu știai din satul ăsta cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas leneș, jucându-și bastonul, ca și cum ar fi îndepărtat nevăzute cete de gângănii, parcurgea cele câteva sute de metri de la vila sa și până la Biblioteca orășenească. Nu se grăbea, dar nici nu lăsa impresia că merge fără vreo dorință de-a ajunge cât mai grabnic undeva. Când se întâmpla să-l salute cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am vorbit ore în șir de problema negrilor și de teoria statului asistențial, că aproape uitaseră de contract, vă spun, a fost muncă, nu glumă. Și-mi aduseseră homar, că ăia voiau neapărat homar, și mie mi-e greață de gângăniile alea, de-abia am reușit să mănânc tot, că știi, nu e bine să nu mănânci la o masă de afaceri. Se plimba și schița pași de dans. Cu Victor, care începuse un solitaire și mânca ultimele alune rămase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mătase. Cred că așa-i zicea. (Avea numele scris pe o etichetă, dar căzuse ceva lichid pe ea, nu se vedeau bine literele, nu știu dacă era coeu sau ceru sau lyca în loc de fige). Mi-a zis că e o gânganie foarte rară, care nu trăiește decât în Mexic. Pe urmă a trecut încă o zi, și seara, când el s-a dus la baie, am deschis televizorul pe știri și am văzut un reportaj despre muzeul Antipa, unde nu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
duc, dar nu m-am mai dus). Și la televizor vorbea o doamnă despre donații și colecții, iar în spate avea un raft plin cu insecte. Mă uit mai atent - și văd suportul acoperit cu mătase albastră, cu o ditamai gânganie, exact ca a lui Hector. Doamna a continuat să vorbească, a intrat montajul și, când a revenit, în spatele ei erau tot o grămadă de insecte, dar parcă lipsea Coeu..., și nimeni n-a observat lucrul ăsta. La finalul reportajului camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se desprind, devin furtunuri, cresc, ies prin piele și încep să devoreze trupul. Am mai văzut asemenea manifestări la fetele urâte, când le înjuri, sau la schilozi, când le spui că sunt handicapați. Dacă aș fi putut să-i strivesc gângania, atunci însemna că... Și ochii mi-au căzut pe patul lui. Uitase de borcanul tradițional, absorbit cum era de noua descoperire. L-am luat și m-am uitat la băieți. Se plimbau în sus și-n jos. Am desfăcut capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat. - Unde-ai plecat? l-am întrebat, nu mi-a răspuns. Unde ți-e gângania aia nouă? am continuat, dar tot nu mi-a răspuns. N-am zis nimic de restul cărăbușilor, în schimb am început să mă uit prin cameră, să-i găsesc insecta și să i-o stric în față, uite așa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
noastre. —A, expoziția! Dar mai e până atunci, nu? Vreo două luni. M-am lăsat dusă de impulsul creator și am făcut și eu pe sihastrul din deșert. Care era ăla de s-a dus în deșert și trăia mâncând gângănii? Pe ăsta nu mi-l aduc aminte de la orele de religie. Stătea pe un stâlp și avea barbă. —Sfântul Simion Stilitul 1? — S-ar putea. N-am avut eu nici un stâlp, dar nu m-am epilat pe picioare și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mormânt. Inima îi bătu mai tare în piept... loviturile ei răsunau în ureche ca bătăi de clopot. Gândul îl purtă la Vasilica, la viața lui, la moarte... la moarte. Se înfioră... Își întoarse privirea în iarbă și, contemplă o gânganie mică, grăbită, cu strălucire metalică. Se liniști... Bătăile inimii i se potoliră. Candela ardea cu flacăra liniștită. Către amiază ajunse acasă. ... Era o noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un singur corp: medici, asistente, donatori, mame-primitoare și, de la o vreme, mame purtătoare: o hidră-miriapod, o mulțime de capete, nenumărate picioare, mîini agitate, o construcție vie Împotriva naturii: Cryos sau orice altă clinică asemănătoare. Orgoliul celor ce gîndiseră o asemenea gînganie era, În final, prins În copilul care avea să se nască, În vietatea legată pînă la ultima ei respirație de ceea ce primise de la tatăl neștiut; degeaba ziceau unii că nu exista un glas al sîngelui, acesta tot striga, dar oamenii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
revizionarea unui film de scurt metraj. Un fel de remake se derulă în subconștientul meu, dar cu un accent mai puternic pe angoasa molipsirii... Dacă am luat și eu, din aer, respirînd aerul din taxi, acei microbi sau acele minuscule gîngănii care îl torturau pe șofer ? îmi spuneam. Cînd m-am trezit, pe la cinci dimineața, eram atît de afectat de vis încît nu mi-am amintit pe moment că el era de fapt o reluare a unei secvențe reale. abia cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă lăsînd în urma lor un peisaj nou, devastat, locuit de sute de gîngănii marine minuscule, brăzdat de limbi de nisip și punctat cu o infinitate de ochiuri de apă de toate dimensiunile. Cînd oceanul începea să se retragă în sine, să se îndepărteze de oraș, să se chircească spre orizont, Bernard avea impresia
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
BĂNULESCU Zece minute mai târziu, cele două tabere în care fusese despicat Universul putură zări, printre rezemătoarele fotoliilor lor, un bărbat înalt, elegant, ciolănos, cu o atitudine nepăsătoare, călcând cu pași ușori și dansați peste câmpurile abia încolțite, forfotind de gângănii sau erodate de apele de primăvară, peste care, sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ciob, candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
desfătase în ultima lor partidă de poezie, Doru Sinistratul fu scos de către gazda sa cu patul afară, pe trotuarul denivelat și crăpat, din fața celui de-al doilea rând de case diavolești din strada Perone, să scrie despre mașini, copaci și gângănii, să șadă mai aproape de clocotul vieții. În primele cinci minute ale nopții, se înverzise de frig. Madam Nicolici sfâșie, c-un cuțit, finetul și plasticul în care era conservată plapuma de mătase a Răposatului, o coborî de pe dulapul încrustat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi la Stere, după ce mânca, se lega la izmene și, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
exact așa cum începuse, respirația se domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile se dezmorțesc precum pereții inimii. Cum gângăniile își desfac pânzele prin cotloane, iar țevile se umplu de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când pașii tardivi se auzeau pe trotuar îl pierdu aci, mai ales când auzi frecvente accese de tuse. Spre ziuă, în crepusculul matinal, percepu o bâzâitură colectivă și insistentă pe deasupra capului său, înspre grindă. Presupuse că vreun păianjen prinsese o gânganie sau că albine intraseră în casă. Îi veniră în memorie versuri din Eneida lui Virgil, pe care le învățase pe dinafară la școală: G. Călinescu Ac, veluti in pratis, ubi apes aestate serena Floribus insidunt variis, el candida circum Lilia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sorbea lapte cu o sete care era mai mult voință, și Gaittany îl surprinsese alb în jurul gurii, de caimac. - Conțescu are un umor special de ordin biologic, ziceaSmărăndache, simulează moartea. (Tot de la Ioanide avea și această teorie.) Unele păsări, anume gângănii se prefac moarte ca să dezguste pe agresor și să-l facă să se depărteze. În cazul nostru, Conțescu își bate joc pur și simplu de Gonzalv. De-ar fi auzit aceste cuvinte, Conțescu nu le-ar fi aprobat, căci nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]