222 matches
-
clase primare. Mă întorc din nou în timp și-mi amintesc că de multe ori, chiar rudele apropiate, în loc să te ajute, caută să profite de tine. Un văr al familiei părinților mei, Gavrilă Cristea pe nume, înalt și slăbănog, puțin gârbovit, cu barba întoarsă, parcă să te împungă cu ea, cu o înfățișare de om care te făcea să vezi în el un zgârcit și afurisit, deși era bine înstărit, ce deținea și o moară de măcina t făină de popușoi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
unde o mană interesele, fără să se uite la un individ cu o traista În mână și foarte prost Îmbrăcat. Am ajuns a doua zi, pe 30 aprilie 1953 la părinți, pe care i-am găsit mai Îmbătrâniți și mai gârboviți, după atâtea necazuri ce dăduseră peste ei În ultimii ani: cu fiul cel mai mare În pușcărie, fără pensii, cu ceilalți copii dați afară de prin școli, cu datorii la stat până peste cap pentru cote și impozite și pe deasupra declarați
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Acasă n-am spus nimic de pozna mea, dar adevărul tot s-a aflat, căci vorba aceea: minciuna are picioare scurte. Catrinoasa și hoțul În apropierea morii, vis-a-vis de Ileana Ghiurcului își avea sălașul Catrinoasa, o femeie în vârstă și gârbovită. Locuia singură, neavând copii. Soțul ei murise de tânăr și ea se ajuta de gospodărie și muncile câmpului cu nepoții. Noi am cunoscut-o prin tata, venind la el să se plângă mereu de comportarea unui nepot. Acesta se purta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
odiridi; alteori, mai ales la începutul schimbului cultură-natură, dacă mă gândeam la ce-am ajuns să fac în loc să-mi scriu doctoratul despre Dimitrie Cantemir și cartea cu amazoanele, mi se punea un nod de plâns în gât. Treceam prin parc gârbovită, cu ochii-n pământ și bolboroseam cu patos unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Până prin ’88 însă, m-am bătătorit și nu-mi mai venea nimic: nici să râd, nici să plâng, nici să cânt, nici să boscorodesc. Dar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută într-o bătrână care duce nuiele în spate. Simt că-s un fel de vrăjitoare hâdă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai moale și semnau hârtia ce li se punea sub nas. Așa a semnat atunci și popa Ilarie cererea, predând geaceului pe baza unei simple semnături, tot pământul, care era de fapt zestrea doamnei preotese, trebuind să se întoarcă acasă gârbovit, îmbătrânit într-o jumătate de ceas cu mai mult de o viață de om. Imediat după el, într-o singură seară s-a înscris în G.A.C. toți gospodarii din Oprea, iar pe data de 11 februarie 1962, se inaugura
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să-l certe, să-i poarte de grijă, să-l alinte cu mâncăruri felurite și gustoase, să-i facă tot felul de prăjituri după care el se dădea în vânt, să-i aline rănile sufletești produse de loviturile vieții... Mergând gârbovit și cu pași târșâiți spre stația de tramvai, nimeni nu îl ia în seamă, întâlnește numai figuri necunoscute, ca și cum s ar afla într-un oraș străin. De fapt, nu-l mai miră acest lucru. Acum 20 - 25 de ani când
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de bătrân neputincios le îndeamnă să săvârșească un asemenea gest, fapt ce îi adâncește suferința. Din fericire, Dumitru Dascălu este încă în stare să urce și să coboare fără mari dificultăți din autobuze și tramvaie. Părul alb, trupul împuținat, spatele gârbovit al renumitului dascăl oferă celor din preajma lui imaginea unei ființe neajutorate. Celor ce-i sar în ajutor le mulțumește politicos și își consumă în sine drama sufletească pe care o trăiește. Lui Dumitru Dascălu nu-i vine să creadă că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
De nimic, În adevăr, nu avea evreul atâta groază ca de câini ; căci câinele era instrumentul cel mai orb și cel mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de Moses Schwarzfeld
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am întrebat: Acu, ce facem? rostește Luca Arbure. A tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung, crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Altfel nu pot! Altfel nu se poate! Și... și, ce-o vrea Dumnezeu... Fie ce-o fi, îngână Stanciu, cu capul plecat. -Iau asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarce, pe oasele lor albe înălța-voi altar întru a lor pomenire, acolo unde a fost războiul. Războieni să se cheme în veac! Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților. Amin! Ștefan dă roată chiliei șchiopătând, cu ochii în pământ, gârbovit, cu gândurile răvășite: Dumnezeule! Turcii mi-o trec prin foc și sabie! Mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia!... Pe turnul cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
patruzeci, cincizeci de ani, are tot dreptul să fie o mostră de nostalgie, are dreptul să-și aducă aminte, cu câtă putere sufletească mai are, de un anumit trecut în care știa că "va primi ceva", strictul necesar. Chiar așa, gârbovit, deteriorat, cu pălăria obligatorie, are dreptate să fie nostalgic. Are obligația nostalgici. Am mai descoperit o variantă de nostalgie admisibilă. Îmi spunea, visătoare, o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și bune.) Țurcănița trăia într-o căsuță la deal de via noastră. Căsuța ei, care avea ceva vrăjitoresc, izolată, ascunsă între copaci, era legată de casa noastră printr-un fir de cărare. De câteva ori pe săptămână, Țurcănița, micuță și gârbovită, dar foarte vioaie, cobora pe cărare la noi, cu un coș cu brânză, unt, ouă și nu mai știu ce produse și rămânea totdeauna de vorbă cu bunica mea, cu care bea ceai. După aceea pleca la alți clienți. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
asediul Boxerilor 120 îl instruise, mi-a zis: "Bineînțeles, ăsta-i un tun!". Erau, într-adevăr, tunurile care, în depărtare, ne înștiințau că sîrbii și bulgarii se aruncaseră unii asupra altora. A doua zi străzile erau invadate de soldați palizi, gîrboviți, mulți dintre ei avînd răni de baionete, dovedind lupte corp la corp. Nici o alură triumfătoare. Era un spectacol de trupe în debandadă, învinse și mai degrabă dispuse să-și ia o revanșă împotriva oricui, chiar și a unor trecători liniștiți
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prioritățile. * După doi ani, l-am Întâlnit, totuși, pe Zigu. În seara deschiderii oficiale a Târgului internațional de carte de la Ierusalim, duminică, 20 iunie 1999, orele 20 punct, apăruse, Împreună cu câțiva dintre colegii români, la manifestarea care Îmi fusese dedicată. Gârbovit, albit, Îmbătrânit, obosit. Părea totuși, paradoxal, neschimbat! Vocea aceeași, la fel lucirea șugubeață a privirii, luciditatea afectuoasă, glumeață. Îmbrățișarea noastră a fost spontană, o regăsire intimă, profundă, dar și un soi de instantanee regăsire a României În afara ei, la un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Vezi pe această temă, A. Montandon, "La répétiton chez Kafka", în La répétition, Actes du Colloque international, présentés par A. Montandon, Publications de la Faculté des lettres et sciences humaines de Clermont II, coll. "Littératures", 1994. 594 "Silueta lui Gerstacker este "gârbovită și parcă maltratată", fața roșie, obosită, îngustă, cu obraji neasemănători, unul neted, unul supt, care se căsca din cauza atenției și care nu mai numără decât câțiva dinți rari" (38). 595 "Vă asemănați mult toți trei și lucrul prin care ea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
amorul între două femei!“ Rădăcini (1938) nu schițează decât un proiect de căsătorie al lui Lică (unchiul) cu Mika-Lé (nepoata, fata sorei), după cum reiese din dialogul moșicăi Mari cu înapoiata Aneta Pascu; mai mult, căsătoria este dorită de o mătușă gârbovită (ramură colaterală), care, în senilitatea ei constrângătoare, vedea astfel singura modalitate de stabilitate financiară. În această lume, cuplul Ina / Lucian, creat sub auspiciile maestrului Marcian și ale consoartei Elena (născută Hallipa, fostă Drăgănescu), nu se lovește decât de propriile rezistențe
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
York oficialitățile municipale, în costumele medieva-le, asistă la Parada Veteranilor, din cel de-al Doilea Război Mondi-al. Ne înghesuim și noi printre sutele de localnici și turiști pentru a vedea acest moment al venerației și respectului pentru eroii neamului. Veterani gârboviți de ani, cu uniforme ponosite împodobi-te cu numeroase medalii, semn al actelor de bravură, cu ochii umeziți de emoția clipei, bat pasul în ritmul muzicii militare, în onoarea camarazilor de arme căzuți la datorie cu șase decenii în urmă
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și hidronim (pîraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii a vârfurilor cu aceste nume, cît și prin înălțimea lor de aproape 1 900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,gîrbovită" a munților și culmilor de la est de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când privește de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]