23,329 matches
-
abator după o zi în care-au fost sacrificate mii de animale. Dacă amuțirea televiziunilor a fost o operație mai ales între ”gulerele albe” — prinși cu fofârlica financiară, patronii canalelor tv au bătut palma cu puterea pentru a-și salva gâtul —, dacă pentru anihilarea presei scrise s-a lovit în puterea de cumpărare a „gulerelor albastre”, asupra puținilor nealiniați au fost asmuțite „gulerele roșii”. Adică mardeiașii, caftangiii și — să sperăm că nu se va ajunge până acolo! — asasinii cu plată. În
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
și va fi lansat odată cu premiera filmului în cinematografele noastre. Inman își primise și el porția de răni în luptă, lîngă Petersburg. Cînd cei doi camarazi aflați în apropiere i-au smuls hainele și s-au uitat la rana de la gît, și-au luat un solemn rămas-bun de la el, în gînd, așteptîndu-se să-l vadă murind. O să ne reîntîlnim într-o lume mai bună, și-au spus. Dar Inman a izbutit să rămînă în viață pînă la spitalul de campanie, unde
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ar putea să supraviețuiască sau s-ar putea să moară. I-au dat o cîrpă cenușie și un lighenaș să-și spele singur rana. În acele prime zile, cînd a devenit destul de conștient încît să se poată îngriji, își freca gîtul cu cîrpa pînă cînd apa din lighean căpăta culoarea crestei de curcan. Mai tîrziu, beregata lui a hotărît să se vindece. Dar de-a lungul săptămînilor cît nu putuse nici să-și miște gîtul, nici să țină în mîini o
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
să se poată îngriji, își freca gîtul cu cîrpa pînă cînd apa din lighean căpăta culoarea crestei de curcan. Mai tîrziu, beregata lui a hotărît să se vindece. Dar de-a lungul săptămînilor cît nu putuse nici să-și miște gîtul, nici să țină în mîini o carte ca să citească, Inman l-a urmărit zi de zi prin fereastră pe orb. Omul sosea curînd după ivirea zorilor, împingîndu-și căruțul în sus pe drumul povîrnit, și se descurca la fel ca orice
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
le psalmodia în gînd, asemenea cuvintelor unor farmece și descîntece menite să izgonească relele de care te temi cel mai mult. Cîteva zile mai tîrziu, Inman a plecat din spital și s-a dus în oraș. Îl durea rana de la gît de parcă i-ar fi fost legată o sîrmă înroșită în foc de la beregată și pînă la testicule, vibrînd puternic la fiecare pas. Dar picioarele îi erau zdravene, lucru care îl îngrijora. De îndată ce ar fi fost considerat apt de luptă, ar
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
alăturat grupului și, timp de cîteva zile, au copt turte imense de mălai, au fript păstrăvi și au gătit tocană de vînat pe un foc înalt pînă la genunchi pe care-l țineau aprins zi și noapte. Mîncarea luneca pe gît scăldată de tot felul de rachiuri de porumb, țuică de mere și o băutură din miere fermentată în alcool, așa încît mulți din grup zăceau beți din zori și pînă a doua zi. Curînd, o ceată de indieni Cherokee s-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
lungă și, pe măsură ce după-amiaza se scurgea, și-a comandat mai multe cafele și a înnegrit cu cerneală cîteva file, pe o parte și pe cealaltă. S-a ridicat în picioare, a împăturit scrisoarea, apoi și-a pipăit tăietura adîncă de la gît, care prinsese crustă. Doctorii afirmau că se vindeca rapid, dar el simțea că ar putea să vîre un bețișor în rană și să-l scoată pe partea cealaltă, fără să întîmpine mai multă rezistență decît la un dovleac fleșcăit. Dar
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
pietrele prețioase și și-au mobilizat giuvaiergii ca să creeze o diademă înaltă de aproape un metru și atît de plină de nestemate, încît a fost nevoie de instalarea unui suport în spatele tronului, fiindcă altminteri greutatea obiectului i-ar fi frînt gîtul monarhului. Coroana a fost dusă de patru preoți, iar după încoronare, cînd a fost desfăcută și fiecare piatră prețioasă a fost atestată corespunzător, a fost vîndută cu douăsprezece milioane de dolari, iar firmele care o creaseră au primit dreptul de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
președinte vechi, decât la preț mare unul nou. Exact ca și cu Concorde-urile. Și-atunci să vezi entuziasm popular, buget de alegeri și distracție la tot cartierul pe banii primarilor bugetari, dar supraponderali! Încercări de-a ne vârî pe gât această idee există deja. Transformarea Bucureștiului într-o metropolă de dimensiunea unui județ, fantasmă ce vizitează tot mai des mintea surescitată de sângele puterii a pesedeilor, ar fi primul pas spre gubernizarea definitivă a României. Că nici actualele străzi ale
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
gaura pielii mele. Femeia a ținut țigara în locul meu și eu am tras un fum adînc în piept. Primul fum a fost ultimul. Am tușit pînă am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borîtura de supă mi-a urcat în gît. Femeia a fumat singură țigara. Pe urmă a șters mizeria. Știu că voma miroase a acru. Dar eu n-am mirosit nimic. Femeia a spus: Tot răul e spre bine. La început m-am mirat că o muscă îmi tot
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Floyd: "În prima zi de lucru la grădiniță, directoarea m-a condus la grupa mea. Intrînd în clasă a zis aproape criptic: ŤImnulť. Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mîinile de coapse drepți ca lumînarea, au lungit gîturile și-au ațintit ochii în sus. De la măsuțe săriseră copii, dar în semicerc încremeniseră, cîntînd, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decît cîntau". (p. 173) Eforturile învățătoarei de a-i convinge să învețe și alte cîntece, mai potrivite
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
secvențele, repetate ca un laitmotiv, în care se intră în casa memorială făcută de fiul său, așa cum știe că își dorea tatăl. Ne întîmpină Jean-Pierre, fiul așadar, cu un aer special ca și al lui Giraudoux, cu un șarpe în jurul gîtului, ca un imens și plin de zorzoane colier. Ușa se deschide și descoperim o viermuială de animale mai puțin întîlnite de obicei prin casa omului, un perete plin de fotografiile "protagonistului" făcute de-a lungul anilor, priviri pătrunzătoare, premiul din
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
-se și ducând palma streașină la ochi, sub strășnicia soarelui - rar dacă punea pe cap ceva - privi îndărăt cu atenție. își dădu seama numaidecât că era Ghiță, după ciucurele albastru de lână pe care coana Lenuța i-l legase la gât; al Magdalenei, care era mă-sa, - plecată cu Mitică la gară, - fiind roșu, de un roșu aprins. Pe Cărăuțeanu, care iubea animalele, asta îl amuză. Era clar că răgetul lui Ghiță fusese un avertisment; faptul că îl chemase, că-i
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
brusc, în funcție de felul în care privesc femeile. În nota specifică de spiritualizare a patimii, ochii aprinși și sprâncenele arcuite ale femeii sunt părțile cele mai atrăgătoare și mai grăitoare pentru bărbat. În descrierea corporală, Sadoveanu nu coboară mai jos de gât: o singură dată invocă sânii (p. 310) și de mai multe ori evaziv mijlocul strâns de un brâu. Violența carnală a pasiunii, abia sugerată, se ascunde după o expresie a pudorii.
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
deține monopolul asupra acestei plăceri. Femeile apar pentru a hrăni un apetit, nu pentru a avea unul. În lumina acestei observații, să privim încă o dată o reproducere de-a tabloului: luminozitatea discretă, sidefie, a culorilor textilelor, carnația subiectului, părul acoperit, gâtul puțin dezvăluit, conotațiile simbolice ale perlei, toate duc cu gândul la puritate, virginitate, inocență, care, într-adevăr, hrănesc apetitul privitorului prin lipsa de apetit a fetei. Dar există și o tușă senzuală: gura întredeschisă. Exact pe aceste linii e modelat
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
cunosc tabloul știu că execuția picturii este de o finețe incredibilă și nu știu cât de bine se vede pe coperta cărții dar bărbatul din pictură (Schad însuși) poartă o bizară cămașă de plasă, ușor închisă la culoare care se deschide sub gât cu un en coeur care pare să "desfacă" însuși trupul bărbatului. Femeia din spatele lui nu e frumoasă. Are un nas mare și o îngrozitoare cicatrice brăzdează fața ei prelungă pe care nu o prinde prea bine nici tunsoarea scurtă ŕ
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
fraza lui Rabelais. Pentru că vine vorba tot timpul de corupție, să ne reamintim Crezul poetului din Mărțișor, am spune, scris parcă acuși pentru ticăloșii prezenți. ...De bună seamă, Vodă, gânditorul, La curățirea lumii-i hotărât, îndeasă țeapa-n oameni până-n gât Pentr-a-ntâlni șezutul omușorul (...) Cuviincios cu buna rânduială. Pentru cei mari, fie munteni sau turci. Avea mai mari și osebite furci. Ca treapta lor să nu dea la-ndoială Vedeai vizirii la-nălțimea lor, înfipți în vârfuri sprintene de plopi, Iar
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
piscină de hotel. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Și pădurici de mesteceni, frunze argintate, tremurând. Trunchiuri argintate și ele. Cobor treptele, trec pe la recepție, mă îndrept, cu mâinile în buzunare, spre învălmășeala valurilor. Un individ care-ți bagă pe gât mărunțișuri, o pereche de adolescenți pe o bancă, pescăruși micuți risipindu-se în fața mea. Unde și-or fi clocind ouăle, fiindcă nu văd stânci, bolovani, doar nisipul cenușiu, bărcuțe, un ponton de lemn. Individul cu mărunțișurile - Domnule domnule 1 Și
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
avut niciodată bucurii mari în ceea ce privește televiziunea. Ba din contră... Dar imediat trebuie să recunosc fără nici o reținere că, în ultima vreme, am avut parte tot mai des de bucurii mărunte, adică din acelea care nici nu-ți suie noduri în gât, dar nici nu te lasă indiferent, cum ar fi senzația că s-a terminat cu diletanții, cu amatorismul și cu prezentatori inculți. Acum, majoritatea acestora, singuri, modești și nesiliți de nimeni, își dau de gol profesionalismul spunând: mi-am făcut
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
caligrafiez printre celibatari, printre ibiși împăiați, pentru că sînt în exil. Scriu despre aromele sfinților. întinzîndu-mă după o cheie, răstorn călimara. Doamne, scriu cu litere de aur. înmoi pana în aur. Scrisul meu trebuie să fie strălucitor. Vorbind, eu îmi tai gîtul împrejur pentru Tine. îmi iau de pe limbă coroana de spini și }i-o așez pe creștet, Doamne. Și iată, în jurul proscomidiei, mulți arhierei, preoți și diaconi cîntă liturghia, îngînă rugăciuni înfricoșate, se rotesc în jurul Mesei, implorînd har, îmbrăcați în odăjdi
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
săgețile criticului, cu atât mai detestabili, acești oameni, cu cât destui sunt "fără o cât de mică operă" care să le justifice intransigența față de alții, care au operă. Se reped totuși, precum o doamnă, Elvira Iliescu, în "Jurnalul literar", "la gâtul câtorva importanți scriitori români de azi, în stilul nărăvaș și obraznic pe care noua democrație tinde să-l impună libertățiii de expresie". Chiar așa se și întâmplă. în numele dreptului la opinie acordat oricui ("stropșitoarele voci din public"), revistele prea des
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
psihologic sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. Însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
mai întâi de ce crede una sau alta, să facă, de fapt, politica atitudinii, să-și justifice, până la urmă, modelul existențial, Yo, naratorul romanelor lui Vakulovski, da un pumn și sparge o mutra, după care trage un joint și/sau un gât de vodca cu aerul că face disidenta social-politică. Refugiul în (i)realitatea narcotica nu exclude problematizarea crizei. În lipsa unui discurs mai deștept, autentic, bine gândit oricum, diatribele anti- ale lui Yo, oricât de justificate, de ușor de înțeles și de
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
osoasă, cu capul sus, înșuburat într-o nefirească extensie țeapănă. Rămînea încremenită pînă la sfîrșitul transmisiunii, la distanță de ceilalți. Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu nasturi mari, care îi accentua silueta debilă, pieptul plat, umerii fragili. Lui Yoel i se părea cîteodată bătrînă, de o vîrstă cu cele două bunici ale ei, dacă nu și
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
port, cu soarele în spate, veneau șiruri, șiruri spre oraș, negociindu-și păduchii și sifilisul, soldați mahmuri și curve cu umbreluțe roz în radă se legănau vapoare și fregate, pe-a căror punte sta cîte-un matroz cu jegul strîns pe gît, sub volănaș, cu multă grijă și cu tot dichisul. prin parc trecui atunci, sub crengi bogate, ca să mi-alung aleanul și plictisul, cu fracul nou vopsit în chinoroz și chivăra gătită cu panaș. atunci zării, o, doamne, pe alee în
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]