780 matches
-
și un thesis ca o decolare abruptă, surprinzătoare, și o aterizare lentă, istovitoare. Un zbor defectiv de orice centrism tono-modal, serial sau spectral, derulat pe parcursul a cinci secțiuni (zone de altitudine a densităților sonore). Lângă mine, o domnișoară își umezește gâtlejul cu puțină apă. Muzica, nestăvilită, curge insipită, innodoră, incoloră..., în așteptarea celui de-al doilea invitat - Antoine Herve - generos în a ne oferi să degustăm din jazz-ul său cu unt și pâine. Un jazz rafinat, cu oarece fason și
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
și-a dat seama că mai urmează ceva. Senzația se intensifica pe măsură ce fiecare cer se închidea și se evapora; suspansul a făcut-o să se ridice în picioare. - Peter și cu mine am crescut împreună și... Clyde și-a limpezit gîtlejul cu o tuse hotărîtă: - Nu cred că știi, bănuiesc că e o noutate pentru tine, dar eu sunt logodit. Cele mai mici obiecte din bucătărie păreau să i se impună brusc atenției: timpul care se scurgea dintr-un ceasornic invizibil
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
punct, tot marcând și "o subtilă repliere a eului". În "Poemele mele" (p. 280), el se definește ca la o voioasă întâlnire cu cititorii: "și iertați-mă cu toții voi care acolo sus în balcon / v-ați așteptat să arunc din gâtlej / lungi triluri de privighetoare tradițională / dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pământului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
a eului". În "Poemele mele" (p. 280), el se definește ca la o voioasă întâlnire cu cititorii: "și iertați-mă cu toții voi care acolo sus în balcon / v-ați așteptat să arunc din gâtlej / lungi triluri de privighetoare tradițională / dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pământului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate (...)" Mărturisirea de sine a creatorului
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
ștefănescu făcea o partidă de box cu Gore ștefănescu-Dumnezeu să-i ierte pe amâdoi -cu pumnii înveliți în fulare pentru a dădea impresia unor mănuși de box și cu noi în picioare sus pe bănci, făcând galerie pe cât ne ajutau gâtlejurile de juncani tineri) ne-a privit cu ochi de vultur că am înghețat toți, boxeurii rămânând cu pumnii atârnați în gol, apoi s-a dat jos de pe catedră. A luat o penița de pe jos, cine știe de când era acolo căci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
decît „nesigurul glas al conștiinței/ pusă la stîlpul de sare al execuției orientale capitale - căderea/ de/ lacrimi în loc de stropii de apă” (ibidem). Precauția bonomă e dată la o parte în favoarea unei percepții a monstruosului: „Vorbire. Parcă țiai scoate spini din gîtlej/ accentuat metaforic vorbind - din inimă/ din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi/ unele/ peste/ altele/ și din lemn de trandafir alb” (Indirect despre vorbirea directă). Și totuși sentimentalul ardent, senzualul, insațiabilul de trăire Leo Butnaru nu se dă
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugubre de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbânduse curând în răcnete. prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbă ticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș” (pp.
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
mintea lui obligînd-o la contemplație - și, da, mai observă apoi cum vocea i se lăsa privită dintr-o dată cum un nud roșu ascuns într-un squar deasupra căruia răsună Mazurka în a-Moll de Chopin, iar nu mult după aceea, din gîtlejul unui țiuit, înregistră cu astuție faptul că amintirile lui mirosind a mosc ca și arhivele akashice tîrzii se găseau de mult în afara corpului pe care, în cîteva ceasuri lungi, îl împături cu grijă, îl netezi pe la rotunjimi ca un doctor
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
își luară inima în dinți și înarmați cu cruci, icoane, lumânări, agheasmă și tămâie năvăliră în ajutorul tinerei familii. Ca la un semn pintenatul din coteț simți urgia de afară și încălcă legea orei la care trebuia să cânte. Din gâtlejul său ieși un „cucuriguuu” destul de răgușit de parcă cineva îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
ne înțelegem și vă invit în următoarele seri la un astfel de program. --Ia stai puțin! Vrei să ne corupi? Ce să-nțelegem că...ne înțelegem? --Nu! Am precizat: dacă sunteți amatori, vă invit. Plutonierul ezită, că, deși îi poftea gâtlejul un coniac franțuzesc se temea să nu fie păcălit de interlop. De aceea jucă tare. --Să întocmim procesele verbale, le semnați și mergem la restaurant să facem cercetări. --Ce să cercetați? N-aveți ce să cercetați! Astăzi restaurantul este închis
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
așeză în bancă. Colegul său care avea numai zece tocmai răspundea. Era venit dintr un sat de lângă Galați. Părinții săi primiseră pământ și scoteau bani buni din recolte. Tânărul se chinuia să vorbească, dar nu putea decât să scoată din gâtlej niște sunete indescifrabile. Atunci Alexandru a înțeles tot. „Deci acesta este studentul eminent, elogiat de toți!” „Trebuie să gândesc pozitiv, că aceasta reprezintă o victorie, în epoca actuală”, gândi el. „Să iei un examen, fără să dai șpagă, ìn ziua
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
acolo, evaporându-se încet și hrănind vița de vie din soiul parfumat al Malvasíei, care crește aici. Așa de bun e vinulețul meu, încât n-apucă să părăsească locul în care s-a născut; se ”evaporă” pur și simplu în gâtlejurile localnicilor și ale turiștilor cu dare de mână. Căci costă exact atât cât și merită: mult. Dar cum să nu dai bucuros, când știi că bei practic din sudoarea zeilor, roua dimineții, ca zânele și făpturile din poveste? Așa de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
-i cu mare haz merindele pe jos, îi tufliseră micul clop din paie în creștetul capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți în urechile celor din jur. Așa își vor fi înștiințat ei pe vremuri fârtații, se
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
că se proceda În varnița de la țară. Metalul Încă fumegând ieșise, Încetul cu Încetul, din temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl menținea drept. În spatele său, Bargello slobozi un oftat de ușurare. Coaja continua să se desprindă, Începând cu porțiunea unde stratul era mai subțire, scoțând la iveală șuvițe de păr cenușii. În față, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ușii, Îi zări pe cei doi polițai cum soseau cu sufletul la gură. Scânteierea din ochii lor era dovada unui răgaz pe la vreun han, profitând de confuzia creată. Strânse din dinți pentru a-și Înfrâna Înjurăturile care Îi urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul zilei Spițerul părea bucuros să Îl revadă. — Îmi dau seama că te-ai reînsănătoșit, messer Durante. Așa cum ți-am promis, spuse el cu o mândrie prost disimulată. Iar așa cum ți-am promis și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
creștine pe care le cunoștea; nici ebraica sau idiomul barbar al maurilor. În efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nasului care Îl făcea să semene cu o pasăre scârboasă de mlaștină. Era plină de ierburi și de esențe cu care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sobru, cel puțin În public. Poate că era doar o surescitare momentană pe care Încă o Înghițitură de vin avea să o potolească, ajutându-l să Își recapete echilibrul. Ridică din nou cupa și o duse la buze, dând pe gâtlej o Înghițitură prelungă. Voia să replice la ceea ce Îi păruse a fi o falsitate... Însă care era ordinea argumentărilor? Ori poate că ar fi trebuit să ilustreze o premisă? Încercă să se ridice În picioare, dar căzu la loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puteau să se manifeste: gătitul. Episodul 140 TOT RĂUL SPRE BINE într-adevăr, în momentul când începură să curgă mâncărurile, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette rămaseră literalmente cu gura căscată. Căci ce nu le văzură ochii, gustară limbile, înghițiră gâtlejurile și primiră mulțumite stomacurile? Zacuscă de morun, icre de cegă cu lapți de nisetru, plachie de crap, pilaf de scoici, țipari lungi prăjiți în ulei, știucă umplută cu obleți, raci trandafirii răposați în maioneză, chefar la grătar, friptură de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
formă de boabe. Când însă va pătrunde în cantități mari pe la începutul sec. al XIX-lea, nu va putea fi înlocuită cu nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate. Galopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de lac escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]