660 matches
-
torente își caută calea prin albia săpată de-a lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Credinta > ARCA VIEȚII Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am coborât privirea...Căzut în contemplare, Înfiorat de gânduri, de farmec și splendoare, M-am contopit cu huma și zecile de gâze, Ce mișunau haotic într-un morman de frunze Și copleșit de toate, simțeam a Ta grandoare. Mirosul reavăn, umed, de glie-abia săpată, Îmi amintește iarăși de plugul de-altă dată, De lucrul lui temeinic în primăveri arzânde, De spic, de
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită prin grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
o mînă nevăzută în culori care ne farmecă privirea; flori cu petale învelite în cea mai fină catifea și care întrec prin mireasma lor, cel mai scump parfum pe care l-am putea cumpăra vreodată; am privi soarele, păsările, iarba, gîzele, valurile melancolice ale mării, norii... Toate acestea trebuiesc simțite, privite, admirate! Ați privit vreodată cu atenție norii? Eu iubesc să îi studiez și mai ales, iubesc să descopăr în ei, forme de basm... care iau chipuri diferite: de la Ingeri pînä
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
2013 Toate Articolele Autorului În câteva clipe, o liniște ca o capcană albă se instala în sufletul fiecăruia, pe fundalul semnelor de întrebare aruncate de nebun. Razele de iulie cădeau perpendicular pe gândurile îmbrăcate de sărbătoare. Pe aleile cu trandafiri, gâzele își desfăceau zborurile într-un du-te-vino continuu, dincolo de gard câinii se întinseseră la umbră și își mai ciuleau, din când în când, urechile, privind spre stăpânul lor care își trecea, des, degetul mare, peste suprafața noduroasă a bățului nelipsit din
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
să trișeze și-așa stupid să mintă când încă-n tinerețe mai vibrez? Arachne În cameră, în colțul dinspre apus, un mic păianjen și-a țesut o plasă fină. Îl văd cum stă la pândă sperând că o să vină vreo gâză, dar e trist, n-a prins nimic. Să fie oare-Arachne, cea care a-ntrecut pe-Athena în țesut de pânze-alese? Zeița, umilită, cu ură le rupsese fiindcă de-a lor splendoare s-a temut. S-a spânzurat artista durerea ne-ndurând. N-a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
U EXTATIC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului un fluture galben dansează florile păsări ciripesc a nepăsare pui golași cască ciocurile (ne)convingător albine vexate își pudrează aripile cu polen superfluu gâze hibride își cară picioarele minuscule ca niște margele din sticlă de murano văzduhul respiră stacatto muzica silfidă irupe teluric norii sunt înecați de ploi hunice este viață în iarba ce miroase a zbor ca niște (r)egrete degenerate lacrimile ploii
TAB(LO)U EXTATIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349257_a_350586]
-
prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
fel Raiul pentru orișicare, Ci dup-a sa fire,tot altfel apare. Unul vede-ntinsă de-aur o câmpie, Asupra-i plutind o ceața-argintie Ce colo se leagă parca într-un nor, Colo se desface în râu plutitor.. Mii de gâze zboară in râuri fluide Către locu-n care cerul se deschide Dezlegând în arc a stelelor maramă Astfel să se-arate luna mai cu seamă : Își coboară blonda razelor cunună Care-n străluciri peste flori se-adună Dansuri de lumini multe-mpodobind
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
doici și executate, eventual cu ajutorul albinelor de pază. Albinele nu sunt unice în sociabilitate. Țânțarii dau colonii mai mari în care reguli imuabile sunt strict respectate, fără mijloace de educare legiferate sau religie. Viața libelulelor este și mai interesantă. Toate gâzele exemplificate mai și mor. Oare cine le mănâncă? Bineînțeles, după ce și-au făcut treaba. Comparați cu sistemele sociale ale omului. Votul universal nu pare a fi în favoarea democrației atât de lăudate. Poate, un electorat special pregătit, de tipul albinelor doici
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
cum să pună în cârca altuia deciziile sale. Nici o altă ființă nu poate concepe asemenea „gânduri” pe care omul le pune și în practică. În cea ce privește proiecte constructive, omul mai are multe de învățat de la animale sau chiar gâze. Am văzut structura socială a unui stup de albine. Nu știu cum judecă albina. Sigur este că niciodată nu-și scrie Legile după care-și organizează viața. Cunoștințele sunt transmise genetic prin hrănire preferențială iar puietul se naște practic gata învățat și
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
românească nu se știe câte suflete trăiesc împreună. Cauza? Simplu! Numărul de conducători este proporțional cu numărul populației. Din această cauză nu numără decât oameni „înveseliți de alcool” care văd dublu, triplu etc. Comunicarea Toate animalele, chiar la nivel de gâze sau viruși comunică între ele. Au fost observate și comunicări între plante. Comunicarea are rol crucial în asigurarea hranei cea de toate zilele, dar devine importantă în perioadele de rut, care asigură perpetuarea speciei. Animalele au diverse moduri de comunicare
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
somn asemănător catalepsiei, ceea ce nu este cazul la cloni. O dispută clară între Dumnezeire și natură. Natura și-a permis de mult și în repetate rânduri un fel de clonări, în special a plantelor fecundate de albine, fluturi și alte gâze prin care sporii unei plante ajung pe pistilul altora,nu neapărat înrudite. Așa se explică multitudinea de specii existent. Clonarea făcută experimental de om la animale a fost precedată de experiențele încrucișării plantelor. Să ne reamintim de experiențele savantului Rus
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
năstrușnicul Moș Poveste Barbălungă. Betty dorește să ne vadă și să discute, eventul să se joace cu noi, folosindu-se de darurile cu care l-a înzestrat Cel De Sus pe Moș Poveste Barbălungă. Așa cum în poveste animalele și chiar gâzele devin ființe omenești în toată firea așa se va întâmpla și cu domișoara Betty. Moșu mi-a spus că sâmbătă noaptea va veni la mine și o va invita și pe Betty. Muream de nerabdare în așteptarea acestei neobișnuite întâmplări
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
scrie-n Biblii că l-ai pus, Și de-aceea-mi tulburi stupul nu cu fumul de tămâie Ci cu focul din neliniști și cu ce-i din mai presus. Fum de baligă uscată doar stuparul mai aprinde Și îl suflă peste gâze cum tu însuți ai suflat Când ne-ai pus în trupuri suflet și alăturea merinde Să putem umbla pământul, când o fi, în lung și-n lat. Numai tu știai ce soartă vom avea și ce tăciune Vom aprinde și
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
ce se spune Că apasă peste omul numai oase și noroi, Viermele făcut de tine într-o joacă, poate-anume Să ne-arăți că-n lumea asta mai pot fi și-altfel de roi, Că uimirea mea de tine și de gâzele-n lumină Este-o trecere, și-n blânda ta putere e un dar Pentru mine, cel născutul din păcat și dintr-o vină Ca să nu-mi petrec o vară-n așteptare și-n zadar. Dar dacă pământul, Doamne, îmi dă
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
porți numele. Sfinx: Era leoaică. Păpădie: Și cerea drumeților să dezlege enigma unei ghicitori. Cei care nu-i înțelegeau taina plăteau cu viața. Sfinx: Erau slabi ca tine. Nu încercau să pătrundă dincolo de esența lucrurilor. Se mulțumeau să trăiască asemenea gâzelor ce se lăfăie o clipă în lumina diurnă. Păpădie: Și leul elimina pe cei care nu erau puternici. Sfinx: Se eliminau singuri. Păpădie: Încercând să se agațe de alte colțuri. Piatră: De alte adâncuri. Sfinx: Adâncurile sunt greu de pătruns
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Ce păcat că dă ninsoarea, E pustie rău grădina! Unde-i frunza, unde-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare, Sau pe gard un pui de cioară, Să văd o zambilă-n soare, Să alerg desculț pe-afară! Numai bradu-i plin de ace, E la fel ca astă vară. Așa-ncât nu am ce face
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350183_a_351512]
-
sau stânca sau râul sunt copii dragi lui, la fel de dragi cum îi suntem și noi oamenii. În starea de inocență, lucrurile sunt proaspete. Copilul privește cu multă curiozitate tot ceea ce-l înconjoară, dând atenție fiecărui firicel de iarbă și fiecărei gâze care i se află în preajmă...Pentru copil nu există “praf” pe lentile, pentru El, lumea sclipește de noutăți... Curăță lentilele de praf, și vei deveni o ființă în care sălășluiesc, Lumina și Iubirea! Fiți binecuvântați! Referință Bibliografică: Ochi de
OCHI DE COPIL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361842_a_363171]
-
Mă doare coloana verticală, Am arsuri, mă mai cert uneori cu mine, Cu alții, mă uit la portretele marilor dascăli, Îmi amintesc de clasa întâia, ehei, Lumea era a mea, se întindea ca o pajiște Plină de maci și de gâze aurii, În fața mea, acum, coala albă, cuminte așteaptă. Din Peștera Lascaux Fugeai în chimono, Un taur dedesubt, Vițelul stă la supt, O, Peștera Lascaux, Maestru-a spus, oho! Dar ce e-n Altamira? Răspunde-mi, dragă Mira, la Teba zace
TRIPTIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361855_a_363184]
-
în corespondență (1894 - 1967) Renumită prin poeziile sale pentru copii; ea a iubit copiii și mărturisea că: „Am fost o fetiță tare cuminte. Toți erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toți. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile”, A fost al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu, născută la 12 februarie 1894, la Cotu Vameș, județul Neamț. Alexandra Gavrilescu a semnat cu pseudonimul Otilia Cazimir, ales de Mihail Sadoveanu și de Garabet Ibrăileanu
OTILIA CAZIMIR-ARTICOL DE IULIAN NEGRILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365806_a_367135]
-
tot restul vieții ei. Iată că Maria plecă spre mormântul Domnului, mai înainte de a se face ziuă. Era o zi liniștită, în care părea că totul avea să rămână încremenit până în veacul veacurilor, ca și cum până și vântul murise, până și gâzele dispăruseră. O liniște fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
am știut că-i primăvară, Pînă cînd o floare -afară, Mă făcu ca să tresar, Să mă uit în calendar. E zăpadă sus la munte, Chiar de zilele-s trecute. Însă,chiar în vale-aici, Nu mai ninge nici un pic. Floarea, gîza și cu -o rază, Stau acuma la taclaua, Că din somnul de iernit, S-au trezit ,s-au dezmorțit. Și un vînt parcă adie, O divină simfonie, Toate s-au înviorat. Și e vremea de cîntat. Citește mai mult N-
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
am știut că-i primăvară,Pînă cînd o floare -afară,Mă făcu ca să tresar,Să mă uit în calendar.E zăpadă sus la munte,Chiar de zilele-s trecute.Însă,chiar în vale-aici,Nu mai ninge nici un pic.Floarea, gîza și cu -o rază,Stau acuma la taclaua,Că din somnul de iernit,S-au trezit ,s-au dezmorțit.Și un vînt parcă adie,O divină simfonie,Toate s-au înviorat.Și e vremea de cîntat.... V. NU TE MĂRITĂ
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
în plete Și, cu trup ca de- alabastru, Trec pe drum fete cochete: Nimfe zvelte și cu nurii Frăgeziți ce dau pe-afară, Dolofani ca și bostanii Și gustoși, precum o pară. Daliile ard cuminte Răsfățându-se-n uluce, Două gâze iau aminte Cum că vara li se duce Și cu ele stau pe gânduri Despre toamna buclucașă Și, sorbind din must, prin rânduri Las o rimă mai poznașă, Ca să ai, iubite prieten, Zâmbet cald , că-ți șade bine Și, mâncând
DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365104_a_366433]