2,007 matches
-
Puii de vrabie se-agață de streașină Și șarpele are pielea aurie, Așa cum ar trebui să aibă. În ziua sfârșitului de lume Femeile merg sub umbrele, Bețivul adoarme pe iarbă, Pe drum strigă negustori de legume Și luntrea cu pânză gălbuie se-apropie de insulă, Sunetul viorii vibrează în văzduh Și întredeschide noaptea-nstelată. Iar cei ce-așteptau fulgere și tunete, Sunt dezamăgiți. Iar cei ce-așteptau semnele și trâmbițele arhanghelilor, Nu cred că se-ntâmplă. Cât timp soarele și luna
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
se strânge pe măsura calapodului său, decât să se încrețească în linii nu întotdeauna paralele, între care pielea făcea bucle precum o tencuială umezită pe dedesubt. Iar umezeala venea mai ales din ochii care pluteau într-un fel de leșie gălbuie din care privirile stârneau inele ca întrun prund de apă în care picură o ploaie de toamnă. Pielea, ale cărei riduri păreau așezate cu ghearele, îi dădea un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunea pielii și nu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Emil Brumaru Sînt prea cuminte azi. Mi-e lene Să-ți prind călcîile mirene, Gălbui ca fildeșul de bil Iard șlefuit de-un melc agil. Beau bulion, sorb cești de-oloi Și cast le pun pe sînii goi, Sătul de-atîta tărăboi Făcut de șoldurile-n toi. Și mă întind către o clipă Ce scapă dintre-oglinzi
Transcrierea pentru Yvonne (27 iunie, 1998) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16593_a_17918]
-
n-aud nici un centaur, dar încep să-mi amintesc vag dimineața aceea când într-o mașină plină cu respirații umane mergeam cu bunică-mea spre Pasvale, la Vytautas al ei. Autobuzul ne leagănă, torcând și zburdând de-a lungul întinderilor gălbui ale Lituaniei. Eu și soră-mea stăm în poala bunicii ca într-un cuibar moale și cald. Șoferul fumează când și când, mașina se umple de un fum amar și de o boare de vânt leneș. Peste arăturile împietrite în
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
-i va sări, pe geam, direct în pat. 4. Tot ei îi las și dintele din față Ce în curînd în ceașcă o să-mi cadă Cînd ceaiu-l sorb bolnav disdimineață. Nu-i alb ca o bucată de zăpadă Dar nici gălbui ca-n oal-un pipi strașnic Făcut de dînsa după ce-a băut Șampanie și-apoi sloboade pașnic, Ștergîndu-se cu fusta la minut. 5. Și mai adaug sfecla cumpărată În hală, într-o sîmbătă de vis. Era atît de sobru îmbrăcată
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
cînd nu vine se usucă de sete în trupul meu în care privește ca o cumpănă răstignită pe norii seci ca ugerele vacilor sterpe, ea e oaia neagră a pajiștii din care lipsesc oile, pianul tras de corzi prin auzul gălbui, foamea sătulă să mă tot înghită în sec, nimeni, în fond, că niciodată n-am putut să o pipăi ca pe o femeie, să-i strîng sfîrcurile în dinți pînă geme de durere în cearșafurile cerului pline de cute, și
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
închin cu-ntreagă viața-mi pe altar Stau sub bunătatea ploilor de har. Simt îmbrățișarea veșnică a Iubirii Și o-mpart prin stihuri și eu omenirii. Cluj Napoca, 30 octombrie 2015 Vânt de toamnă Toamna și-a pus în pletele-i gălbui, Miresmele de struguri și de mere, Iar vântul când adie-n ochii-i albăstrui Aduce lacrimile unor curcubeie. Înveșmântată zarea stă încremenită Așteaptă soarele s-apună în odaie-i Unde doar clipirea-n a vântului suflare Poate ajunge să-l
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
ultima naștere fusese grea? Au vrut să îi spună Roua, era în zori de zi, o fată rumenă, frumoasă, durdulie, albă ca un fulg de nea... mai târziu ochii i s-au conturat cu nuanțe de la verde la maron și gălbui, parcă era relieful patriei, așa o alinta Ana pe mama ei, Rina, ultimul copil al bunicii ei.... Referință Bibliografică: Romanul Dianei -continuare / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de „Contele de Monte Cristo”, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
ți se conturează în minte se află chiar în județul Caras Severin. 2. Un loc desprins parcă din Paradis, de un albastru pur este Laguna Albastră. Apărută recent în imediata apropiere a comunei clujene Aghiresu, este înconjurată de pietre calcarose gălbui și tufișuri de papura de un verde spectaculos. E un loc în care te regasești, în liniște, departe de gălăgia infernala a orașului. 3. O zonă care îți taie răsuflarea este cea cu Focurile vii, țara noastră fiind singurul loc
Top 10 destinatii mai putin cunoscute din Romania [Corola-blog/BlogPost/95966_a_97258]
-
de această opresiune și se autosugestionează să iubească viața, deși are sumbre înclinații melancolice. Starea sa dominantă e rezumată în jurnalul propriu din a doua pagină a romanului: "E martie cu pete de nouri, pe ici și pe acolo; lumina gălbuie pâlpâie spre larg. Păsări ștrengăresc prin zarzări, alături! Mă electrizează hlizirea senină a unui cer ca din pânză de safir. Iarăși viața se țese așa, ca-n fitece zi, cu puteri sfidătoare. Înalț fruntea spre cerul lânced. Eu și el
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > SĂRUTUL Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăcesc în ochiul tău Pe ălei cu iarba gri Frunze gălbui Prin melodia orchestrei de îngeri Până la inimă drumul e lung Închide ochii îți promit că ajung Cu sărutări fierbinți îți scriu pe suflet hai Ia-mă în brațe în necunoscut Biletul de drum, o strângere de mână Aripile la preț
SĂRUTUL de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385164_a_386493]
-
Privesc dincolo de fereastră.Totul e gri .Totul e ap a și mai e și frig.Mi-e frig și dor. Să dea bunicul Allah să se oprească ploaia! Parcă îmi plăcea ce vedeam ieri: m a ri de culori roșiatice,gălbui,maro și verzi ca si cum Allah a răsturnat galeți cu vopseluri peste nisipul de la noi. Ploua întruna, prea mult , prea deodată ... s i sunt doar un copil venit din Siria care-l roagă pe Allah să-i aducă o rază de
COMPUNERI ALE ELEVILOR COLEGIULUI NATIONAL DE ARTE ,,REGINA MARIA CONSTANTA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384628_a_385957]
-
că eu nu mă jur degeaba! E!... uite cu asta îmi luă mințile și zisei: -Hai bă, nu mă-ngălbeni! Ia, arată-mi și mie unul! Fugi într-o baracă și se-ntoarse cu o minune mică și pufoasă, alb gălbuie, cam cât pumnul, așa, care piuia din toți rărunchii, și zice: -Mă crezi, nu mă crezi, e ieșit de azi dimineață din găoace și deja cred că are 150 de grame(?!) E din rasa Brahmaputra(?!) și, în câteva luni, se
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
se-ntreabă De-unde-a luat cu împrumut... De-ndrăznești cumva să-ntrebi, Gealați te duc la zdup Amintindu-ți... că ai trebi. ÎNTRE DOUĂ RIME Când se-ngână zi cu noapte, Deseori pornești hai-hui, Cauți taine și-auzi șoapte Dintre filele gălbui; De din vremi sună-n ureche Neștiute, -ascunse rime Și parcă lovit de streche Când e azi îți este mâine; În van te-amăgești, codalbă, De acum s-a stins amor... Vers tresară-n foaia albă, Frânte-s aripi, frânt
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
tremura ca o frunză în vânt. Tânărul era însă priceput în mișcări. Părea un zeu înalt, cu sulița răzbunătoare deasupra capului monstrului sângeros. Câteva femei extaziate îi aruncară câțiva trandafiri roșii ca sângele. Alfredo ridică una dintre flori, de pe pământul gălbui, uscat și o atinse cu buzele. O căută cu privirea pe Cornelia și îi aruncă apoi,cu delicatețe,trandafirul. -Îți dedic această luptă, minunată domnișoară ! strigă el, cu voce puternică, pentru a fi auzit de aceasta. Alfredo execută apoi câteva
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
scrie și cu ce să șteargă. Vă închipuiți că-mi scăpase buza de tot și mă uitam la picioare s-o caut. Însă mama tot n-a înțeles. Mi-a adus o tăbliță neagră de ardezie încadrată într-o ramă gălbuie de lemn și un condei alb ascuțit. De rama tăbliței era agățat cu sforicică un burete natural de culoare galbenă, care m-a încântat teribil, încât am uitat de fluierac. Când mama mi-a spus care este rolul acelui încântător
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În strânsoare. — Cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum genunchii i se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî câteva trepte, sugrumat de frică; apoi se opri, căutând să-și Învingă suferința care devenise insuportabilă. Din pământul de sub picioarele sale se ridica o ceață gălbuie. Toată căldura toridă a verii părea să se fi adunat la fața locului. Își impuse să-și Învingă teama recurgând la rațiune. Agresorul care Îl lovise În naosul superior era o ființă corporală, iar faptul că fugise imediat constituia dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lampadarului. Poate că era, Într-adevăr, Teofilo. Hainele erau ale lui, iar inelul ce Îi Împodobea degetul arătător părea și el să aparțină spițerului. Abia acum, când vedea cadavrul, Înțelese perplexitatea lui Bargello. Capul Îi era acoperit de o scursură gălbuie. Pe jos, În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile materialului folosit pentru crimă: ceară de lumânări. Mâinile, legate la spate, rămăseseră Încleștate În tentativa de a se elibera de sfori. Imaginea primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șapte seara să nu dea peste un han. Fapt istoricește atestat: orideunde veneai, oriîncotro mergeai, era mare minune dacă, pitit într-o vâlcică ori nălțându-se trufaș la răscruce de vânturi, dosit de spaima lotrilor după spinarea unui deal ori odihnind gălbui în mijlocul câmpiei, nu întâlneai curând acel topos pomenit de mai toți povestitorii de-aici ori de-aiurea, că numai lista lor, a povestitorilor, ne-ar umple puținul spațiu ce-l avem la dispoziție. Cu modestă plecăciune, în chip firesc, îndrăznim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simt mai lejer, mai vorbesc, mai scapă câte-o chestie și uite-așa se umflă epicul. Dar uite că înaintea noastră se văd porțile Stambulului. Ne strângem uneltele, ne spălăm pe mâini și cu îngăduința ta, mărite Cetitoriule, în fața luminilor gălbui pe care le aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta, afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trăind timpuri manieriste, decadente, în care-i era frică omului să iasă din casă după ora 9 seara. în umerii și-n mânecile sutanelor au praf alburiu de Italia, cu miros de citrice și măslini, în faldurile de pe lângă trup praf gălbui de Balcani care intră în țesătură și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe care-l poți scutura, dar care, sub forma unui noruleț credincios, te urmează oriunde, până-n mormânt. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea în spatele stacanelor și, din câte băgară de seamă călugării, își dezveli de două-trei ori dinții mari, gălbui, făcând exerciții să surâdă. N-avu însă vreme să-și fixeze zâmbetul, căci ușa fu dată cu putere de perete și pe ea intră buluc un nor de praf care se opri un moment în prag, apoi se repezi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]